Dincolo de aparenţe

 

Pe C. l-am cunoscut in scoala generala, locuia in acelasi bloc cu una dintre prietenele mele de la acea vreme. Era cu doi ani mai mic decat noi, un baiat frumusel, cu o fata de papusica, un baiat dupa care multe fete aflate la inceputul pubertatii probabil suspinau.

In clasa a 8-a,in ultimul trimestru, eu m-am mutat  de la scoala unde am invatat atatia ani, la scoala maica-mii, invatam undeva intre ture ( de la 11 la 15: 30 parca ), eram aglomerata cu meditatii pentru treapta si am pierdut legatura cu prietenii mei de la fosta generala.

In liceu, pe C. l-am revazut de foarte multe ori, drumul meu catre casa de la liceu trecand prin fata blocului lui ( intre timp se mutase din acel bloc prietena respectiva ), ne salutam, povesteam si mai ales radeam mult de tot cu el.Era un tip haios tare, vorbea insa intr-un mod total diferit de restul baietilor pe care ii cunoasteam, gesticula mult de tot si era intr-un fel pe care saraca bunica-mea il numea „izmenit”.

In primul rand, de cate ori ma vedea ma intreba pe un ton grav : ” ce faci fataaaa ? ” , lucru care pe mine ma amuza teribil pe vremea aceea si ii raspundeam si eu :” bine fataaaa ” 🙂 . Apoi stateam la sueta si povesteam diverse, ii placeau mult hainele si tin minte ca tot timpul imi spunea ca ar vrea sa mearga la un liceu ca in serialul Beverly Hills 90210.

Cand a intrat la liceu, o perioada lunga de tot nu l-am mai vazut, rar daca ne mai intalneam, ma pupa pe obraz intr-un mod oarecum libidinos pentru gusturile mele, apoi ma intreba cu acelasi ton neschimbat : „ce faci fata  ?” , povesteam putin si asta era tot.Se facuse un tip misto,era imbracat super ok pentru vremurile alea, era tuns altfel decat restul baietilor ( mult mai chic! )  si  imi spunea mereu ca umbla prin cluburi, ca s-a anturat cu niste tipi super faini, ca abia asteapta sa termine liceul sa plece din tara.

Anii au trecut , prin facultate eu aveam niste prieteni greci cu care tot bateam cluburi si cafenele, la un moment dat nu-mi amintesc exact in ce context si cum am ajuns cu o prietena de-a mea, grecoaica,  la un croitor ( acum se numeste stilist, desigur ) sa ne facem niste pantaloni mai sui. In casa respectivului l-am regasit pe C., proaspat trezit din somn, s-a oferit sa ne pregateasca cafeaua, parand foarte familiar locului.

Daca nu stiam despre croitor stilist ca e gay ( umbla mereu prin cluburile cu greci, ii imbraca si era in voga atunci cu ideile lui extrem de futuriste pentru anii 2000 ), nu mi s-ar fi parut nicio smecherie ca l-am gasit acolo pe C., era ceva normal la varsta aceea sa dormim pe la prieteni, sa fim familiari cu casele lor, si eu dormeam foarte des la prietena mea grecoaica, ea la mine, etc.

Cand am plecat de la fashion -stilistul respectiv, am avut un soc, la vremea aceea subiectul „gay”era  tabu, oamenii se fereau de ei ca de uciga-l toaca, erau complet dezaprobati de societate si oarecum marginalizati.Mi-am explicat atunci anumite comportamente ale lui C., mi-am dat seama de ce niciodata in toti anii de cand il cunosteam nu il vazusem in prezenta vreunei fete ( cand eram adolescenti, ne mai plimbam prin cartier cu cate un baiat / fata, ne mai tineam de mana stangaci, etc  ), am inteles de ce mereu imi povestea numai de prietenii lui ( toti baieti ), am inteles de ce se perinda numai printr-un anumit cerc inchis.

O vreme indelungata ne-am invartit prin aceleasi locuri, ne intalneam extrem de des, ne reluasem vechile povesti si rasete, niciodata, dar absolut niciodata, nu am deschis subiectul despre faptul ca este gay.Imi spunea tot felul de chestii faine, vorbeam despre cate luna si in stele, imi povestea pe unde se plimba cu stilistul, prin ce insule grecesti isi facea vacantele scumpe, eu ii povesteam aventuri din ghidarie si nimic mai mult.

Nu l-am acuzat niciodata de nimic, nu m-a deranjat absolut niciodata cu nimic, nu l-am privit altfel decat inainte dupa ce am aflat ca e gay, am continuat sa ne pupam pe obraji, sa dansam, sa bem si sa radem mult impreuna.

M-am mutat din cartier, s-a mutat si el, l-am revazut intamplator in tramvaiul 41, ne-am strans in brate dupa multi ani si am povestit cu fundul stand  pe un gard inca o ora si ceva, hlizindu-ne maxim. Arata super fain, era imbracat  impecabil, lucreaza intr-o banca, si-a luat un apartament, am intrebat discret de fashionistul din studentie, mi-a raspuns discret ca a pierdut contactul cu lumea aceea, si pentru prima data mi-a spus verde in fata: „acum am un prieten francez, lucram impreuna in banca”. Simplu, discret, fara alte comentarii nici din partea lui si nici din partea mea.

Lumea scrie mult zilele astea despre acest subiect, liberalizarea casatoriilor intre gay si a adoptiilor de catre cuplurile gay.Unii ii blameza, altii ii apara cu inversunare, biserica ii respinge complet ( desi din randurile monahilor se stie bine ca  sunt o multime de gay ), lumea este impartita in tabere.

Eu ii accept,nu ma deranjeaza catusi de putin, nu ma simt nicicum in prezenta lor, nu ma intereseaza cine cu cine isi imparte patul noaptea sau seara, nu ma priveste daca C. doarme cu o duduie sau cu prietenul lui francez, nu cred ca traind impreuna fac vreun rau cuiva, nu consider ca  e treaba mea cum le place anumitor oameni sa faca sex. Atata vreme cat nu sunt agresivi, cat nicio tipa gay nu m-ar agresa personal neintelegand ca eu sunt hetero, atata vreme cat niciun gay nu ar atenta la fiul meu, sunt absolut ok cu ei.

In toata aceasta deschidere pe care o am fata de ei, am insa anumite principii despre subiectul asta si nu am sa renunt la ele usor.Consider ca a fi gay nu este normalitatea mea  si modelul pentru un copil, copiii au nevoie de repere si de modele in viata, iar a fi gay nu este un model de urmat de catre un copil.

Familia model pentru un copil, dupa parerea mea,  este formata din mama si tata, procreerea se face intre femeie si barbat si nu intre oameni de acelasi sex si asta nu pentru ca asa se vrea, ci pentru ca asa se poate, fiziologic vorbind.Eu nu contest ca gay-ii ar putea fi parinti minunati, insa nu cred ca este un model sanatos pentru un copil sa aiba doi barbati pe post de mama si tata sau doua femei in aceste posturi.

La fel de inacceptabil pentru mine este expunerea publica a vietii lor intime, tandreturile si preludiile mi-ar placea fiecare sa si le faca  in budoarul sau ( e valabil si pentru hetero si nu numai pentru gay ) si as mai vrea sa nu se mai faca atata valva pe seama acestui subiect, sa dispara paradele alea oribile in care sunt vacsuiti si imbracati, ca ultimele japite, niste gay de factura proasta care deformeaza imaginea tuturor gay-lor.Exista oameni ca si C. care sunt gay si care sunt imbracati super ok, arata impecabil si se poarta ca atare,exista oameni brilianti in ceea ce fac care nu se feresc sa-si ascunda orientarea sexuala, dar nici nu fac din asta o bravada.

Faptul ca vor sa se casatoreasca ( nu neaparat religios, civil mai mult cred ca ii intereseaza ),  nu ma deranjeaza personal deloc, este treaba lor daca vor sa-si oficializeze relatia si sa-si poarte unul altuia numele, dar nu consider o greseala ca in constitutia tarii vor sa se treaca ca familia este formata din femeie si barbat care pot da nastere copiilor.

In Romania societatea este inca  intoleranta in privinta gay-lor, ei sunt fortati sa pastreze anumite aparente si sa traiasca oarecum in minciuna si marginalizati, majoritatea ii resping din start fara a cauta si dincolo de aparente, oamenii din ei, caracterul, profesionalismul lor.

Voi ce parere aveti, cum vedeti lucrurile astea, ii acceptati sau nu pe gay ( stiu ca barbatii sunt mai putin toleranti cu ei, inclusiv D. este destul de  rigid in legatura cu subiectul acesta ), sunteti sau ati fi de acord sa se liberalizeze adoptiile in familii de gay?Sunteti de acord cu casatoria intre persoanele de acelasi sex? Cunoasteti sau aveti prieteni din randul gay-lor? Ii acceptati, tolerati sau sunteti cu „uciga-l toaca ?”

Stiu ca astfel de subiecte dau nastere deseori , in mod foarte usor, anumitor dispute.As vrea sa comentam pasnic, argumentat, parerile fiecaruia sunt binevenite chiar daca contravin cu ceea ce credem unii si altii, nu sunt de acord cu injurii sau cu tot felul de apelative care sa jigneasca si sa umileasca anumite categorii de oameni sau pareri.