Activitate de iarnă, cusutul pe etamină

In zilele in care am stat acasa, una dintre activitatile cu care ne-am umplut timpul a fost cusutul.

Anul trecut, Mos Craciun de la canto ( caci in decembrie mosul se multiplica si vine  la canto, la bunici, acasa, la scoala,pe la matusi,  la petrecerile X-mas de la joburile parintilor, astfel incat, bietul copil, ma mir cum mai intelege ceva din atatia Mosi cu atatea infatisari diferite ! ) i-a adus in cizmulita un set de cusut.

Zarva mare si certuri pe masura s-au iscat atunci intre mamici ( bietii copii nu au spus nimic,oricum nu mai aveau loc de zis nimic de atata galagie cata faceau unele mame ) cum se poate ca un baiat sa coasa, de ce li s-a luat baietilor acelasi cadou ca si fetitelor,ca banii ajungeau pentru masini, pusti si alte cele, bla, bla, bla.

Eu nu am spus nimic, am luat jocul, Kiki s-a uitat la el nepasator si l-a aruncat intr-un colt de dulap unde a zacut pana acum.

Stiam ca la un moment dat il va interesa, stiam de la gradinita ca unii baieti cos mai frumos decat toate fetele din clasa, stiam ca activitatea in sine prezinta interes pentru ca este ceva inedit, le da impresia ca sunt mari si utili in gospodarie.Cand inca predam eu, era activitate obligatorie la clasa, coaserea pe etamina a diverselor modele, nasturi si surfilare de butoniere.

Daca ma intrebati pe mine, mi se parea extrem de utila aceasta activitate, cum , in continuare cred cu tarie ca un barbat trebuie sa stie sa si coasa, trebuie sa stie sa faca o mancare, sa spele, sa calce o camasa, intr-un cuvant sa se poata gospodari si singur in cazul in care nu are o partenera de viata.

Jocul in sine ( setul de cusut primit ) este extrem de prost realizat, acul din plastic nu prea ajuta mult la cusut si ingreuneaza mult activitatea, pentru un copil care nu are indemanare si se afla la primul lui contact cu ata si acul e clar ca nu poate manui plasticele respective.Abia dupa ce capata indemanare si mai ales rabdare, poate sa realizeze fluturasul respectiv. Asadar, am abandonat rapid jocul cu pricina dar nu si ideea de a coase. Asa incat am cumparat niste etamina, am luat ace de cusut si niste ata si am purces. Intai l-am invatat cum sa tina acul in mana, apoi i-am aratat cum trebuie sa tina etamina pentru a putea coase si am inceput cu cel mai simplu model posibil: cusatura in urma acului parca se numeste.

Cusatura a fost facuta molcom si cu mare atentie, s-a mai incurcat buclucasa de ata cand si cand, dar per ansamblu i-a placut mult activitatea, am promis ca urmatoarea cusatura pe care o vom invata  va fi cruciulita si am promis ca vom pastra cu drag bucatile de etamina cusute de el.

Mi-as dori sa ii cumpar un set de tesut, mie, persona,l mi-a placut la nebunie acea activitate, vreau insa sa mai creasca, sa poata manui bine ustensilele si mai ales sa vad ca ii si place si vrea sa faca asa ceva.

Voi ati cusut / tesut cu ai vostri copii, faceti asemenea activitati gospodaresti cu ei?

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Anunțuri

24 comentarii la “Activitate de iarnă, cusutul pe etamină

  1. pe mine mă învăța mama să croșetez când eram mică, nu s-a lipit de mine! :)))

  2. @un pitic calator: eu stiu sa crosetez si sa si tricotez.De cusut nu ma omor, insa macar un nasture trebuie sa stie si copchilul asta al meu sa coasa 🙂

  3. Eu personal tricotez, crosetez si cos – in ordinea preferintei si capacitatilor. Copilului i-am cumparat recent un set de cusut (buburuza). De buna calitate, inclusiv acul de plastic. Pare interesat de produsul finit, nu si de proces, dar mai vedem. Si un mic razboi de tesut, am vazut ca au la gradinita si mi-a spus ca ii place. De acord cu tine, un nasture trebuie sa poata coase oricine, la fel – calcatul unei camasi, spalatul unei rufe, gatit (ceva simplu, de bun simt, gen fiert un cartof – am cunoscut indivizi care nu stiau cum sa prepare un ceai avand la dispozitie apa si pliculete!).

  4. @Ioana : eu am văzut atâția bărbați care depindeau de anumite individe cu care nu aveau nici în clin și nici în mânecă, doar pentru o ciorbă caldă și o cămașă călcată. Eu îmi doresc un băiat independent, să își ia o parteneră de viață și dacă nu găsește să se poată gospodari de unul singur.

  5. Se intampla des ca textele tale sa imi trezeasca amintiri adormite. N-am mai auzit cuvantul „surfilat” de zeci de ani! :-)))
    In alta ordine de idei, regret faptul ca astia mici nu mai fac orele de atelier de la scoala, cand invatam sa coasem, sa tricotam etc. Nu mai au timp de atata matematica si concursuri. Vor fi generatii intregi de megacefali cu doua maini stangi.

  6. Hm….la scoala la orele de lucru manual , ma trecea doamna de mila….din 5 nu ieseam , nici cusut , nici tricotat , nici nimic nu se prindea de mine. Daca as fi facut traforaj cred eram premianta scolii…
    Abia acum m-am apucat sa invat d-ale indeletnicirilor de iarna , cum le spui tu si mi-am cumparat carti pentru asta….
    Sa stii ca am avut un exemplu de autodidact , pe tatal meu , carene cosea hainute , desi nu era croitor , ne cosea nasturii , desi mama putea sa faca asta , si-a tricotat singur calcaiele rupte la ciorapi , desi niciodata nu mai tricotase vreodata…si-as putea continua. Asa ca mi se pare exceptional cand un baiat invata lucruri asa migaloase. 😀

  7. @Mama Alunita: ma bucur sa starnesc anumite nostalgii prin scrierile mele.
    Cata dreptate ai cu megacefalii ce vor avea 2 maini stangi.Deja vad in randul cunoscutilor mei, barbati care considera ca aducand un salariu mai mare decat sotia e ultra suficient intr-o casa si atunci femeia e cea care bate cuie, schimba becuri, se ocupa de montarea rafturilor, de dat gauri, etc.In cazul in care si femeia e complet neindemanatica, cheama un proceput si platesc.Exact ca in vest.
    De multe ori rad cu sotul meu si ii spun ca el ar castiga regeste daca si-ar deschide o firma d-asta cu mici reparatii.

  8. @Ana: ce frumos ai povestit despre tatal tau! Sa stii ca si eu am crescut cu un asemenea tata care nu o lasa pe mama sa ii spele niciodata lenjeria si ciorapii, isi coase totul singur, pantofi facuti ca la armata si toata viata camasile si pantalonii de stofa le-a calcat numai si numai el ( asta in conditiile in care maica-mea chiar calca splendid).
    D. al meu face orice munca tine de tehnic, nu stie insa niciun ou sa-si faca, nu coase, nu calca, nu face pantofi, nimic ce tine de sfera asta a migaloseniei cum ii spui tu.Dar compenseaza cu curatenia generala si cu absolut tot ce inseamna intretinerea casei si gradinii.
    Lui Ayan ii place sa faca de toate, vrea sa spele, sa calce, sa coasa, sa faca de mancare, sa spele covoare, sa faca curat, seamana cu taica-miu cumva.
    De tine stiu ca tricotezi si crosetezi acum super.Eu m-am gandit sa imi cumpar si o masina de cusut, sa fac si niste cursuri ca sa ma ocup si cu asa ceva ( un tiv, un scurtat de pantaloni, etc.) sa nu mai fiu nevoita sa apelez la nu stiu cine pentru niste banalitati.

  9. Ma bucur ca avem amandoua amintiri asa frumoase….Da , si tatal meu la fel facea , plus cand eram bolnave , el era si asistenta de servici cu medicamente si injectii. Evident , cum scrii , pantalonii si camasile si le calca singur…
    In fine , cum am scris , mi se pare super ca Ayan vrea sa te ajute. Cam asa am incercat si eu sa il invat pe Alex , desi a cam uitat cate unele…Luana, de exemplu , este ca mine , nu se prea lipeste lucrul manual de ea…
    Uneori e asa bine cand ai o mana de ajutor in casa…..☺

  10. @Ana: sa vedem cat o sa ma ajute si Ayan, el este mic inca si nu are foarte preocupari adolescentine inca, cand va mai creste ma indoiesc ca ma va mai ajuta la ceva, dar , ma rog…Insa il am pe D. care ma ajuta in orice conditii, chiar daca are uneori 2 maini stangi in bucatarie :-).

  11. @Ana: sa stii ca ma iubeste mult.Uneori ma si sperii ca il vad atat de dependent de mine si mai ales ma sperii cat de multa influenta am asupra lui.Daca plang eu, plange si el, daca sunt fericita eu, e si el, daca am o parere despre ceva, la fel si el.Si ma sperii ca nu stiu daca eu intotdeauna am idei bune si nu stiu daca parerile mele sunt cele mai corecte.

  12. Asa sunt toti copiii (cred), la varste mici. Si eu resimt tare greu responsabilitatea pe care o port fata de Luna. Si ma ingrijorez si eu cand o vad dandu-si doct cu parerea asupra unor lucruri pe care nu le intelege, dar imi copiaza ideile. Trebuie sa fim foarte atenti, ca parinti, la conceptiile si trairile noastre. Noroc ca nu dureaza mult perioada asta: in adolescentza ne vor da un mare flit si vor face totul pe invers, numai de-ai naibii :-)))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s