In fiecare dimineata din acest noiembrie, cand deschid molcom pleoapele, am impresia ca va incepe o noua zi de primavara.Temperatura de afara, soarele care, la pranz, incalzeste bland facandu-ne sa scoatem nasurile afara din birouri, sa ne dam jos hainele groase si sa ne bucuram cat mai mult de prezenta lui, imi lumineaza intreaga camera, rasarind puternic de dupa lac.
Doar cand cobor in bucatarie si ii pregatesc micul dejun lui Kiki, mecanic apasand butonul radioului, imi aduc brusc aminte ca peste doar o saptamana va fi si calendaristic iarna.La Vibe FM pe care il ascultam zilnic, de dimineata cand servim micul dejun, deja se canta colinde.Sunt putin debusolata, afara e soare puternic si in casa imi canta colinde.Si totusi, e sfarsit de noiembrie, vine luna decembrie, luna cadourilor, a nasterii Mantuitorului, a aducerii aproape a celor dragi.
Si cum timpul trece in goana , peste numai o luna copiii se vor trezi dimineata, vor alerga in pijamalute la bradul impodobit, in casa mirosind a arome de sarbatoare, ca sa vada ce le-a adus Mosul si anul acesta.
Mama si tata stau in jurul bradului si toti trei se bucura de fericirea copilului lor, de fatuca vesela care nu conteneste sa zambeasca vazand minunatele si multele daruri pe care si anul acesta Mos Craciun i le-a adus, apoi merg toti in bucataria plina de diverse bucate bune pregatite pentru a sarbatori Craciunul.
Acesta este visul oricarui parinte si desigur al oricarui copil din lumea asta: sa aiba ce pune pe masa si mai ales sa aiba macar un dulce sa manance si el din cand in cand.
Din pacate, in lumea asta sunt mii de oameni care nu le pot oferi nimic din visul meu idilic si alti mii de copii care sunt nemancati, dezbracati, care nu au nicio jucarie, nu au Mosi si Iepurasi care sa le incante copilariile.
Proiectul „ShoeBox „ este un proiect pornit in 2007, din inima Ardealului, din Cluj, de o familie cu un baietel pe care au dorit sa il invete prin acest gest ce inseamna altruismul, exact asa cum afirma autorul proiectului „ ShoeBox NU este Moș Crăciun, reni și alte ființe magice, ci este despre oameni care ajută alți oameni, despre altruism și compasiune „.
Ce avem de facut cei care dorim sa participam?
Luam una bucata cutie de pantofi,hartie de cadou, mergem frumusel si cumparam ce ne tine buzunarul si sufletul pentru un copil de varsta si genul pe care il alegem a fi destinatarul gestului nostru nobil.
Eu am sa imi aleg un baietel de varsta lui Kiki, stiu ce anume sa cumpar, am sa aleg insa si o fetita ( pe care mi-am dorit-o din suflet ), tot de varsta apropiata cu baietelul ca sa nu gresesc masuri si alte cele.
Aveti absolut toate detaliile despre ce si cum puteti cumpara, cum se pregateste cutia pe care doriti s-o daruiti, ce NU trebuie sa contina cutiile pentru copii, perioada de colectare a cutiilor, etc. pe site-ul „ShoeBox „.
Cand am umplut cutiile, mergem cu totii la centrele de predare ale acestora, aveti aici un tabel cu locatiile in care se pot duce personal sau trimite coletele pentru cei care nu sunt in tara.
Asadar, anul acesta suntem cu totii, cei care ma cititi, „ShoeBox „?
Dupa atata suparare, tristete, lacrimi care ne-au imbibat sufletele in luna asta ( cred ca a fost cel mai trist noiembrie din viata mea ! ), facem niste fete de copii sa zambeasca in prag de Craciun?
Care vreti sa participati ,lasati va rog o vorba si aici doar ca sa stiu ca nu sunt singura care voi fi Shoe Box in 2015.
Va multumesc si ma inclin in fata voastra, anticipat, in fata tuturor celor care veti aduce un strop de fericire pe fata si in sufletul unui copil !