In zilele cat am stat la Busteni, am hotarat sa mergem sa vizitam castelul Cantacuzino, mai cu seama cu cat nici noi, adultii, nu ajunseseram niciodata pe acolo.
La o aruncatura de bat de pensiunea unde am stat, in insorita zi pe care am prins-o la sfarsit de octombrie, am purces sa vizitam castelul, construit in anul 1911 din banii si la dorinta prințului Gheorghe Grigore Cantacuzino, numit si Nababul.
Ma asteptam la ceva spectaculos, asa cum este Pelesul, insa dezamagirea mea a fost una de proportii.
In primul rand pretul este unul nejustificat pentru ceea ce se viziteaza: 25 ron /adult,20 ron pensionarii,copiii sub 6 ani au gratuitate, 8 ron /copil intre 6-12 ani si 13 ron copil intre 13-18 ani.
Intrarea in castel se face din ora in ora, la si un sfert, noi am intrat la 11:15. Fiecare grup de vizitatori are un ghid insotitor care da explicatii multe si interesante, noi am avut un domn care ne-a vorbit clar, calm si ne-a raspuns la intrebari.
Programul de vizitare al castelului este luni-joi in intervalul 10 -18 si in weekend in intervalul 10 – 19, respecatandu-se desigur ciclicitatea fiecarui si un sfert din fiecare ora.
Desi noi am fost pe jos la castel, exista si parcare atat exterioara, care este gratuita, cat si in incinta castelului unde se plateste insa o taxa de 5 ron / autoturism.
Vizita castelului propriu zisa este numai la parterul acestuia, unde intram intr-o aula de unde patrundem apoi in 3 incaperi si un balcon.Mobilier putin, spre deloc, ceea ce m-a impresionat insa au fost superbele vitralii, stucomarmura si semineele realizate din piatră albă, ornamentate cu mozaicuri policrome.
Consolele, plafoanele pictate,colecția de heraldică reprezentând blazoanele familiilor de boieri încuscriți cu cantacuzinii și o friză de picturi votive cu iluștrii membri ai familiei Cantacuzino din ramura munteană feroneria turnată în bronz și bogat ornamentată dau o nota aparte edificiului si demonstreaza bunul gust al arhitectilor acelor vremi ( caci azi, desi avem multi nababi in tara, kitschul este la el acasa in constructiile lor ).
Ne-am reintregit informatiile despre printul Gheorghe Grigore Cantacuzino, despre care nu stiam mare lucru, decat ca fusese un om politic si premier al Romaniei prin 1900.Am aflat insa ca se tragea din vechea familie nobila Cantacuzino, fiind un descendent al imparatilor bizantini Cantacuzino.Si-a desavarsit studiile la Bucuresti si Paris, unde si-a lut doctoratul in drept, in anul 1858 si odata rentors in tara a fost numit judecator la Tribunalul Ilfov, dupa care a devenit consilier la Curtea de Apel Bucuresti.
Din averea sa a construit 3 casteluri purtand denumirea de „palate” si anume: unul in Bucuresti ( cel de pe calea Victoriei in incinta caruia se afla actualmente muzeul „George Enescu „), unul la Busteni ( devenit azi muzeu, cel pe care l-am vizitat ) si unul la Floresti ( despre care am citit ca se afla in ruina ).
Fărâme de suflet şi de viaţă 