Ştiu că este un subiect sensibil, care a stârnit nenumărate controverse.Nu cunosc ce fel de profesori de religie au copiii ai căror părinţi povestesc că orele de religie se desfaşoară numai cu rugăciuni şi cu povestiri care îi îngrozesc pe cei mici, aşadar eu o să povestesc ce se întâmplă la noi la clasă, în timpul orei de religie.
Menţionez faptul că eu, aşa cum am spus şi am scris de mai multe ori, sunt credincioasă dar nu şi religioasă.Şi când spun nu sunt religioasă, nu înseamnă că nu calc pe la biserici deloc şi nici că ceea ce se intâmplă acolo mi-e complet străin, ci faptul că nu merg des la biserică pentru că nu vreau sa am contact cu popii.
Am experienţele mele, am cunoştinţe multe despre mizeriile care se intâmplă actualmente nu numai sub protecţia bisericii dar şi a mânăstirilor, aşadar, pentru că sunt credincioasă, nu vreau să am contact cu fariseii ăia ( nu toţi sunt aşa , dar majoritatea e covârşitoare, din păcate ).
Revenind la ora de religie… Kiki are aşa o oarecare atracţie pentru ceea ce se intâmplă în biserică, mă refer aici, în primul rând la veşmintele preoţeşti, la slujbele cu coruri , la nunţile şi botezurile ortodoxe.
Îi plac sfinţii, vieţile lor, poveşti despre cum au trăit şi ce înseamnă ( aşa pe înţelesul lui ) să trăieşti / devii sfânt.
Eu l-am învaţat şi 2 rugăciuni pe care cred că le cunoaşte toată lumea Tatăl nostru şi Înger, îngeraşul meu.Nu îl oblig să le spună la masă, la culcare sau în orice altă împrejurare, dacă vrea el în câte o seară să spună vreo rugăciune, eu nu ma opun, dar nici nu îl încurajez s-o facă zilnic.
Singurul lucru pe care eu îl fac de foarte multe ori, mi-a intrat cumva, aşa, în reflex, după aproape fiecare masă spun: „Doamne ajută, că am mancat şi azi!” Kiki râde, uneori spune şi el, alteori îl amuză tare şi atât.
La ora de religie, fiind ultima oră de vineri din orar, l-am întrebat dacă vrea să participe.Mi-a spus că vrea să stea şi să vadă cum este.
În fiecare vineri eu îl întreb ce au făcut, despre ce au discutat, cum s-a desfăşurat întreaga oră.Lucrurile pe care le aud îmi plac mult de tot.Nimeni absolut nu spune vreo rugăciune, nici nu s-a adus în discuţie acest lucru, nimeni nu le povesteşte nu ştiu ce orori ca să îi facă să sufere ( aşa cum citisem eu la un moment dat la cineva, că al său copil pleaca de la ora de religie suferind cumplit ).Li se citesc povestioare despre natură, despre animăluţe, despre aer şi apă,i-a învăţat despre Noe, despre Adam şi Eva că au fost primii oameni, e drept că li se spune că acestea toate sunt create de bunul Dumnezeu, dar nu văd nimic rău in asemenera discuţii.
Nu li se spune că dacă nu fac nush ce lucru îi va pedepsi Dumnezeu sau dacă nu îşi ascultă părinţii, etc. Nici gând! Oricum, Ayan ştie că Dumnezeu este iubire si iertare, aşadar e pregătit dinainte de mine, ca să aibă un răspuns dacă profesoara ar devia cu pedepsele Domnului ( aşa cum tot la mămica aceea am citit că li se spunea copiilor că îi va călca maşina dacă nu ascultă! )
La fiecare oră, după ce ascultă o povestioară scurtă, discută puţin pe subiectele mai sus amintite şi apoi colorează,au în cartea de religie ( cu care vine acasă în fiecare weekend ) o mulţime de pagini de colorat.
Am făcut şi nişte foto la cartea de religie ca să nu zică lumea că la noi la şcoală se întâmplă lucruri nemaiauzite.
Momentan sunt foarte ok cu ora de religie, sunt câţiva copii pe care i-au retras părinţii şi pleacă acasă, dar am înţeles de la Ayan că cei mici ar vrea să rămână, însă „nu mă lasă mami !”
La voi cum se desfaşoară orele de religie, e adevărat ( dar din experienţa personală ) că sunt şi profesori care îi ameninţă folosindu-se de Dumnezeu, profesori ce le dau nişte pilde demente ca cea cu călcatul maşinii ?
Fărâme de suflet şi de viaţă 
ziua buna! a mea e clasa 1. si din start cand a inceput anul , m-a intrebat daca iar vor face religie, si daca da, daca este acelasi profesor ca la pregatitoare. I-am spus ca este alegerea ei_ dar ea este tare incantata, si eu la fel , despre ce le spune Domnul profesor. I-a invatat Doamne Doamne ceresc Tata ( daria stia de acasa Ingerasul si Tatal nostru, pe acre le spune cand isi aduce aminte). Si ei au un manual (caiet), foarte fain structurat. Vorbesc despre prietenii, despre ajutorul dat altor oameni, despre familie si legatura omului cu natura. Noi parintii din clasa suntem multumiti. multe lucruri spuse de Domnul profesor i le spun si eu dariei, in general, dar spune de el au un impact mai mare asupra ei, si intelege mai bine ( la fel si ce spune doamna invatatoare). nu am experiente neplacute cu orele de religie in general, si nici printre prieteni nu am auzit. ( imi da eroare cand trimit mesajul. daca trimit de mai multe ori, sa stergi…scuze)
ApreciazăApreciază
Eu sunt de părere că religia ar trebui să fie chiar materie obligatorie pentru cei care se declară adepți ai unei anumite religii. Desigur, fiecare ar trebui să studieze propria religie. Ține de educația personală, dar și de educația unei comunități, de valorile ei. Ești român? înveți limba română. Ești creștin? înveți creștinismul. Nu poți rămâne incult într-un domeniu pe care ți-l asumi. Cum se face ora de religie e altă poveste. Dar nu cred că lovind în ea din toate părțile o vom face mai bună. Cel mult o vom da pe brazda societății contemporane. Asta ne dorim?
ApreciazăApreciază
E foarte frumos ce ai povestit ,ca imi vine sa spun ca nu e adevarat! Si nu , nu vreau sa comentez contra si nici sa te simti jignita. Imi place maxim ceea ce se petrece la ora de religie de la clasa lui Ayan si ASA ar trebui sa fie toate orele de religie.
Povesti de speriat copiii si infricosat scolareii am auzit si eu.Ai mei gorobeti au fost personaje in astfel de povesti , cred ca ai citit ce-am mai scris si eu de-a lungul timpului.
Luana are profesoara de religie si , daca anul trecut a fost episodul cu oamenii se trag din Adam si Eva si unii sunt negrii ca asa a vrut Dumnezeu 😀 ,n-am mai auzit-o pe mandra mea povestind aventuri din ora de religie.Imi amintesc de la o sedinta cu parintii , cand un tata al unei colege de-a Luanei , s-a ridicat sa ia cuvantul ,doamna de religie fiind si profa la clasa , dar si mama unui coleg de al Luanei…in fine , acest parinte a tinut sa ii atraga atentia doamnei de religie , ca isi va lasa copila sa participe la orele dansei , cu conditia ca sa nu o puna sa pupe icoane , sa nu o duca la biserica la slujbe si sa pupe mana popii,fara sa o oblige sa invete rugaciuni si alte aberatii de astea.Eu,personal , nu sunt nici credincioasa si nici religioasa.Pentru mine tot ce este legat de religie inseamna istorie , legenda .Am propria-mi credinta in ceva absolut,insa nu pot nici impuscata sa imi imaginez un mos cu barba alba si lunga .In acest spirit , personal , cerinta acelui parinte mi s-a parut aberanta , deplasata si frustrata…Omul era revoltat de-a dreptul.Iar doamna de religie avea o figura socato- scarbita.
Eu o las pe Luana la religie , o incurajez sa invete si daca are nelamuriri ii explic pe limba mea…Dar mi se pare normal si firesc sa mearga la acea ora , nu doar de dragul notei , ci ca sa priceapa cate ceva….sa isi lamureasca ,poate , dileme legate de sfinti , biserici si alte chestii religioase….
ApreciazăApreciază
Cine e lipsit de păcat să arunce prima piatră . Dar eu sunt de opinia că religia nu are ce căuta la şcoală . Şi mai sunt de părerea că omul trebuie să fie matur când citeşte biblia pima oară . Mintea unui copil este influenţabilă şi va crede ce va auzi plus ce aude de la părinţi ,deci dacă nu vreţi să ajungă un pupător de moaşte…..
După cum am spus ,e doar părerea mea . Fiecare poate să creadă ce vrea . Însă eu am prins ora de religie la şcoală şi când am întrebat profesoara de ce nu există dovezi pentru existenţa potopului cu toate că există dovezi arheologice încă de pe vremea dinozaurilor mi-a răspuns : „crede şi nu cerceta „. Eu nu vreau copilul meu să creadă ceva fără să îşi creeze o opinie proprie şi în nici un caz să îmbrăţişeze ceva care nu a cercetat.
ApreciazăApreciază
Ati avut noroc de profesor bun si sa speram ca nu avea derapaje nici mai tarziu. Eu sunt o combatanta a religiei in scoala. Cred ca stiinta si religia ortodoxa sunt incompatibil si ca religia nu are ce cauta in scoala, la fel cum n-o sa auzim niciodata o prelegere stiintifica in biserica. Am auzit mult mai multe povesti rele despre aceste ore decat bune. Iar preotimea romana e asa cum e, indepartand oamenii de Dumnezeu prin comportamentul lor – deci nu as vrea astfel de modele pentru copilul meu. O sa scriu si eu la un moment dat despre experienta noastra cu orele de religie. M-am bagat in atatea polemici pe acest subiect delicat incat ma codesc de multa vreme sa il abordez si pe blog…
ApreciazăApreciază
profa respectiva ti-a dat un raspuns total gresit, pt ca tocmai biblia spune sa cauti si sa cercetezi :)))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
@andreea: ma bucur sa aud si alte povesti pozitive despre ora de religie,inseamna ca incep sa aduca la catedra oameni normali si nu calai care sa sperie copilasii, indepartandu-i de Dumnezeu.
ApreciazăApreciază
@Nautilus: mi-a mers la suflet comentariul tau.Si eu cred ca ora de religie ii poate invata foarte multe lucruri daca e tinuta de un profesor competent.Sunt dezamagita ca la clasele mai mari nu li se vorbeste despre istoria religiilor, nu ii fac sa cunoasca fiecare religie macar cum se numeste si trasaturile ei, etc.
Ora de religie nu inseamna rugaciuni, spovedanii si matanii in acceptiunea mea.
ApreciazăApreciază
@lazaroviciremus:exact asa cium am scris intr-un comentariu anterior, a cunoaste ceva despre religie nu inseamna musai a pupa moaste.
Eu cred ca Biblia nu o poti citi decat adult ( asta ca sa si intelegi ceea ce citesti ! ), iar despre partea cu crezutul si cercetatul…tocmai asta face diferenta intre credinciosi si atei.Exista oameni care simt si atat ! Si altii care nu simt si iar atat.Nici unii, nici altii, nu sunt de condamnat, fiecare traieste cum simte, insa cultura generala ar trebui sa avem toti.
ApreciazăApreciază
@Mama Alunita: poate o sa razi, dar exista preoti care in discursurile lor vorbesc si chestii stiintifice, nu numai pupaturi de moaste si alte d-astea ” örtodoxe” .
Astept sa citesc postarea ta despre ora de religie.
ApreciazăApreciază
Ma bag si eu, ca chiar voiam sa scriu despre asta, dar n-am apucat. Cand a primit Eliza caietul de religie acasa (nu e manual, e un soi de caiet cu jocuri, poze si diverse indrumari), l-am rasfoit din scoarta in scoarta ca sa stiu exact ce spune in el. Am ramas placut surprinsa de continut. Totul pozitiv, simplificat, pe intelesul copiilor, cu accent pe relatari adaptate pentru copii, pe ideea de bunatate, de familie, de comunitate, cu jocuri si sfaturi practice, fara idei despre iad, draci, pedepse divine etc. La ora Eliza mi-a zis ca le citeste multe povestioare si ca doamna nu le-a spus nimic sperios pana acum. Eu i-am mentionat ca unii profesori de religie le spun copiilor povesti de groaza ca sa-i sperie sa fie cuminti dar ca nu trebuie sa le creada. Deocamdata, nu-mi pare rau ca am lasat-o la religie.
ApreciazăApreciază
@ Laura Frunza: E drept ca ceea ce am citit eu erau povesti de la un copil mai mare, asadar astept sa vad cand mai creste ce fel de manuale vor avea.Probabil ca ramanand aceeasi profesoara, indiferent de manual lucrurile se vor desfasura ok, dar nici asta nu ne poate nimeni garanta ca profesoara va ramane aici pana la finalul clasei a 8-a.
ApreciazăApreciază
Pingback: Pseudo ora de religie | Fărâme de suflet şi de viaţă