Răsăritul dimineților mele

Toamna o iubesc in mod special de cand stau la sat.In fiecare dimineata senina de septembrie si octombrie eu vad de la geamul dormitorului, cand ma trezesc, imaginea de mai jos.

20150921_071127[1]

Si ma gandesc cat de privilegiati suntem sa vedem asa ceva zilnic, o priveliste care te umple de bine si iti incepi ziua intr-un anume fel.

Cand ne-am mutat aici, am crezut ca o sa imi lipseasca enorm privelistea mea de la bloc,cu bulevardul larg din Drumul Taberei, am crezut ca o sa imi fie atat de dor de cartierul ala unde am copilarit si am crescut, ca am sa ma sufoc.
Mutarea aici a insemnat insa nu numai un plus de confort spatial, ci si un confort psihic.

In fiecare dimineata de toamna, cand ma trezesc, deschid larg geamurile si apoi cobor in curte unde inspir racoarea diminetii.Mi-as dori mult de tot sa am timp, sa ma pot mobiliza cu trezitul mai devreme ca sa beau cafeaua in aerul proaspat al diminetii, admirand daliile mele cele multe si rosii pline de roua, zbarlindu-mi-se pielea de racoarea diminetii si privind in zare intr-o liniste absoluta.

Nu am niciodata timp sa fac asta, nici macar sambata, cand ma trezesc mult prea tarziu pentru a adulmeca minunatiile care se intampla la prima ora a diminetilor.

Este atat de multa liniste la noi incat te simti efectiv ca si cum ai fi plecat din Bucuresti.E atat de calm totul imprejur, e aer curat,iti da o stare de bine si de implinire sufleteasca.Iubesc casa si locul asta asa cum nu am iubit decat casa maica-mii in care am crescut.Iubesc tot ce am facut aici, iubesc faptul ca nu mai am vecini sub si deasupra noastra, ca pot sa stau in curte in pijama la prima ora adulmecand dimineata cu toate minunatiile ei.

Si Kiki coboara inainte de plecare, in fiecare zi in curte.Da un ocol casei, vine si sta si se uita si el in zare.Trec avioane pe cer lasand dare lungi pe cerul nostru cel senin.Se uita lung, apoi sta si se joaca prin gard cu labradorul vecinei, sta afara si imi spune ca adora faptul ca stam la curte.

Diminetile lui D. arata asa cum le-am descris.El se trezeste sambata la 6:30, coboara si isi prepara o cafea aromata, dupa care in linistea diminetii sta pe terasa si o savureaza.Si asculta greierii, oracait de broaste de pe lac, inspira cu nesat aerul racoros si curat ( aici la noi nu avem praf asa cum se intampla cand stateam la bloc ).

In fiecare zi e si mai frig, in fiecare zi soarele rasare si mai tarziu, incet se apropie iarna si frigul, dar diminetile de toamna, cu rasaritul lor superb, sunt dulceata traiului meu la sat, sunt doza de bine si frumos cu care zilnic pornesc la drum intr-o noua zi.

Anunțuri

2 comentarii la “Răsăritul dimineților mele

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s