Emotii prescolare

De cateva zile ma tot chinui sa dau gata cateva postari pe care le-am pregatit.Scriu zilnic, ba la una, ba la cealalta, mai am de inserat niste fotografii, mai am de modificat cate ceva pe ici, pe colo, si uite asa viata ma ia in tavalugul ei si nu am mai putut posta.

A venit toamna, ma bucur enorm, eu ador lunile septembrie si octombrie,toamna ma linisteste si imi da intotdeauna senzatia de nou inceput.Unii oameni au aceasta senzatie la inceput de fiecare an nou, eu simt asta toamna de toamna.Nu se incheie in decembrie un nou an, ci in vara imi las in urma tot ceea ce am trait pana atunci si in toamna renasc.

Toamna asta, pentru mine in special, este un nou inceput, un nou capitol, un nou start.Cand tastez acum, imi vine sa plang de emotie numai gandindu-ma la saptamana urmatoare cand Kiki va fi scolar.

Stiu ca multa lume mi-a spus ca anul acesta, fiind clasa 0, nu este nu stiu ce mare scofala, pentru mine insa, este a big deal.Si asta pentru ca la gradinita avea o alta siguranta, stiindu-l acolo pana dupa-masa, stiind ca in gradinita atentia cadrelor didactice este altfel decat la scoala, copiii fiind mici si mai neajutorati.In plus era somnul de dupa masa, unde Kiki mereu dormea caci fiind liniste si el obosit de joaca, imediat se linistea si adormea.

La scoala, desi nu va avea lectii de facut ( asta este ultimul lucru pentru care am emotii, stiu ca se va descurca si va fi bine ! ), am alte emotii.Mi-e teama rau ca in pauza sa nu se intersecteze cu cei mai mari si sa il darame careva pe culoar, mi-e teama de modul in care se va acomoda ( asa cum am mai scris, nu este cel mai sociabil si usor adaptabil copil din lume ), mi-e frica de „chimia” dintre el si invatatoare ( desi ne-am cunoscut si a placut-o la momentul respectiv ), mi-e teama de faptul ca el este aerian complet cu lucrurile sale si nu cred ca la scoala va mai sta cineva sa ii aduca aminte sa si le ia acasa.

Sunt oarecum trista pentru ca perioada copilariei mici va lua sfarsit odata cu vacanta mare.Kiki al meu este inca copil pur, se uita cu drag la desene animate, se joaca diverse jocuri pure si nevinovate, este innebunit dupa masini, construieste, se joaca zilnic afara, in curte, fara cel mai mic gand de baietan.Aud in juru-mi mamici de baietei de varsta lui, povestind ca pustii lor sunt indragostiti, se gandesc la fetite,etc. Kiki e absent complet, el este total dezinteresat de acest capitol, e focusat inca pe Mickey Mouse, le iubeste pe Lore si Lorelei ( postare separata necesita asta 🙂 ), pe prietenele lui de joaca le vede ca pe niste prietene si atat.

In alta ordine de idei,ma tem si pentru mine.Eu nu sunt, nu am fost si nici nu cred ca ma voi putea mobiliza sa fiu punctuala.Nu intarzii mai mult de sfertul academic, dar vesnic alerg, ajung fleasca undeva unde trebuie sa fiu la o ora stabilita.Nu suport orele fixe.Niciodata la job nu am ajuns la fix, cum se spune, am avut mereu flexibilitate si nimeni nu s-a uitat chioras cand am ajuns la 10 minute dupa ora de incepere a programului.Daca nu am o ora fixa la care trebuie sa ajung undeva, e perfect, ajung intotdeauna inainte.Mi-e teama, asadar, de mine, cum am sa ma mobilizez sa nu intarziem la scoala, avand in vedere ca  va trebui sa ii dau si micul dejun inainte de a pleca de acasa.

Apoi mi-e teama sa nu intarzii cand va iesi de la scoala, am sa merg eu sa-l iau zilnic, mie- teama sa nu il fac sa astepte si sa se sperie.Am vorbit cu el, stie ca sunt si eu o aeriana cu orele fixe, daca nu am sa ma pot mobiliza am sa il las doar pe tata sa il ia de la scoala, ca sa nu il fac sa astepte singur in drum.Trebuie sa ma educ !

Sunt emotionata, sunt nelinistita, miercuri avem sedinta cu parintii, ne-a contactat invatatoarea si mor de curiozitate sa aflu ce anume ne va comunica.

Anunțuri

6 comentarii la “Emotii prescolare

  1. Luana trece clasa a VI-a si inca se uita la desene…. 😁
    Sunt temeri normale pe care , ai sa vezi si stii deja , le vei depasi o data cu obisnuinta. Cred , mai degraba , ca Ayan te va disciplina pe tine , el va fi cel punctual. Asa ca nu-ti fa grija. Bafta la scoala , chiar daca e grupa zero….e scoala! ☺

  2. Si eu am avut temeri cu privire la punctualitate, pentru ca eu ma trezesc foarte greu dimineata, insa pana la urma a fost ok, nu a intarziat mai deloc. La noi la scoala clasele pregatitoare au fost separate de celelalte clase, la parter. Abia de anul asta vor urca la etaj alaturi de copiii mai mari si incep ingrijorarile, pentru ca stiu ca cei mari ii tachineaza si ii necajesc pe cei mai mici. Si partea cu toaleta ma ingrijoreaza, pentru ca in scoli nu-s cele mai curate toalete din lume, in plus Eliza nu prea e obisnuita sa mearga la toaleta si sa inchida usa. Cred ca o s-o invat mai degraba sa n-o foloseasca deloc, ca si pana acum.

  3. @Laura Frunza: Si la noi sunt separate, am aflat ieri, m-am mai linistit.Toaletele nu sunt murdare, am intrat sa le vad, la baieti e mai simplu oricum decat la fetite.
    Sunt curioasa maine ce ne va spune invatatoarea la sedinta, ce ni se ve cere, ce informatii ne va da.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s