6 ani de Kikiblue ( 2 )

Sambata seara, intr-o discutie in bucatarie, mi-a spus ca el nu va fi niciodata „tupeist” , caci nu vrea sa ” ïi supar si sa ii ranesc pe altii”. Am ras in sinea mea si m-am gandit ca dupa cateva „palme” primite in viata, sa-l zguduie insa bine de tot, va avea o cu totul alta opinie despre indrazneala ( sau tupeu ).

Nici nu m-am gandit ca va trage o alta concluzie foarte curand.

Duminica dimineata,in parc, la un spectacol de copii, 2 animatori imparteau baloane.S-a asezat la coada si a asteptat.A stat jumatate de ora ca banana, in timpul asta alti copii indrazneti se bagau in fata lui si cereau cu tupeu animatorilor baloane.Cum animatorii erau niste pusti care se vedea ca faceau acest job dintr-o mare nevoie de bani si nicidecum ca le-ar fi placut copiii, i-a durut fix la bascheti care si cum veneau sa ia baloane.In mod uzual, eu m-as fi infipt si i-as fi luat un balon, dar trebuie sa isi primeasca lectii de la viata ca sa inteleaga cum stau lucrurile.

Si l-am lasat, ma uitam la el cu tristete ca sta ca fraierul sa i-o ia inainte o gramada de copii.Si cand a ajuns in sfarsit primul , cei doi animatori au strans calabalacul si au inchis taraba pe motiv ca „s-a terminat programul”.Mie, personal, mi s-a parut de tot kktul sa le faci asta unor copii, mai cu seama ca erau doar inca vreo 7-8 care ramasesera fara balon.Pentru un pusti probabil ca balonul ala nu are nicio valoare, pentru un copil ca si Kiki insa este o mare bucurie.

In fine, vazand ca aia si-au strans calabalacul, s-a intors pe calcaie si a fugit departe de palcul de copii si s-a pus pe un plans de numa’. L-am lasat in pace, s-a calmat si i-am reamintit discutia cu tupeul pe care o avusesem cu doar doua seri in urma.

A fost de ajuns faza cu baloane ca sa inteleaga ca daca esti timid si excesiv de permisiv cu altii,. te calca in picioare.Si nu pentru ca ceilalti ar fi rai, nu, ci pentru ca societatea de azi este de asa natura incat pe nimeni nu mai intereseaza de celalalt, nimanui nu-i pasa de aproapele sau.Si atunci trebuie sa inveti sa supravietuiesti.

Asadar, un minus al lui Kiki este faptul ca nu este indraznet deloc, nu are zvacul ala in el, este mai mult ardelean de la D., cuminte si asezat.

Insa acest cuminte si asezat tine pana l-ai enervat.Daca l-ai scos din pepeni e jale, este foarte virulent, in afara faptului ca plange de nervi, de vreo jumatate de an arunca cu obiecte si scoate pe gura te miri ce numai sa se elibereze.Si aici foarte multi din anturajul nostru mi-au spus mai pe fata, mai voalat ca nu e ok ca il las sa se manifeste asa.

Ba eu il las, este o eliberare a frustrarilor si a incarcaturii negative pe care o strange de-a lungul timpului, este o descarcare nervoasa pe care fiecare om ( fie el mic sau mare ) o are.Nu as vrea sa ii fie teama sa se descarce si sa tina in el tensiunile acumulate, incepand insa sa-si roada unghii, sa aiba ticuri, etc.Il las sa urle, sa tipe, sa planga, partea cu aruncatul lucrurilor insa nu il las, i-am tot explicat ca lucrurile costa bani si muncim sa le obtinem, nu e normal sa luam televizorul sa aruncam cu el.Dar i-am sugerat razand ca se poate da cu capul de un perete daca doreste sa se elibereze nervos.Si cand are furii, incepe sa urle si sa planga, pune mana pe un obiect si ii arat capul.Si rade atunci , il scot din starea aia nervoasa, il las sa bombane si sa imi spuna problemele , dupa care se calmeaza.

De foarte multe ori acesti nervi au loc pe fondul oboselii, deci, eu insist sa doarma inca dupa-masa in fiecare zi.Ii fac foarte bine cele 2 ore de somn zilnice, chiar si la grupa 0 insist sa se culce dupa masa caci va avea alt randament.

Cu mine are o relatie speciala, cu D. insa nu este atat de apropiat si asta pentru ca el este mai dur in relatiile cu Kiki, il admonesteaza si pentru anumite fleacuri ( in viziunea mea), il cearta mai mult si mai des decat mine.Si asta a condus la a a-i ascunde anumite lucruri, imi spune ca ma roaga sa nu ii spun lui tati x sau y fapta.Desigur ca lui D. ii povestesc seara la culcare, de multe ori il rog pe Kiki sa ii spuna in prezenta mea, dar duritatea asta conduce la ascunzisuri si minciuni.Imi amintesc clar din copilaria mea, cum si eu ma ascundeam de taica-miu si il minteam, desi nu ma batea si nu tipa, dar avea o duritate aparte si mi-era asa o teama subconstienta de el.

Eu am alta metoda, mi l-am apropiat foarte tare, imi spune absolut orice, am un pahar de rabdare care ii spun ca se umple.Si cand rabufnesc e bai, dar asta nu se intampla des si il anunt ca sa stie dinainte.

In rest il trag de limba si aflu cam tot ce imi trece mie prin cap.De altfel i s-a si format un reflex si seara imi povesteste ce si cum de peste zi.

Faptul ca va merge la scoala peste o luna si jumatate nu l-a atins nicicum, ii este fix egal ca va fi scolar.Eu stiu ca pana se va lipi de doamna invatatoare, de noii colegi, pana isi va face un grup de prieteni va sta oarecum stingher si singura mea alinare este faptul ca stiu ca va fi in clasa cu un fost coleg de gradinita ( poate sa pice cu mai multi colegi iun aceeasi clasa, dar eu stiu numai de unul singur cu a carei mamica am discutat ).

Despre Kiki sunt pagini de asternut, pe scurt cam asa arata el la 6 ani, un dulce de omulet care vorbeste lucruri serioase si in acelasi timp ramanand pur si copil pana in adancul sufletului ( inca il iubeste pe Mickey Mouse la nebunie si refuza filme gen Violeta,etc. ), un vesel fara pereche, zambaret si hlizit, are simtul umorului si asta ma face fericita, impulsiv dar fara a fi ranchiunos deloc, destept si muzical, jucaus si inventiv.

Anunțuri

4 comentarii la “6 ani de Kikiblue ( 2 )

  1. Un copil frumos si normal , ce a primit sfaturi si injrijire frumoasa!
    Ca il lasi sa se dea cu capul de pragul de sus , ca sa se uite la pragul de jos , mi se pare o treaba buna de educatie , desi ,este adevarat , doare in sufletul de parinte. Din punctul meu de vedere copilul sufera pe moment , trage concluzia,atat cat poate si intelege si pe viitor actioneaza in consecinta sau uita…
    Cred ca e general valabil faptul ca mama este prietenul apropiat de copil , mai putin tata,desi am intalnit cazuri in care tata era preferat mamei , in special in relatia tata-fiica. Dar,probabil , sunt exceptii 🙂
    Felicitari pentru un copil frumos si deosebit ca Ayan! 🙂

  2. Eu zic ca trebuia sa intervii, daca era o coada, intr-adevar.adica sa faci politie si sa se respecte randul, pana la copilul tau.Iar el, si cei de pe langa el, sa invete ce-i aia corectitudine si faptul ca se poate obtine. Nu e normal ca altii sa se bage in fata, asta e lipsa de educatie. Nu e normal sa creasca precum animalele si apoi sa ne miram de adultii lipsiti de caracter, principii, bun simt.

  3. @cristina: ideea pentru care nu am intervenit este aceea de a invata el singur cum „sa faca politie”pentru dreptul lui.Daca sunt eu , mereu, cea care ii rezolv problemele nu va invata niciodata sa se descurce singur.
    Cat despre nesimtire…eu am invatat pe parcursul anilor ca nu ii poti tu educa pe oameni, daca parintii nu le spun nimic copiilor lor, cum as putea eu sa merg sa educ copiii altor oameni din parc?

  4. Daca al tau a invatat din asta ca le poate spune copiilor sa stea civilizat la coada atunci e foarte bine.
    Eu nu am spus ca tu trebuia sa-i educi pe altii, in niciun caz, ci sa-l convingi pe al tau sa reactioneze ( inclusiv sa-i arati cum se face) atunci cand constata magarii ( atat d-alea care-l afecteaza direct, ca in cazul de fata, cat si altele care afecteaza doar alti oameni).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s