6 ani de Kikiblue ( partea 1 )

La momentul cand mi-as fi dorit sa scriu postarea asta, am fost cu capul plin de alte ganduri, probabil daca m-as fi mobilizat insa ar fi iesit ceva chinuit atunci.
Acum am mintea limpede sa astern cuvinte ce raman peste timp, ca sa citeasca si reciteasca cand va fi mare al meu puiuc.
Desi sunt 2 luni de cand a implinit 6 ani,vreau sa astern aici felul in care este el la varsta asta minunata. Kikiblue sau Kiki mic a crescut, este baietan-cum spunea mamaie, biata!- si asta se vede cu ochiul liber,dupa o simpla discutie cu el. S-a schimbat mult anul acesta si eu ma mir continuu de rapiditatea cu care se deruleaza totul in viata noastra, mi se pare ireal cum trec anii si noi odata cu ei.
6 ani este o varsta pentru Kiki la care i se pare ca e capabil de absolut orice.I se pare ca le poate face pe toate singur, nu mai este nevoie deloc de ajutorul nostru, ba, din contra, el e cel care ne da in multe situatii mana de ajutor.
Ne-a cerut pentru prima data sa il lasam singur acasa cat mergem la cumparaturi.Si nu-mi venea sa cred ca am ajuns in punctul in care copilul isi doreste sa stea singur, sa ne arate ca poate face asta.
Este drept ca mutatul la curte l-a schimbat enorm, pentru asta zilnic ii multumescc lui Dumnezeu pentru sansa avuta de-a ne construi o casa pe pamant, cu o curte, dar, mai ales, pentru faptul ca are copii de varsta lui cu care se joaca cat e ziua de lunga.
Cele 3 curti care avem copiii prieteni de joaca, avem si porti interioare comune ca sa se poata misca in voie fara a ne deranja continuu cu deschisul-inchisul portii.Mai apoi, marele noroc a mai fost si acela de a avea acasa permanent 2 dintre vecine, asadar linistiti i-am indeplinit dorinta de-a fi singur acasa, cat noi am fost la cumparaturi.
Si s-a descurcat perfect, in ziua aia a inceput si ploaia si a intrat singurel in casa, a inchis usa, si-a deschis desenele animate si a stat cuminte pana am venit.
Despre dezvoltarea lui fizica e inutil sa mai spun ca pentru mine e cel mai frumos copil din lume, inca ma bucur insa, de aceleasi complimente despre frumusetea lui de la persoane care-l vad fie prin poze, fie pe FB, fie noii sau vechii mei colegi sau pur si simplu oameni pe strada/ la magazin,etc.
Este inalt pentru 6 ani, are 128cm, 25 kg si nu mai este deloc pufos.Este leit la corp cu D. , e inalt si suplu, eu ma bucur mult pentru ca niciodata nu mi-au placut barbatii -ursuleti ( mici de inaltime si indesati ), asadar cu aceasta constitutie orice haina ii pun pe el il imbraca bine.Are aceleasi bucle superbe, parul nu i l-am mai tuns anul acesta deloc, e drept ca il are mai scurt ca anii precedenti si nici la scoala nu am sa il tund scurt.Macar atat cat mai pot eu dirija lucrurl acesta am sa ii las parul putin mai lungut ca sa aiba buclisoare.
A ramas acelasi copil docil in privinta imbracamintii, nu cere si nu il intereseaza absolut deloc cum sau cu ce il imbrac, are incredere totala in gusturile mele ( i-au spus copiii la gradi ca are haine frumoase, mi-a spus! ), in shimb vrea zilnic sa ii dau cu parfum, sa miroasa frumos.Si atunci am cumparat un parfum de copii si zilnic miroase ca atare.Ne luptam cu pieptanatul zilnic, nu il intereseaza inca sa faca acest gest singur ( asa cum e cu spalatul pe dinti, de 2 ori /zi din propria-i initiativa ),nici nu ii prea place sa se pieptene ca „ma doare rau parul de la perie”.Imi cere sa faca singur dus, uneori il lasam , dar numai supravegheat si ajutat la sapunit ca nu o face cu zel.
Despre dezvoltarea lui intelectuala, as vrea sa scriu o multime de lucruri pe care ni le spune zilnic,insa nu mi le notez si acum nu mi le mai amintesc.Cert este ca la terminarea gradinitei, stie sa citeasca, sa socoteasca ( adunari si scaderi ), stie sa scrie( chiar si dupa dictare, fireste fara diacritice, fara semne de punctuatie ) si rezolva probleme de logica foarte bine.
La scris e cam lenes,si anul trecut si anul acesta, toata vara am scris semne grafice pe un caiet de matematica si ii este destul de greu sa se mobilizeze sa scrie o foaie intreaga.Marele sau minus este aiureala, in sensul ca nu se poate concentra foarte mult ( este drept ca un factor este si varsta mica ), insa e repezit si face greseli din neatentie, greseli ce la scoala costa.
Ii place mult sa citeasca, are un vocabular extrem de dezvoltat pentru varsta de 6 ani, are fluenta si usurinta in gandire si vorbire, aceeasi usurinta o are si la limbile straine.
Este antitalent total la desen, pictura, modelaj, desi vede in spatiu foarte bine,si-ar dori sa deseneze frumos dar nu ii iese.
In schimb are ureche muzicala absoluta, lucru pe care l-am fructificat incepand de anul trecut din toamna.Face pian si dupa un an canta la 2 maini, numarand, stiind masurile si duratele notelor, cunoaste perfect notele atat din gama do cat si din gama fa,gamele toate le canta cu repeziciune si pe unele chiar cu ochii inchisi :-).A ajuns la jumatatea cartii la Cernovodeanu, canta din F.Schmidt ( partitura lui preferata ) si din Duvernoy, desi e cam greu si miorlaie cand studiaza.
Faptul ca e muzical, il ajuta enorm la pian, e mai incet, insa se va iuti cu timpul, sunt sigura ca mama va face o treaba extrem de buna cu el, asa cum a facut cu atatia alti copii inaintea lui.Sa o tina Dumnezeu sanatoasa multi ani de-acum, sa il vad si pe Kiki cantand la pian, asa cum i-am vazut pe alti copii.
In mai a vrut sa il duca la un concurs de pian, insa nu a fost chip sa il convingem din cauza emotivitatii.Ne-a spus clar ca el nu canta nimic acolo si daca il ducem ne va face de ras ca lui ii este extrem de rusine sa cante inca public.L-am lasat, la anul insa merge la concurs chiar daca ne vom „face de rusine”.
Este foarte important insa ca are o mare calitate fata de alti copii, ce ii place este consecvent si nu renunta niciodata, chiar daca mai miorlaie, mai bombane sau uneori ii este lene.Isi invinge toate astea si merge, atat la lectiile de pian, cat si la canto.
Din septembrie de anul trecut, face si canto ( are o voce ampla si puternica ), l-am dus pentru ca vreau sa il scap de emotivitate, faptul ca este intr-un grup pe scena nu ii da starea aia de emotie cumplita de a canta singur.Merge la cursuri si are si spectacole multe unde nu lipsim deloc, decat in cazul in care este bolnav.
Si se vede schimbarea, a inceput sa isi invinga teama de a canta in public, mai are momente cand mormaie in loc sa cante, dar vor trece cu timpul si astea.
La 6 ani Kikiluna vorbesteeee ( mult de tot , pana iti face capul ciur )exact ca un adult, noi nu i-am vorbit niciodata ca unui copil, in sensul ca nu ne ascundem de el tratandu-l cu „hai, mergi de aici, tu esti mic si nu intelegi!”. Daca nu a inteles, a intrebat si i-am explicat ca sa inteleaga.Stie lucruri absolut uimitoare pentru varsta lui, ne putem baza pe el in anumite situatii fara probleme.
Imi place sa il cresc mai independent, nu imi place sa il cocolosesc si nici nu aplic metode vazute la alte mame, adica se imbraca singur, mananca singur, se incalta singur, face ordine in fiecare seara in casa, caci cara de sus la parter tot felul de jucarii, ziua e liber sa le imprastie cum vrea, seara insa toate se strang si se pun la locul lor.Ma ajuta la foarte multe treburi, el e responsabil cu dusul gunoiului la tomberon, ma ajuta la intins hainele, ne ajuta si afara, in curte, cu diverse chestii, pe scurt eu il pun la treaba ca are 2 maini si 2 picioare intregi si trebuie sa stie sa se descurce.Eu imi doresc din suflet sa iasa din el un barbat ca D. care se pricepe sa repare/ sa faca/ sa desfaca/ sa planteze/sape/culege/ zugraveasca/ la masina/la tencuit, etc.
As muri sa stiu ca ar fi un mototol dintr-ala cum am vazut multi, care platesc bani unuia sa le schimbe un bec in casa si sa le sape o curte.E inadmisbil ca un barbat sa fie atat de mototol! Asadar, treburile facute de mic ( desigur, dupa putinta lui ) il vor ajuta enorm cand va fi mare.
Il responsabilizez, imi place pe langa independenta sa fie si respnsabil.Are un portofel unde isi tine banii,e foarte strans la buzunar, ii numara mereu, cand merge la magazin isi ia cu el portofelul si face diverse socoteli daca isi poate sau nu cumpara diverse nimicuri cu banii stransi.
Daca facem bagaje, el e responsabil cu bagajul lui, eu i le scot si i le asez in bagaj, dar el imi spune ce mai lipseste, ce ar trebui sa mai ia la el, ce si-ar dori acolo unde pleaca sa aiba la el.La fel am procedat si cu ghiozdanul pentru gradinita, pe care il aducea zilnic acasa.
I-a trebuit tricou de schimb si nu si-a pus seara in ghiozdan, a doua zi a stat fara tricou, iar de a treia zi nu a mai uitat sa si-l ia.A inteles ca fiecare om e grijuliu cu sine insusi, ca e imperios necesar sa ai grija de propriile-ti lucruri si ca eu, desi mama lui, nu pot fi cu el in clasa, la scoala sau mai tarziu pe unde va merge singur ca sa ii ordonez si sa-i asez mereu lucrurile personale.
Asadar, s-a invatat, face liste, daca nu isi lua el, personal, un obiect in ghiozdan, ma intreba daca i l-am pus.Adica e responsabilizat.
E un copil bun, nu cere nu stiu ce lucruri si intelege perfect daca ii explic ca sunt alte prioritati cu banii,in niciun caz nu este genul care se tavaleste si face scandal in magazine daca nu i se ia nu stiu ce lucru.Exclus ! L-am invatat si acest lucru, i-am spus ca in viata nu putem avea absolut tot ce ne-am dori, ca avem de facut alegeri si este perfect sa renuntam pe moment la un lucru daca nu avem atunci bani, ne ambitionam, muncim mai mult, strangem bani si obtinem obiectul dorit.L-am invatat ca are si alt farmec si alt gust victoria achizitionarii unui obiect pentru care ai muncit mai mult sa il obtii.
Este jucaus, imi place ca nu se cearta cu copiii, ii place sa fie lider si are o calitate foarte mare, niciodata nu se umileste in fata celorlati.Am vazut copii care se roaga de alti copii sa se joace cu ei, am vazut copii care cedeaza mereu in favoarea altora doar pentru a nu se juca singuri, am vazut copii care accepta sa fie bruscati/ impinsi/ loviti de alti copii doar pentru a avea parteneri de joaca.
Ei bine, Kiki nu este asa.Nu sta nicio secunda la discutii, pleaca si le intoarce spatele, le spune ca nu mai vrea sa se joace cu ei si sa plece la ei acasa.Se joaca perfect si singur, nu il intereseaza neaparat compania cuiva, daca nu sunt copii afara el vine si sta cu mine si povestim, facem diverse chestii impreuna.
In mod uzual el este cel chemat mereu la joaca, nu se duce niciodata la usa cuiva sa cheme copilul respectiv la joaca.Nici macar in curte, daca venim de undeva nu face aceasta propunere, desi copiii sunt afara.
La fel se intampla si in cercuri cu copii necunoscuti, niciodata nu face el primul pas spre socializare, niciodata nu vorbeste el primul si nici nu ii intreaba vreodata pe copii mai multe decat ii spun ei, pe principiul „daca el nu mi-a spus, de ce sa il intreb eu ?”
Are asa, un soi de mandrie,pe care, eu, copil, nu am avut-o, si ma bucur enorm ca este asa.Adica nu se lasa calcat in picioare de nimeni, daca cineva ii da o palma, el nu intoarce si obrazul celalalt.
Cred ca d-asta il si iubesc copiii foarte tare, face si dracii multe si atunci le place alorlalti, ii atrage ca un magnet.
La gradinita, a fost invitat la nu stiu cate zile onomastice si nu a spus nimic ca nu a vrut sa mearga la copiii respectivi.E selectiv,imi spune ca nu conteaza cum arata si cum se imbraca cineva, important este sa aiba interiorul frumos.Good boy, deci a functionat si asta !
A avut 2 prieteni buni la gradinita si atat, restul se jucau dar nu erau prietenii lui.
Nu se baga in certuri, nu se baga in polemici, mai obisnuieste insa sa tipe la copii si daca e lovit invariabil da si el inapoi.Lucram la chestia asta, dar imi spune ca nu poate sta „ca prostul”.Asadar, daca e lovit, loveste si nu sta pe ganduri.
Este agitat, activ, vorbeste mult, e spumos, face glume, e vesel tare si hlizit, e pupacios, e tandru, este insa si extrem de vulnerabil.

– va continua –

Anunțuri

6 comentarii la “6 ani de Kikiblue ( partea 1 )

  1. Inca o data „La multi ani!” 😊
    Zic eu asa , din ceea ce am citit , ca Ayan e un copil de care atat tu , cat si sotul tau v-ati ocupat indeaproape. Sunt sigura ca , macar un 40% din ce ai scris este si educatia de la bunicii sai. Foarte frumos, ma bucur pentru fericirea voastra si va doresc sa continuati asa….Categoric ai cu ce te mandri! ☺

  2. Mulțumesc Ana, intr adevăr, ne ocupam de el, îi dăm informații și petrecem cât de mult timp putem împreună.

  3. Sa creasca mare feciorul tau frumos!
    Sa stii ca imi era dor de tine si de felul in care scrii si, desi inca nu am comentat, te tot citesc de cand ai revenit!
    Vara frumoasa si vacanta frumoasa pentru Kiki!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s