Adio, gradinita !

Am sa incep cu sfaristul lucrurilor nespuse, deoarece sunt mai proaspete si sigur memoria nu imi va juca feste.

Pe 17 iunie am terminat primul mare capitol din viata lui Kiki, perioada de prescolaritate.
La noi, aceasta perioada a debutat cu cresa, de unde am plecat extrem de nemultumiti, locul unde una dintre asistente l-a palmuit ca „plangea continuu dupa mama”.Dar am luat partea plina a paharului, in sensul ca in acel prim an de colectivitate mi-a facut toate dracoveniile de virusi, raceli si gripe, otite si perforari de timpane si tot ce poate tine de sfera ORL la un copil.
A urmat un alt an in care Kiki a mers la gradinita David Mihai,o gradinita particulara unde au fost si bune si rele la un loc, dar spatiul arata formidabil, mancarea desi catering era ok, insa cadrele didactice deloc profi si cam haos asa in general in gradinita.A fost insa un an linistit, Kiki s-a simtit ok, noi am fost fericiti sa terminam cu etapa respectiva si ne-am bucurat sa il putem inscrie din toamna lui 2012 in sistemul de invatamant de stat.
Asadar, in septembrie 2012, in al treilea lui an de colectivitate, Kiki a inceput grupa mica la gradinita 230, in Drumul Taberei unde am locuit.
A fost un an linistit, educatoarele au fost super ok, Kiki mai plangea si mai facea tot felul de scheme ( deh, era si este un mamos extraordinar !), dar gradinita aia a fost ok din toate punctele de vedere.Colectivul de parinti a fost foarte dragut,educatoarele si-au dat interesul si i-au invatat pe copii multe lucruri, serbarile frumoase, copiii relaxati si mediul placut.
In martie 2013 ne-am apucat de construit casa,am stiut ca vom pleca din Drumul Taberei, imi era peste putinta sa fi facut naveta si sa-l fi lasat pe Kiki la aceeasi gradinita, astfel incat am luat decizia sa il mutam iar intr-o alta colectivitate, la o alta gradinita in Militari, mai aproape de noi.
Asadar, in septembrie 2013, Kiki merge la ultima gradinita din viata lui de prescolar, la gradinita 195, Prichindel, pe parcursul careia nu am reusit sa fac nicio postare pe blog din lipsa acuta de timp.
Desi am fost extrem de reticenta inainte de a-l inscrie pe Kiki in aceasta gradinita, din pricina accidentului produs acolo, accident mediatizat in toata presa,o prietena de-a mea care avea deja baietelul in gradinita m-a incurajat sa-l inscriu aici ca lucrurile merg bine.
Colectivul in care am fost repartizati a fost unul extrem de neprimitor ( si aici ma refer la parinti si nu la copii ), ni s-a spus de la prima sedinta ca suntem niste intrusi si ca nu era nevoie ca peste numarul de copii ce veneau ca si o clasa sudata de la grupa mica sa aparem si noi si inca 1-2 copii.
Nu mi-a cazut deloc bine abordarea lor, am tacut insa si mi-am vazut de ale mele, ignorand in acesti 2 ani pe care Kiki i-a petrecut acolo orice relatie cu anumite mamici.Desigur ca lucrurile nu au stat asa pana la final, dar despre asta intr-o alta postare.
Anul acesta insa, din cauza educatoarei mai batrane pe care a avut-o, lucrurile au degenerat oarecum pentru faptul ca nu am mai rabdat si nu am mai tacut.
Pedepsele aplicate de educatorea cea in varsta si prea putin rabdatoare cu copiii, au depasit sfera normalului ( confiscat pe perioada weekendului a jucariei preferate, mancat tot pranzul in picioare ,etc ) si mai ales abuzurile ma inspaimantau cumplit.Copiii erau zilnic amenintati si subconstientul lui Kiki suferea din cauza ei.Daca vreaodata ii aminteam numele educatoarei cand facea vreo nazdravanie, era jale.
Am incercat sa discut cu ea, sa gasim o rezolvare a problemelor, dar sustinea atat de mult ca al meu copil are o mare problema ca este „mai dotat intelectual decat ceilalti copii”.La inceput de an am venit cu sugestia de a-i aduce material didactic si cat termina ceilalti colegi ai lui ce au de facut, lui sa ii dea suplimentar de lucru, in acest fel tinandu-l ocupat si fara a o mai deranja, asa cum sustinea ca face ( deranjul era unul nesemnificativ pentru mine, a-si baga un copil picioarele sub covor, a-si pune tricoul peste spatarul scaunului nu este ceva de groaza si nici nu poate fi zilnic un copil pedepsit pentru aceste gainarii) .
Nu a fost de acord spunandu-mi ca nu face diferente intre copii.O educatoare categoric depasita de vremurile actuale,pentru ca in metodica prescolara se subliniaza clar ca trebuie lucrat diferentiat cu copiii, deoarece nu sunt toti la acelasi nivel de dezvoltare si atunci invatarea frontala cu care am fost noi crescuti nu mai da roade, rezultand atatea cazuri de copii demotivati de cadrele didactice.
Daca va dati copiii in gradinita respectiva, lucrurile vor fi super ok daca o veti evita pe Angela Pipelea.
Programul gradinitei incepe de la 7:30 – 8:30 aducerea copiilor la gradinita din familie, pana la ora 9:00 iau micul dejun, ulterior fac activitatile didactice si optionalele, la 12:30 vine pranzul, somnul de dupa-masa si la ora 16:00 copiii incep sa plece acasa.
Mancarea este gatita in gradinita, meniul foarte bun si variat, cota de hrana este de 15 lei / zi de copil.Daca lipseste copilul se scade suma respectiva corespunzator zilei lipsite din suma de achitat pentru luna urmatoare.
Exista la grupa 2 educatoare, care lucreaza in ture, o singura ingrijitoare pe tura la 2 grupe am vazut.
Lunar, pe langa banii de hrana noi am platit optionale ( engleza si dans -obligatoriu faceau toti copiii, desi sunt optionale 🙂 ), Kiki a mers acum un an si la arta, dar educatoarei Pipelea nu i-a placut respectiva profesoara si mi-a comunicat ca nu a venit sa ia copiii la ore, asadar va trebui sa ne retragem de la pictura.
In schimb a mers la Mindlab, foarte incantat de acest optional a fost tot anul.
Anual am cotizat cu 250 ron pentru rechizite, am cotizat doar anul acesta si pentru achizitionarea unui televizor si a unui aspirator ( am uitat suma alocata fiecarui parinte, pana in 50 de ron oricum ).
Lunar mai erau teatre, diverse fotografii, excursii.
Tot o data pe luna cumparam obligatoriu servetele de masa ( o rola de hartie mare ), servetele umede,sapun lichid de maini, pahare ( 100 buc ), 2 suluri de hartie igienica si pungi de gunoi.
Asadar, optionalele ajungeau pe undeva pe la 120 ron /lunar, norma de hrana in jur de 300 ron lunar si cu teatre si necesarul lunar ajungeam la un 500 ron suma totala lunara.
De anul acesta a venit in gradinita o asistenta foarte eficienta, nu primeste sub nicio forma copiii care tusesc, sunt muciosi si au alte afectiuni ( conjuctivita, etc )
Nu exista dormitoare separate, se doarme in sala de grupa in patuturile gen dulapioare, asternuturi curate,pijamaluta schimbata saptamanal, aerisita clasa, curatenie.
In ciuda faptului ca nu mi-a placut deloc educatoarea batrana, activitatea didactica a fost satisfacatoare, serbarile insa de cacao, genul ala comunist in care copilul recita 20 versuri si apoi ca un cor al milogilor interpreteaza saracii niste cantece dupa ureche.Cu copiii mai mari se pot face niste serbari superbe, scenete, se poate canta dupa negativ, se pot pregati dansuri diverse, etc.
Mi-a lipsit faptul ca in 2 ani de zile nu au tinut nicio lectie demonstrativa cu parintii ( cel putin cu mamicile de un 8 Martie ), nu e nicio filosofie si nici nu implica nu stiu ce pregatire.
Comunicarea cu parintii extrem de saracacioasa,Angela Pipelea abordeaza si parintii in acelasi stil comunist cu afise inrosite cu restantieri, cu ce avem de adus, etc.Niciodata nu s-au obosit sa le puna copiilor vreun biletel in ghiozdanel daca parintii sunt ocupati, anul asta la serbarea de sfarsit de an mi-a comunicat Kiki ce si cum ca doamna era suparata chipurile si o durea la bascheti de mine si de copilul meu.
Avea o mana de parinti pe care ii favoriza, cu care socializa, barfea restul parintilor si pe ai caror copii i-a scos in fata mereu la serbari.
Am fost sfatuita sa-l mut din grupa asta, dar era deja mult prea mult pentru Kiki inca o mutare.
Timpul a zburat, dupa 5 ani de colectivitate ne-am luat ramas bun de la etapa creso- gradinita, de la toamna e bobocel la grupa pregatitoare si deschidem un alt capitol al vietii noastre.

Această prezentare necesită JavaScript.