Cursurile de actorie

Povestea cursurilor de teatru la Bell film a inceput in luna ianuarie, cand, navigand pe FB, intr-o pauza, la job, am dat de ei pe contul unei prietene.Si am vazut niste fotografii minunate, am vazut niste copii fericiti alaturi de niste actori cunoscuti.

Kiki ma batea la cap de multisor ca el isi doreste sa devina actor cand va fi mare, ce-i drept e si asta o etapa, caci a trecut prin arhitectura, pe la teologie si acum s-a oprit la actorie.Imi place ca nu are gusturi rele, imi place ca are aspiratii intelectuale si mai ales sunt impresionata ca ii place frumosul si arta.Dar cel mai tare ma uimeste teatralitatea lui , imi spune candid cu o mutra inocenta, cand nu vreau sa ii fac pe plac:” vrei sa cad aici , pe jos, sa ma tavalesc si sa plang pana mor ca sa te fac de ras?”

Si cu moaca lui Kiki cel teatral, bine conturata in cap, am pus brusc mana pe telefon si am sunat-o pe Mada.Si Mada m-a dezarmat, pe moment, spunanadu-mi ca e un proiect doar pentru copiii ai caror parinti lucreaza in sistemul bancar.Dar eu nu ma las asa usor si am sunat direct la Bell Film.Si mi-a raspuns o voce amabila si calda ( asa cum ar trebui sa fie orice om normal la cap care are un business si lucreaza cu oamenii ),voce ce mi-a promis ca mi- l va primit imediat la cursuri pe Kiki.

_MG_1675

Sambata urmatoare am si inceput.Cu inima stransa pentru ca una este sa-ti doresti sa devii actor si alta inseamna sa mergi la cursuri saptamanal, sa stai linistit o ora si jumatate, sa participi activ la ce se intampla in sala, sa nu te apuce toaleta si frechinitul pe scaune in tot acest timp.

Si prima lectie am stat ca pe jar.Dar a fost realmente un success incontestabil.A plecat de acolo cu capul in nori, mi-a spus ca abia asteapta weekendul viitor sa mearga din nou la teatru.Si sunt déjà 3 luni de cand el merge saptamanal la cursurile acestea.

L-au invatat sa il pronunte corect pe “R” la cursul de dictie, Horatiu e preferatul sau cu tehnicile sale de film, a intrat mai nou in “scena” cursurilor si o domnisoara “ pe care nu stiu insa cum o cheama, dar imi place mult de tot de ea” cu care face teatru.

Si intr-o zi, ni s-a propus sa mergem la un casting pentru o reclama.Si ne-am conformat, am fost la casting si copilul a fost ales pentru voce.Apoi a urmat un alt casting pe care nu l-a luat, apoi un altul si tot asa.

E tracasant pentru copil sa il alergi atat cu reclamele astea, mi –a spus o colega.Eu cred ca din contra, e un lucru minunat, sa invete de mic sa piarda cu demnitate.Pentru ca in viata suntem, , din pacate, expusi multor esecuri, esecuri la care trebuie sa facem fata in mod echilibrat si rational, fara varsari de sange si dat drumul la vene.

La primul casting pierdut a plans mult, mi-a spus ca isi dorea enorm sa apara in reclama aia.Si i-am explicat ca vor mai fi alte si alte oportunitati, ca numai pierzand poti ulterior savura gustul victoriei.Si il invat constant ca putini sunt cei care in viata castiga mereu.

M-am dat exemplu pe mine care am mers si merg la jde interviuri, interviuri pe care unele le refuz eu, altele ma refuza ele, dar caut constant, pana intr-o zi cand voi castiga locul ce mi-l doresc.

La fel si cu aceste castinguri, il invata sa fie dezinvolt, sa vorbeasca liber si mai ales sa piarda demn.La fel cum il invata sa castige frumos si sa aprecieze banul de mic.Pentru ca i-am explicat si asta, reclama si filmatul a vazut ca nu se fac usor, se repeta, se trag duble si iar duble, se invata textul, repeta mult pana iese ce trebuie, ne plictisim, ne incruntam, bem litri de apa, mancam si iar bem si uite asa.Deci banutul nu se castiga nicaieri usor.

Revenind la cursurile de teatru…sunt o minune pentru copii, ii ajuta enorm sa se exprime dezinvolt, le dezvolta imaginatia, ii invata sa vorbeasca fara trac in public, fac cunostinta cu tot soiul de oameni din lumea artistica, le dezvolta simtul pentru frumos si pentru arta, le dezvolta memoria fiind nevoiti sa invete pasaje intregi din roluri pentru copii.

Acum pregatesc o piesa de teatru pe care o vor pune in scena la un teatru de copii, la inceputul lunii iulie.Vor fi cam 100 de spectatori de toate varstele, vor avea costume si vor juca efectiv in piesa ca niste adevarati artisti.

Noi mergem in weekend la cursul de teatru , o data pe saptamana, platim 250 ron /luna si desi e locatia destul de departe de noi, nu pierdem nicio sedinta si Kiki e innebunit sa ajunga acolo.

Va recomand din suflet sa mergeti cu copiii la Bell Film, sunt minunati si fac o treaba foarte misto cu cei mici.

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s