Micul lord

–  Kiki, de ce te certi cu Ioana, eu te las la joaca sa te relaxezi, nu sa fi incordat si nervos! Ii spun eu.

–  Iubito, uneori ma supar tare cand Ioana nu face ce vreau eu !

 

-Kiki, cum a fost la castingul de azi, a mers treaba sau nu?

-Iubito, totul este in ordine, m-am descurcat grozav.

 

– Kiki, treci te rog si culca-te ca e tarziu si maine ai gradi!

– Da, iubito, dar vino sit u sa ne bagam impreuna in pat, nu pot dormi fara tine.

 

Cam asa decurg dialogurile cu baietelul meu, in momentele lui de acalmie ( caci exista si reversul medaliei in care sunt mama rea si urata si nu vrea sa ma vada ).Dar chiar si atunci, cand sunt urata si rea, ii povesteste lui taica-su de mine folosind acelasi apelativ” iubita”.

Si intr-o buna zi, mi-am adus aminte, ca eu, in copilarie, am fost indragostita de o carte pe care am citit-o atunci cu nesat si de personajul principal al cartii, micul lord Fountleroy, care-si alinta mamica cu apelativul “Scumpa”.Si am facut imediat legatura cu Kiki, care ma alinta „Iubita”. Este extraordinar sa auzi din gura unui copilas acest apelativ, ma umplu de o fericire nemarginita de fiecare data cand ma cheama asa.

Am cautat febril in biblioteca cartea si am recitit-o acum, cu o emotie infinit mai mare decat in copilarie, pentru ca am inteles-o si patruns-o cu mintea de adult si mama, totodata.

Cartea scrisa de Frances Hodgson Burnett, emana o sensibilitate aparte,emotie si bucurie, amestecata cu tristete si dezamagire,naratiunea in sine este o lectie de bunatate pe care ar trebui sa ne-o insusim toti, indiferent de varsta la care citim povestea.Caci Micul lord, da, este o poveste pentru oameni mici si mari, o poveste de dragoste, bunatate, altruism, prietenie adevarata si sinceritate.

Cedric, mic lord Fountleroy,s-a nascut dintr-o americanca saraca si un conte englez- capitan, renegat de tatal sau, contele de Dorincourt, pentru ca s-a casatorit fara aprobarea sa.

Intr-o zi, capitanul moare si Cedric cu „Scumpa” sunt nevoiti sa plece in Marea Britanie, la invitatia bunicului sau,contele de Dorincourt, un om fara scrupule, ramas singur pe lume, fara niciun mostenitor.

Ajunsi în Marea Britanie, Cedric şi mama lui au fost primiti pe domeniul contelui, dar in case separate, iar baiatul avea dreptul sa-si viziteze mama doar o data pe zi. Cedric locuia impreuna cu bunicul sau, pentru ca acesta sa-l educe in vederea preluarii averii si titlului nobiliar .

Mai departe trebuie sa cititi in carte cum un omulet reuseste sa cucereasca un om fara scrupule, crud si bolnav.