Primul Paște în satul meu

Hristos a înviat !

A doua zi de Paste am ragaz sa scriu despre felul in care anul asta am sarbatorit Invierea Domnului.Cum am perceput-o eu, cu ce difera de anii in care am fost in Bucuresti, cum ne-am pregatit.

In fiecare an , de aproape 20 de ani de cand lucrez, in Saptamana Mare imi iau cateva zile libere.Anul asta am stat acasa de miercuri, am dereticat toata casa, am spalat, am curatat si am facut totul in jur boboc de curatenie, in ciuda ploii torentiale care cadea fara oprire.A plouat cumplit vreme de 3 zile, s-a rupt cerul, a fost frigc  tare, dar nu m-a lasat sufletul sa ne prinda Pastele cu casa neprimenita.

Kiki a fost ajutor de nadejde, ma minunez cum poate el cu 2 manute cu degetele mici sa faca atata treaba serioasa.A stat pe langa mine si m-a ajutat asa cum a putut el, mititelul meu drag.

In Joia Mare, am vopsit ouale, dupa ce am terminat ce mai aveam de curatat, seara am fost la Denii, unde eu, an de an, merg sa fac nodurile cu dorinte,noduri pe care, pe parcursul anului, atunci cand se realizeaza dorintele, le desfac.

Kiki a stat linistit intr-o strana la inceput, ulterior a vrut si el sa stea in genunchi, a vrut si el sa-si ia un covoras si pe parcursul fiecarei Denii se lasa i genunchi, apoi in fund ca il dureau genunchii, apoi se ridica si se plimba prin biserica.

Spre deosebire de oras, unde toate batranele au nervii la fileu, desi vin la sfanta biserica, aici l-a lasat toata lumea in pace, s-a plimbat linistit prin biserica, s-a ridicat sa pupe icoanele, s-a pus iar in genunchi si tot asa.Important nu este sa stea fix intr-un loc, e copil si nu are rabdarea necesara, important este sa intre in atmosfera de slujba, sa inteleaga ce se intampla acolo in Joia Mare.

Urmeaza spovedania, cu maslu predecesor, cu izbavirea de pacate facute in ultimul timp, de la ultima impartasanie.

Vineri, am fost toti trei in pta. Obor sa cumparam miel.In Obor eu nu am ajuns prea des, acum insa ploua tare si era lume ca la o manifestatie.Se buluceau si se impingeau, era prapad.Eu am o stare de nervi groaznica in aglomeratii, nu suport furnicarul ala de oameni bulucindu-se.Nu sufar de ochlofobie, dar imi creeaza o stare de disconfort total atata lume agitata pe metru patrat.

Am cumparat jumatate de miel si o pulpa de ied cu 23 ron/kg ambele vietati ( daca ma intrebati pe mine nu am gasit nicio diferenta de gust, textura intre cele 2 animale sacrificate , poate mielul este o idee mai gras decat iedul ), toate cele trebuincioase pentru pasca si am plecat cat de repede am putut.

Dupa masa am fost la cimitir sa ne cinstim strabunii, am crezut ca fiind ploaie va fi cimitirul gol si voi ramane cu imparteala intreaga.Aici e diferenta intre oras si sat, desi torentiala ploaia, nu i-a impiedicat pe oameni sa umplu cimitirul, as fi avut nevoie de bucate in plus sa pot imparti tuturor aflati la ora aceea langa cei dragi ai lor, dusi dintre noi.

Dupa cimitir urmeaza biserica, cu trecutul pe sub epitaful scos in mijlocul bisericii, cu cele 3 dorinte puse la fiecare trecere pe sub epitaf, anual aceleasi de cand il am pe Kiki.

Acasa gatesc o parte din mancare ca sa pot sa ma dedic sambata cozonacilor, dulciurior si altor chitibusuri mancatoare de rabdare si timp, gen drob de pui in bacon.

Sambata vine la prima ora cu impartasania lui Kiki si a mea ( aici este o diferenta care nu-mi place intre biserica din Bucuresti si cea de aici, a trebuit sa merg in alta parohie sa ma impartasesc ,desi m-am spovedit aici, pentru ca preotii de aici impartasesc adulti numai in primele 3 zile ale Saptamanii Mari ,cand eu lucrez  si miercuri nu am stiut ca sa pot merge atunci ).

Dupa biserica stam impreuna si facem cozonaci, pasca, alte delicatese, lasam curat in urma noastra, ne spalam si ne bagam la somn ca sa fim odihniti la slujba de Inviere.

La ora 23: 40 am plecat agale spre biserica ( noi stam la numai 5 minute de mers agale), am gasit un puhoi de lume afara, dar frig fiind noi am intrat in interior.Unde era loc, cald si bine.Ne-am asezat cuminti intr-un loc, slujba nu incepuse, lucru ce era total diferit de ce se intampla pe la bisericile bucurestene unde eu am fost in toti anii precedenti.

E drept, ca niciodata nu am putut intra in incinta vreunei biserici de cartier, unde se aduna toti si toate neavenitele ca sa faca caterinca, sa stabileasca in ce bar vor merge dupa si alte bazaconii.Si eu in anii mei de tinerete mergeam la distractie prin te miri ce cluburi si barulete in noaptea de Inviere, dar niciodata, absolut, nu mi-am stabilit programul de destrabalare maxima la sjuba, nu am mers la biserica sa fac misto de ceilelati , sa vorbesc tare si sa iau in balon intreaga seara de Inviere.Slujba de Inviere insemna la bisericile noastre de cartier un stat pe strada pret de 5-10 minute, aprins lumanarea de la altii de pe langa noi si intors acasa.

Aici am stat linistit jos pana la ora 24 cand s-a facut intuneric total in biserica, apoi s-au auzit cuvintele preotului „veniti de primiti lumina!”si l-am vazut trecand pe langa noi cu o lumanare mare si groasa ca sa ne dea tuturor lumina sfanta.

Multimea din biserica iese si se goleste lacasul, ne mutam toti in strada in fata unui foisor unde cei 3 preoti conduc multimea prin cantecul atat de drag mie, vestitor al Invierii vesnice a Mantuitorului nostru:”Hristos a inviat din morti /cu moartea pre moarte calcand …”

La sfarsitul cantarilor marea majoritate ne asezam cuminti la rand sa primim Pasti cu vin.E lumea calma, se sta la rand fara imbulzeala, ajunge sigur pentru toti, preotii intra in biserica unde ii asteapta pe cei ce vor si pot sa stea la slujba de Inviere, ce dureaza pana aproape de dimineata, servindu-i apoi cu peste si mancare, cu oua si cozonac, toate donate de enoriasi.

Dupa ce am luat lumina si Pasti noi am plecat.Kiki nu are inca rabdarea necesara de a sta la o slujba intreaga de Inviere si nu as face altceva decat sa-l chinui si sa-l tin fortat, ori asta eu nu vreau.Apropierea de biserica si de Dumnezeu trebuie sa fie lina si  placuta, nu fortata si brutala.Trebuie sa vina de la el dorinta de a merge acolo, nu impus si fortat de mine.

Facand o paranteza, parintele cand l-a vazut la impartasit, m-a intrebat daca sunt de acord sa-l aduc in fiecare duminica la slujba ca ar vrea sa il faca baiat de altar.Asa cum am mai scris, eu sunt foarte credincioasa, dar nu si suficient  de religioasa, astfel incat nu-mi pot lua un asemenea angajament, sa fiu prezenta saptamanal la slujba de duminica.L-am intrebat pe Kiki daca i-ar placea, mi-a spus ca ii este cam rusine, ca nu prea vrea sa mearga, asadar am refuzat elegant propunerea parintelui.Desigur ca este o onoare, asa cum si parintele a spus, ca unui copil sa i se propuna sa fie facut baiat de altar, dar i-am explicat si parintelui ca dorinta de a veni  cu sufletul catre biserica vreau sa ii apartina numai si numai lui.Asa cum merge cu sufletul deschis la teatru si isi doreste sa se faca actor, asa trebuie sa fie si cu apropierea de biserica.

Acasa ajunsi dupa slujba,desfacem cu nesat cadourile Iepurasului,  ciocnim un ou, mancam ceva dulce si ne culcam.

In ziua Pastelui avem mereu casa si masa plina, cu toti cei dragi ai nostri si bunatati diverse.Anul asta am uitat complet sa pun in lighean in apa, oul rosu si moneda, ca sa ne spalam pe fata in dimineata de duminica.

Si stam in jurul mesei pana tarziu in noapte, mancam, radem, povestim si ne bucuram din plin de tot ceea ce aduce an de an Pastele, de Invierea Mantuitorului si ii multumim pentru tot ce avem si putem sa facem in aceste zile minunate.

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s