O casa cat toata tineretea mea

De azi sunt mai goala intr-un anume fel…si mai batrana si cu tineretea la pachet in niste saci si niste valize…

Mi-am pus un pahar de vin rosu si ascult Andre Rieu ( care intotdeauna ma linistete in mod magic oricat de agitata sunt), asternandu-ma la scris…
Apartamentul pe care l-am vandut astazi, il am de 14 ani, mi l-a facut taica-miu cadou in anul 1998 de mos Nicolae.Imi amintesc ca si azi cum era o zapada afara si un ger cumplit si el impreuna cu mama m-au dus pe vremea aia sa vedem o casa, caci vandusera casa bunica-mii si voiau sa ia un apartament.
In prima faza am crezut ca sunt nebuni ca pe acea vreme si la ceas de seara sa ma duca sa cautam apartamente,dar cum orice casa isi asteapta stapanul, asa si eu, am devenit atunci stapana ei si ea, fara sa stie a devenit in timp stapana inimii mele.
Mi-a placut ca era central blocul, mi-a placut ca nu era la etaj superior ( nu-mi place inaltimea ), mi-a placut ca erau 2 camere si in general mi-a placut maxim de-a pleca de acasa de la ai mei la numai 20 ani.Ideea era alta insa, sa il cumpere cadou pentru mine dar sa il inchiriem.Cum niciodata socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, odata vazuta cu casa pe numele meu i-am anuntat de Revelion in anul 1999 ca eu ma mut singura.Si dusa am fost de atunci de la ei…
A fost si greu si usor, am fost si cumplit de singura si plansa la inceput ca nu imi placea in casa asta, am fost apoi iubita, fericita, parasita si dezamagita, aici mi-am facut prieteni, iubiti, am terminat facultatea,aici am facut primul meu brad de Craciun, de aici am plecat mereu si m-am intors din toate drumurile mele, aici m-am maturizat si am devenit femeie, in casa asta am trait si bune si rele, aici am toata tineretea mea pachet adunata, aici am avut certuri, despartiri, dulci impacari, nopti cu pasiune si fierbinti, aici am devenit sotie si mai apoi mama, in casa asta s-a mutat D. cu dragostea lui cu tot, cu o noua viata, o noua etapa si un nou statut de-al meu, aici am invatat sa gatesc, sa spal, sa calc si sa fiu gospodina care nu eram nicicum inainte, tot aici a deschis ochii pentru prima oara Kiki, aici am invatat o droaie de ani ca este „acasa”.
Mie nu-mi plac schimbarile si nici nu ma dau in vant dupa mutari, stiu sigur ca imi va fi foarte tare greu sa ma obisnuiesc in noua casa, stiu sigur ca nu voi putea sa nu am un nod in gat de fiecare data cand voi lua autobuzul din statia de peste drum de locul in care inca azi sunt „acasa la mine”.
Am un sentiment de rupere, nu stiu exact cum sa explic, este ca si cum mi-as fi rupt o mana si o las altcuiva…
Nu mi-a placut ani de zile casa asta, am urat-o mult timp, nu-mi placea nimic in ea, o simteam cumva goala, pustiita si neprimitoare.Am plans zilnic, 2 ani incheiati dupa casa alor mei, azi plang pe tastaura dupa „acasa” la mine.Si nu stiu sa spun daca voi mai plange inca 2 ani, cu siguranta insa imi va fi extrem de greu sa ma mut.
Aici am sa las prima imbratisare a lui D., prima mea noapte de iubire cu el, prima noastra cearta,nunta, perioada de sarcina, aici intre peretii astia am sa-l las pe Kiki mic, prima lui atingere,primii pasi, primul lui „mama”, toata copilaria lui mica o s-o inchidem la pachet si va ramane aici pe vecie intre peretii astia pe care azi ii iubesc si nu as fi vrut nicicand sa-i dau.
Dar in viata nu putem mereu sa facem numai ce vrem, in viata, din pacate, suntem nevoiti sa facem si lucruri care nu ne sunt exact in miez de inima.Nu as fi vandut apartamentul, dar nu am vrut credit pe 30 ani si nici sa vad cum chiriasi neciopliti imi mutileaza anii de munca si de investitii in ea.
Asa macar vom pleca demni, cu capul sus, impacati ca in urma noastra, in lucrurile si chiar in patul nostru va dormi o familie tanara, la inceput de drum , cu un copil mic, care s-au bucurat din suflet pentru orice lucru pe care il vom lasa lor.
Sunt trista rau si plang, urasc sentimentalismul asta pe care il am, mi-ar placea enorm sa fiu ca D., vesnic echilibrat, optimist si cu privirea numai catre inainte si catre „mai bine ne va fi „, sa nu ma leg de lucruri, decat de oameni, dar nu pot…
Am venit de la banca si m-am asezat pe marginea unei scari la capat de palier si mi-am imaginat cum alta femeie va dormi in patul meu, va face baie in cada mea si va gati in locul meu unde era pana acum „acasa”.
Si m-a cuprins atunci o stare de nebunie, mi-a venit sa merg la banca si sa le strig sa-si ia banii inapoi ca eu imi vreau casuta mea.A fost atat de greu s-o vand poate si pentru ca nu am dat-o deloc cu inima usoara.A fost un calvar vanzarea prin programul asta cu „prima casa”, dar despre asta nu am acum putere sa scriu.
Vreau sa cred ca am sa fiu suficient de matura si de tare incat despartirea mea de „acasa la mine” sa fie una lina si fara lacrimi multe dupa aceea.
Acum insa plang si ma uit la peretii astia si imi vine asa cumva sa-i strang tare de tot in brate si la pieptul meu si sa-i fac mici de tot si sa-i iau cu mine in peretii aia mari unde ne vom muta, vreau sa-mi impachetez tineretea incet si cu grija, retraind fiecare clipa cu tot sufletul meu, sa ma umplu cu fiecare clipa ce-a fost si nicicand nu va sa vie.

8 comentarii la “O casa cat toata tineretea mea

  1. Orice despartire este grea!
    Frumos ai scris despre „bucatica” de viata traita in apartamentul vandut si cum sa nu traiesti regrete si sentimente de „abandon”?
    Dar uite ce drum frumos se asterne in fata! 🙂
    Te pup !

    Apreciază

  2. Nici mie nu-mi plac schimbarile, si m-am mutat de noua ori pana am ajuns la casa noastra … Inca mai am carti in subsol ce -au iesit din cutii, ca biblioteca nu-i gata 🙂
    Sa te uiti in urma cu drag, fara regrete, va indreptati spre un cuib mai bun 🙂

    Apreciază

  3. am avut lacrimi in ochi cand am citit, e greu, acolo va fi mereu un altfel de acasa, chiar daca nu mai e, e greu sa te rupi de asa ceva.
    rodica

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s