Cum va fi viata noastra

In fiecare sambata si duminica calda ne luam dis de dimineata talpasita si ne carabanim cu de toate la tara, la satul nostru ( caci da, acolo unde ne vom muta este sat ) unde invatam sa traim, sa ne integram, sa ne acomodam cu viitoarea noastra viata.
Si incepem cu binetea data la intalnirea fiecarui satean, fie ca ne stie sau nu ( mai mult ca sigur ca nu ne cunoaste nimeni, ca noi avem „fete si maini de oraseni cu carte” cum ne-a spus azi o mamaie cu basma in cap ), cu faptul ca lumea merge cu sfintenie la slujba de duminica, apoi daca este sarbatoare merg si impart pe la vecini mancare buna si aburinda,acoperita cu stergare albe si curate ca spuma laptelui,invatam sa ne acomodam cu vecinii care sunt oameni cu totul diferiti de viperele astea de la bloc, pana si batranii de la sat sunt altfel decat mosii si babele astea de la noi din bloc ( nu stiu in alte blocuri ce se intampla dar la noi e jale cu babaciunile si cainii lor ), invatam sa nu mai ferecam masina si sa fim suspiciosi la fiecare neinchidere de poarta, invatam sa dam si sa primim diverse chestii de la vecini pentru ca asa este normal, invatam sa fim mai deschisi cu oamenii, sa nu ne mai mire faptul ca ies din casa si ne spun unde pleaca, ca il invita pe Kiki sa manance la aceeasi masa cu copiii lor, ca ne spun sa il lasam pe Kiki la ei si noi sa plecam sa ne facem treaba, ca se ofera sa ne ajute la muncile de la santier, ca pe strada noastra e liniste de se aud pasarile in copaci cantand, ca este aer curat si ca padurea este la o strada distanta de noi, iar lacul cel mare la capatul strazii noastre, ca dimineata la prima ora se aud cocosi si caini, ca acum primavara copacii sunt infloriti si miroase divin pe toate stradutele satului, ca am continuu eu nostalgii din copilaria mea cand ne jucam o gramada de copii pe strazi, ceea ce se intampla aici, copiii ies pe stradute si sunt multi de tot, se joaca in diverse si felurite moduri, ca Kiki e fericit si liber, ca nu mai stau la orice secunda cu gura pe el de frica sa nu cada pe undeva, sa nu treaca masini, sa il loveasca cineva prin parcuri din neatentie.Este liber si toata lumea e a lui, intreaga strada si curtea vecinilor momentan este doar a lui, se joaca in iarba, in noroi, in nisip, schimbam cate doua randuri de haine in fiecare zi dar e atat de misto si mie, oraseanca care spuneam mereu ca eu la tara nu m-as duce niciodata, invat sa ma obisnuiesc cu sentimentul de indragosteala ce ma stapaneste de la o vreme.Seara tarziu abia venim acasa, abia astept sa traiesc prima mea primavara la casa mea de la tara, imi place enorm ce traim si ce trai au oamenii aia acolo, D. mi-a spus ca el se „detasez complet de tot si de toate, ma simt mega zen acolo „.Nu pot sa-mi dau seama cum exista o asa mare diferenta intre viata de acolo si viata din Bucuresti, de ce acolo se poate si in oras nu, de ce acolo lumea este altfel si la bloc nu?!
O zi din viata noastra de la sat prin poze:

Anunțuri

4 comentarii la “Cum va fi viata noastra

  1. @Ana Maria: nu am avut timp sa fac eu prea multe poze, dar weekendul viitor o sa mergem si la padure sa facem poze 🙂

  2. Foarte Foarte frumos! Mi-ai facut un dor de zilelee insorite din copilaria mea! O sa aveti o viata foarte frumoasa in noua casuta, sunt sigura.

  3. Ma bucur, sa citesc ce-ai scris, Amira ! Se simte ca e bine si liniste si pace si asta-i esentialul, sa va intrati in ritmuri normale. Spor la treaba si sper sa va mutati in curand in casuta voastra 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s