Am inceput !

Ieri am fost harnici si am golit / defrisat terenul, au facut o poarta, au scos toti pomii si toate balariile cu ajutorul unui tractor, in 2 ore si jumatate terenul era curat luna la o suma de 300 ron platita tractorului de catre constructor , desigur.
Pozele sunt mai elocvente, au demolat si toaleta pe are o aveam ca au zis ca sapa ei alta si si-o fac singuri, au aranjat si cabana pentru a dormi paznicul in ea, e totul gata de treaba.
Azi am luat si toate materialele pentru fundatie ( doar fierul este luat integral ) de la un depozit cu preturi foarte bune:
7, 2 tone fier la 2.7 ron/kg ( OB37 si PC 52 )
20 buc plasa sudata de 6mm la 139 ron/buc
sarma de 3 mm 50 kg la 5.58/ kg
sarma de 4mm 50 kg la 5.58 /kg
sarma de 1.8mm 100 kg la 5.58/kg
cuie de 7, 10 si 16 ( 65 kg) la 5.58/kg
cherestea 4mc la 480 ron/ mc
grinda 8x8x4 25 buc la 17.36 ron / buc
Un total de 26.863 ron adica 6.247 euro + 2000 euro avansul+ 1000 proiectul + 600 actele = 9848 euro pana acum. Pfuuuuuu, ca s-au dus 10.000 de euro si daca ma intrebati ce anume am facut pana acum la casa, va raspund ca am defrisat terenul :-)) .Mi-e rau , pe cuvant de om, mi-e si rau cate calcule facem si cate hartii si hartioare avem cu diverse socoteli.
De luni incep sa ridice casa.Simt asa o bucurie pe care chiar nu o pot exprima in cuvinte, ma bucur atat de tare ca mi-as tipa fericirea pe strazi, desi sunt angoasata si obosita.Dar zau ca merita sentimentul asta de fericire !!

Iubire neconditionata

Ieri am avut o zi cumplit de grea, o zi in care nervii mei au fost intinsi la maxim, o zi in care am cedat nervos de oboseala, stres, ganduri si anxietati ce le traiesc in perioada asta, o zi in care m-am ascuns in toaleta la job si am tras o portie de plans cand am aflat ca ieri constructorul nu a trecut deloc pe la santier, desi una vorbisem cu el si alta ne-am inteles ( desigur, cu un avans de 2.000 euro platiti deja ), o zi in care managerul general de la compania unde lucrez ( manager care mi-a promis acum ceva vreme ca tot overtime-ul facut de mine ca sa pun la punct idioteniile pe care le-am gasit la venirea mea aici, mi-l pot lua in zile libere sau mi-l va plati corespunzator ) mi-a dat un mare flit si m-a refuzat categoric cu zilele libere, iar despre bani nici nu se pune problema, o zi in care D. m-a anuntat ca cineva mi-a stricat yala masinii, yala de la usa soferului, cel mai probabil inceracnd sa-mi sparga masina, o zi in care am alergat cu Kiki la orl-ist ca i-a curs sange din ureche la gradinita, o zi in care m-am simtit ingrozitor de obosita, stresata, o zi in care am regretat din suflet pasul facut cu constructia casei, o zi in care seara la ora 20:30 au venit niste fufe sa vada apartamentul si m-au cautat in dulapuri, o zi in care am rabufnit si m-am razbunat pe Kiki,dupa ce l-am trecut si pe D. prin foc si para.La ora 22:00 eram deja epuizata, efectiv am avut o stare ca si cum pluteam deasupra organismului meu, am luat niste magneziu sa ma mai linistesc, dar eram nervoasa infiorator.Si a venit atunci Kiki, care a varsat pe mocheta din sufragerie un cos cu fructe…
Si am tipat atunci ca o scelerata,el a ridicat tonul la mine si atunci m-am repezit si l-am zguduit cu putere tipand atat de tare ca m-am auzit cum tipam la el si m-am mirat si eu de mine .Copilul s-a speriat tare si a inceput sa planga in hohote…Asta in contextul in care cu alta ocazie m-as fi amuzat si ar fi strans linistit fructele si le-ar fi dus la locul lor…
I-am dat drumul din zgaltaiala cand D. m-a apucat de brat si l-a chemat de langa mine, luandu-l in brate si adunand cosul cu fructe de pe jos.M-am dus in pat si mi-am ingropat fata in perna gandindu-ma cat de tare am putut sa tip si sa-l zgudui pe Kiki daca el s-a speriat?!Si mi-am dat seama cat de deplasata am fost atunci…
Am simtit la un moment dat o mana mica pe parul meu care ma mangaia si-mi spunea :”- linisteste-te mami, iti dau un pupic sa treaca!”
I-am spus ca nu merit pupici pentru ca m-am purtat urat, l-am zgaltait si am tipat la el si fiindca eu sunt suparata tare asta nu inseamna ca el este vinovat.
Raspunsul lui m-a facut sa plang:
„- Mami, poti sa ma si bati daca vrei, eu tot am sa te iubesc cel mai mult, tu esti marea mea iubire! :
M-am rusinat tare de mine si de incapacitatea mea de autocontrol in preajma copilului meu atat de tandru si de iertator.
Am adormit imbratisati strans si cu lacrimile siroind pe obraji.
Te iubesc Kiki si iarta-mi iesirile necontrolate!

Vorbind cu luna…

Nici acum nu stiu cum am descoperit-o pe Ana, nici acum nu stiu cum am ajuns sa dau de ea pe FB, de povestea ei si de tragedia pe care o traieste din luna mai a anului trecut.Stiu doar ca nu exista vreo zi in care sa citesc despre Ana si Miruna si sa nu plang in hohote.Ma sufoc de plans uneori si ma gandesc cum e viata facuta, intr-o clipa ai totul ca mai apoi intr-o alta clipita sa nu mai ai nimic, sa nu mai fi nimic si sa nu mai existi.
Ceea ce odata era o familie fericita formata dintr-o profesoara de franceza si un programator, care aveau si o minune mica cu cei mai frumosi ochi albastri din lume, Miruna, nascuta in acelasi an cu Kiki, azi nu a mai ramas decat un gol, o infinita durere, o viitoare mamica a unei alte fetite si fosta mamica a Mirunei,mamica pe care Dumnezeu intai a incercat-o foarte greu, ca mai apoi sa faca minuni cu ea.
Povestea tragediei s-a petrecut de Inaltare, in luna mai anul trecut cand Miruca ( asa cum o alinta mamica ei )impreuna cu 3 bunici s-au stins intr-un tragic accident de masina.
Ana a gasit puterea de-a merge mai departe nu numai asteptand inca o minune in viata ei, dar si scriind pe FB , pe o pagina dedicata Mirunei ceea ce simte si ceea ce sufletul ei poate scoate la iveala dupa pierderea copilului cel mult iubit.
La scurt timp insa a ramas insarcinata , asteptand tot o fetita…Este incredibil insa felul in care i s-a dat de veste ca va fi iar mama.
Zilele acestea se apropie momentul nasterii celei de-a doua ei minuni , despre care scrie emotionata, minune de care sper din toata inima mea de mama, sa se poata bucura toata viata ei.
Desigur ca pe Miruna nu o va putea uita niciodata si ca ranile atat de sangerande azi se vor mai estompa, dar vor ramane cicatrici adanci in inima ei de mama.Sper insa sa poata sa se bucure alaturi de mica faptura careia ii va da viata in curand.
Ana draga, sunt cu sufletul langa tine, ma sfasie tot ce scrii pe pagina Mirunei, ma faci sa-mi iubesc copilul infinit mai mult si sa ii multumesc din inima Domnului bun pentru ceea ce am si de care ma bucur zilnic: un copil sanatos.
Puteti citi intregul zbucium al Anei, descris in cele mai sublime trairi si-n cele mai frumoase cuvinte pe pagina de FB a Mirunei: .
Dumnezeu s-o odihneasca in pace pe Miruna si ea sa aiba grija vesnic de surioara ei ce sta sa iasa in viata!