Mama, azi mi-e dor…

Ceea ce iti voi scrie azi, ti-am spus de mii si mii de ori, uneori fragmentat mesajul, caci intotdeauna cand ma gandesc la tine si la copilaria mea alaturi de tine plang ca bleaga in papusoi.
Ma emotionez mereu si cred ca asa-i firesc sa avem nostalgia copilariei noastre, sa avem dorul ala ucigator pentru anumite clipe care-au fost si nu mai vor fi niciodata…
Ma gandesc cu un dor nesfarsit la clipele cand te vedeam intrand pe usa casei,la plimbarile noastre hai – hui prin magazine, la concediile petrecute impreuna la mare, cand eram doar noi doua si ne hlizeam ca tata ne bombanea ca-l sunam si-l trezeam noaptea, la ore tarzii,mi-e dor de atatea si atatea tabere si excursii facute impreuna, de zilele de scoala cand imi impleteai parul cu bile frumos colorate si imi spuneai ca nu suferi pampoanele asezate in dreptul tamplelor „ca niste coarne”, mi-e dor rau sa mancam impreuna zilnic si sa barfim cate in luna si-n stele, sa te vad cum iti aranjeai tinutele atat de frumos combinate ca si culori, nuante si asortate cu bijuterii, mi-e dor sa vin cu tine la scoala si toti copiii de la clase sa ma primeasca in bancile lor si sa ma invidieze ca am o mama atat de frumoasa si de misto, mi-e dor de zilele in care mergeam impreuna prin oras si mancam pe la cofetarii gen Bucuresti si Scala prajituri care mi se pareau a fi cele mai buen de pe pamant, mi-e dor sa ma strigi „Piti” si sa-mi faci de ziua mea acelasi tort de lamaie decorat cu nuca de cocos, sa ma strangi in brate seara la culcare si sa adormim iar imbratisate asa cum s-a intamplat zi de zi pana la 17 ani ai mei, sa imi tii capul in palme si sa-mi saruti lacrimile sarate pe care le-am plans atatea nopti la primul meu esec in dragoste, mi-e dor sa-mi spui ca ” mama-i langa tine” si eu sa te implor sa rezolvi problemele mele pentru ca „tu poti sa faci orice in viata asta!”, mi-e dor de noi ca un intreg,de ochii si de rasul tau la copilariile mele pe care le luam atat de personal si credeam cu atata tarie in ele, mi-e dor de zilele cand ai fost pe rand” Bobo, Bozo, Turi si mai apoi mereu Mazi”, mi-e sufletul mistuit de dorul clipelor cand veneam acasa si totul era pregatit fara sa misc un ac, mi-e dor de statul la taclale cu vecinele tale, de noptile de vara cand pierdeam vremea in capatul blocului la povesti cu alti prieteni de-atunci, mi-e dor sa-mi dai carti de citit si sa ma pui apoi sa ti le povestesc, sa ma asculti continuu cu problemele si pasiunile si iubirile mele, sa mergem pe strada imbratisate si sa imi rupi obrajii cu pupaturi apasate prin care-mi dadeai o iubire imensa care atunci simteam ca ma sufoca,sa mergem la spectacole de verietati si la teatru, sa ne mai prinda controlorul in autobuzul 368 si sa te prefaci ca te-ai inecat cu covrigul si nu poti vorbi, sa radem apoi nebuneste pana la epuizare si cu dureri de burta de fata controlorului aluia, sa ne mai pierdem prin strainataturi de restul grupului fiindca venisei cu pantofi cu tot in excusrii unde trebuia sa mergem pe jos kilometrii si mai apoi sa haladuim fericite ca s-a intamplat asa, doar noi doua, pierzand vremea in felul nostru, sa radem mult fara sa fim stresate de nimeni si nimic, sa imi mai faci ca acum 30 de ani oua ochiuri in bucati de parizer si eu sa declar ca e felul meu de mancare preferat, mi-e groaznic de dor de sarbatorile pascale cand mergeam in vinerea mare la biserica in satul unde azi ne facem casa si apoi in cimitir stateam la taclale cu lumea si de la atata pomana plecam vesnic cherchelite si cu rasete ca se uita lumea la noi, sa mergem la magazinul Dunarea de la Universitate si sa-mi cumperi, chiar daca erau ultimii tai bani,batog si peste marinat, mi-e dor de tot ce m-ai invatat, de tot ce-mi povesteai si de tot ce imi spuneai, de povestile lungi si siropoase pe care le-ai trait, povesti ce mi se pareau desprinse din cel mai frumos film vazut de mine vreodata, mi-e dor de sarcina mea cand zilnic iti spuneam ca al meu copil vreau sa semne cu tine si uite-l ca e bucatica rupta acum din tine,mi-e dor sa plang si tu sa-mi fi alaturi si sa iti tii moralul, sa ma certi si sa ma faci sa uit de tot raul care-mi face zilele amare, mi-e dor sa nu stiu de nicio grija, sa fiu iar fetita cu 2 codite, imbracata in cel mai curat sortulet albsatru, pe care imi aplicai diverse abtibilduri, sa ma inveti sa scriu romaneste si sa vorbesc corect dandu-mi dictari din ziarul „Scanteia”, sa ne strangem tare de tot in brate la Revolutie si sa imi repeti la nesfarsit ca de atunci suntem „liberi sa vorbim si sa facem orice”, mi-e dor de serile cand stateam in baie pe wc si te pazeam facandu-ti dus si stand de vorba despre nimicuri mi se parea ca sunt foarte importanta, mi-e dor de mirosul tau, de obrajii tai pe care ii mangaiam si-i pupam apasat caci eu altfel nu stiu sa pup ca asa m-ai invatat, mi-e dor de mana ta frumoasa cu degete subtiri de pianista, de parul blond si buclat, mi-e dor de aleea pe care te vedeam venind agale de la scoala si traiam fericirea cea mai mare, mi-e dor sa fiu copil, sa fiu copilul tau iubit si adorat, mi-e dor sa ma imbraci frumos si sa mergem in vizite la babele familionului unde sa depanam amintiri, mi-e dor de tine mama, de noi si de demult, mi-e dor de o viata ce-a apus.
La multi ani maicuta buna, sarut mana-ti cea greu muncita ca sa ma cresti fara griji si fara nevoi, ma plec in fata-ti cu smerenie si cu mare recunostinta vesnica pentru tot!
Sa-mi traiesti iubita mea si sa ai primaveri la fel de frumoase, asa cum ai fost odata ca si femeie si asa cum esti si vei fi mereu ca si om. Te iubesc, atat de mult te iubesc…

Anunțuri

2 comentarii la “Mama, azi mi-e dor…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s