Casa, dulce casa

Zilele si lunile ( ca déjà sunt niste luni ) de cand a inceput tot tavalugul asta nebunesc cu constructia , am vizitat multe case la care ne-au dus echipele pe care le-am contactat ca sa le vedem munca lor sarguincioasa pe care cereau o poala de bani.
Am vazut case si mai mari si mai mici si mai medii, mai pe rotund, mai pe patrat, mai colorate , mai inalte, mai scumpe sau mai putin scumpe, case de bogatasi sau case de oameni care si-au luat credite pe zeci de ani de-acum incolo.
Poate sunt eu cu pitici pe creier multi si sugubeti,dar nicio casa din tot ce-am vazut pana acum nu m-a facut sa-mi doresc ceva din ce-am vizionat.Unele nu mi-au placut absolute deloc, alte case mi s-au parut de-a dreptul oribile si kitschoase maxim, altele niste bani aruncati fara noima, la altele mi s-a parut ca sunt mofturi de parveniti.Nicio casa nu mi-a creat starea necesara de a-mi dori sa locuiesc acolo, in sensul ca in niciuna, daca as fi putut alege o casa de-a gata, nu mi-ar fi placut sa stau.
Periplul caselor a debutat cu un palat si cand spun asta chiar asa este,nu exagerez cu nimic.Eu am mai vazut si m-am mai plimbat prin case de oameni instariti, case pline de arta de buna calitate, de mobila stil si de lucruri scumpe si cu bun gust, aici insa am gasit un Peles in miniatura.Dupa cativa pasi, l-am facut atent pe D. cum merge sa nu cumva sa spargem dreq ceva pe acolo ,ca platim jumate din banii pe care-i avem pentru constructia noastra.
Incepand cu marmura neagra cu irizatii aurii, pana la vitraliile de la geamurile de la casa scarii, mobila incrustata cu foita de aur, paturi ca cele ale Reginei Maria, bai de epoca renovate si stilizate, pereti trasi in nush ce foita aurie, scari de marmura si candelabre care costau cate 100 de bulioane unul singur, erau numai cateva din obiectele unei case cu 3 etaje.
Daca ma intrebati pe mine, acolo mi-a placut sa vizitez, m-am minunat de opulenta gasita acolo, dar am plecat cerandu-i constructorului sa ma duca sa vad o casa de oameni si nu un muzeu.Senzatia pe care am avut-o a fost ca in livingul lor m-am aflat ca in camera turceasca din castelul Peles.Aceleasi draperii lungi, groase si visinii ca si la Peles tronau la geamuri,o camera –terasa special amenajata din living, cu mobila numai din bambus si flori ca la gradina botanica, locatie unde se servea cafeaua zilnic la ora dupa-amiezii, apoi o biblioteca uriasa cu carti imbracate in piele, un semineu classic dar urias care ardea mocnit, o curte aranajata in care trona o ditamai cusca de caine , dar nu d-asta din lemn cum am vazut eu in majoritatea locatiilor, neah, musiu doggy avea o ditamai casa de caramida, vopsita cu galben si acoprita cu tigla.
Au continuat la fel toate camerele prin care ne-am plimbat, m-am mirat continuu cum naiba 3 persoane ( 2 adulti si un copil de 14 ani ) pot trai in palatelul ala aflat intr-un sat de la marginea Bucurestiului?!
Am vazut apoi o alta casoaie in care stateau 4 persoane, o casoaie de 400 de metri locuibili, dar unde stateau proprietarii numai la parter ,ca la etaj nu le ajungeau banii sa incalzeasca toata casa pe timp de iarna.Si ma intreb , la ce dreq le-a trebuit hambarul ala daca folosesc 2 camere mari si late de la parter?
A urmat casa unui mare patron, el 65 ani si doamna sa sotie numai 30 de ani, cu o constructie ca o cladire de birouri, stiu ca moda actuala impune case fara acoperis proeminent sau in mai multe ape, stiu ca multi oameni cu dare de mana isi fac constructii de acest gen, dar mie imi place ca o casa sa aiba un inceput si o terminatie, care in viziunea mea este acoperisul. Nu-mi plac deloc casele ca niste cladiri de birouri, nu-mi plac spatiile uriase nefolosite, nu mi-ar placea sa ma simt acasa ca si cum as fi tot la cladirea de birouri unde imi castig painica ( dar nah, astia sunt patrones si poate tocmai asta le place, sa-si petreaca restul zilei intr-o cladire ca una de birouri, daca in timpul zilei stau in altfel de birouri ).Astia aveau la etajul 2 o piscina amenajata intr-o hala cu geamuri de 100 metri, piscina unde daca te uitai pe geam vedeai toate gunoaiele de la groapa de gunoi din apropierea casei lor, dar mai apoi puteai sa inchizi ochii sis a te crezi in Balize.
Am plecat si de la astia urgent, la ei am vazut si niste finisaje deloc facute cum ar trebui, firma de constructii era a unui praleo moro janes romanes asa ca ne-am tirat mai abitir.
Au fost ele mai multe casute care nu m-au impresionat cu mai nimic, aseara insa am mai vazut una de jale pe vale rau de tot.Una bucata casa in Domnesti, cu etaj si mansarda, vopsita pe interior cu toate culorile posibile si imposibile, camere mov inchis cu verde si mai inchis,visinii cu dungi albe si bej cu dungi rosii, bai albastre, camera portocalii cu albastru, maro deshis, o scara din lemn fix in mijlocul livingului, alta camera albastru inchis de tot cu dungi bleo ( astia au avut boala dungilor, peste tot erau trasate cate 3 dungi verticale de aceeasi culoare cu bordura zidurilor), parchet bej deschis ca mai apoi sa se continue cu un pod galben citron cu verde prazuliu.Nah, dar cum nu poti sa faci nimic in gustul omului, am vazut si am plecat la fel de neimpresionati cum am venit.
Eu apreciez foarte tare ca oamenii astia ne primesc in casa lor, pe bune, mie mi-ar fi frica sa bag asa orice necunoscut la mine in casa, in zilele noastre, mai cu seama cu cat nici cu unii dintre mesterii pamantului nu ne stim.Deci eu sunt recunoscatoare pentru amabilitatea lor, dar stau si ma intreb, de ce naiba baga atatia bani in niste finisaje total aiurea ( pentru gustul meu, desigur), de ce acolo unde incepi cu niste lucruri scumpe combini cu niste stifturi, de ce acolo unde exista bun gust trantesti un kitsch care strica tot? ( am vazut o baie frumoasa tare, pe lila, cu o cada moderna alaturi de care trona un stift de chiuveta cu picior, de acum un million de ani )
Daca din proiectul asta iesim sanatosi la capete e mare lucru, pe bune.Eu , cu fiecare zi ce trece ma simt si mai pierduta si mai neajutorata in gasirea unor mesteri, sunt la capatul rabdarii cu acest capitol al echipelor, déjà nici nu mai am rabdare sa-i ascult,numai cand ii aud ca ridica nu stiu ce pretentii aiuristice fara temei, imi sare tandara si ridic tonul.
Oameni buni, daca stiti vreo echipa normala, va rog ajutati niste bieti amarati care o iau razna cu totul in privinta echipelor.Pana acum am vazut déjà 8 echipe din care au ramas in schema doar unii ( adica o echipa) si nici cu astia nu suntem prea siguri ca sunt d-aia care cam dispar.
In rest, am scos certficatul de urbanism, avizul de mediu si salubritatea care au costat 70 ron C.U. si 300 ron ambele avize.