Misterul

… lui Kiki s-a deslusit.
Ashea, deci …
Ca un veritabil Poirot ce ma aflu, m-am pus pe cautari si pe investigatii, ca sa vaza ochiu’ meu si sa inteleaga creierii mei zdruncinati mult prea mult de crizele facute de –al meu copchil la despartirea de ma-sa, in fiecare dimineata, care este misterul acestui vaiet prelung cu gradinita.
Am vorbit si cu prieteni si cu oameni care se ocupa de copii si cu educatoarele si cu maria sa Kiki.Am intrebat mai delicat la inceput si apoi mai agresiv si mai direct daca pe tura doamnei la a carei vedere se criza plodutul meu, se intampla oaresce combinatii sau alinieri nefaste de planete care-i deregleaza fang-shui-ul interior si-i descatuseaza bestia adormita din el.
Raspunsurile nu au intarziat sa apara si primul care a percutat ( in sfarsit! ) a fost chiar bolnaviorul de iubirea ma-sii. Mi-a explicat ca dna.pe tura careia isi pune masca de film horror “ nu este asa de delicata si nu-mi place de ea!” Haaaa???Cum adica bre, la 4 ani reclami ca o fumeie trecuta bine de a doua tinerete, nu e delicata si nu-ti place de ea?Oare asta sa fie motivul pentru care te zvarcolesti in halul ala zilnic?Neah! Nu am halit asta si am ascultat alte si alte povesti vanatoresti care mi-au pus si mai mult creierii pe bigudiuri ( nu ca ei nu ar fi pusi in perioada asta de cautatul meseriasilor pe care nu-i mai gasim dreq odata!).
Ieri de dimineata, in timpul unei lupte aprige corp la corp,lupta ce se ducea pe holul gradinitei, intre copil, educatoare si ingrijitoare, moment in care sincer m-am temut pentru pielea celor 2 firave fiinte care-l fortau sa intre in clasa, am avut o pornire nebuneasca sa il smulg de acolo, din ghearele nebuniei si cu riscul de-a fi ajuns la serviciu cu mult peste ora mea de program sa-l duc acasa si sa-l las acolo “ pe scaunel, cuminte, pana vii tu inapoi”.Dar l-a salvat un alt raget al altuia la fel de mic si la fel de suparat pe viata de gradinar.Si uite asa am putut sa fug , iar el sa intre in clasa impreuna cu cele 2 doamne cam sifonate din lupta corp la corp, dupa parerea mea.
Ieri insa am tremurat de nervi si mi-am jurat ca situatia asta va lua sfarsit, cu absolut oprice pret, chiar daca asta insemna sa-l mult la alta clasa sau gradinita.Nu a vrut niciuna dintre cele 2 variante ca „mie imi place mult la clasa asta si cu doamnele astea!”
Si aseara m-a calcat iar pe bec , imediat cum am pasit pragul casei, si am facut niste ture si bucati de vocalize, de cred ca m-au auzit cel putin inca 3-4 etaje de la noi in sus si-n jos,moment in care i s-a dezlegat limba cea cusuta bine atat de multe luni, in care eu il credeam schingiuit si maltratat.
Motivul istericalelor pe care DA, le face in mod constient si voit “ ca sa te supar ca ma duci acolo “, este foarte clar: lui nu-i place sa faca lectii ( desi, paradoxal, este cel mai bun din grupa! ), nu-I place sa doarma la pranz, nu-i place sa “ imi spuna doamna continuu ce trebuie sa fac!”
Haoleuuuuuuu ca m-a plesnit apoplexia! Adica cum bre baiete?Nu te bate nimeni, nu urla nimeni la tine, nu te chinuie si nu te schingiuie nimeni acolo?Adicatelea, toate nebuniile si tavalelile alea erau facute in mod voit ca sa ma superi pe mine?Hait, ai cam dat de belea, zic io!
De aseara s-au sistat toate desenele animate prietene rebel ce-mi esti, s-au confiscate jucariile pe care le iubesti mai tare, s-au confiscat si cd-urile cu Mickey ( cele mai pretioase din tot arsenalul lui personal ) si daca mai exista vreo schema in programul matinal eu, una , nu te mai duc ever in my life la gradinila.Punct.
Azi de dimineata mi-au inapoiat copilul, ala dragut si zambaret, a salutat frumos aceeasi doamna “ nedelicata”, mi-a trimis in eter niste pupici si mi-a spus pocaitul de el ” Dumnezeu sa mearga cu tine! ” si hai la revedere.
Si m-am carat plutind pe un nor, am iesit din gradinita cu telefonul la urechi spunanadu-i maica-mii ca l-am exorcizat finalmente pe copchil, ca il am iar pe Kiki ala de dinainte, ca e potolita iar bestia si bagata in culcusul ei de unde sper sa nu mai iasa pana la momentul cand vom schimba iar gradinita.Ma ia cu rauri de pe acum cand ma gandesc la momentul unui nou inceput….buhuhuhuuuuu
Dar suntem linistiti mey lume, vocalizele ajuta uneori mai bine decat o mie de imbratisari.De-acum o sa fac mai des vocalize ca imi reglez feng-shui-ul si aurele si copchilului ii reglez bestia din el!
Vichend placut ca al meu o sa fie mirobolant! I pup u all !

Anunțuri

9 comentarii la “Misterul

  1. @Liana: nu l-am batut si el oricum nu este copilul care percuteaza la bataie.Daca l-as bate ar face mai abitir, ca este capos rau.Am tipat insa si cred ca atitudinea mea l-a cam dezarmat, eu care pana atunci eram nuai cu povesti, managaiat si cantat in struna, dintr-o data m-am transformat intr-o urlatoare despre care nu a stiut ce sa creada si …a cedat.Acum sa vedem cat tine minunea! 🙂

  2. Asa a fost si la noi. Pana nu am pus piciorul in prag nu a mers. Miruna in primele zile nu a plans deloc. Ba chiar se uita mirata la copiii care plangeau si ma intreba de ce plang. Apoi, dupa ce a stat acasa 3 saptamani cu „varsat de vant”, cand am dus-o din nou a inceput spectacolul. Abia atunci am inteles si eu ce simt parintii a caror copii plang. Ti se rupe sufletul, dar stii ca nu ai ce sa faci. Eu nu eram om toata ziua. A durat plansul asta cam doua saptamani deoarece a venit vacanta de iarna. Eu o lasam plangand, de mana cu doamna educatoare care o lua si ii dadea jucarii si ii capta atentia cu altceva. Dupa masa imi ziceau sa stau linistita ca ea plange pana plec, apoi nu mai au treaba cu ea. Parca nici nu o au in clasa si e tare cuminte si ascultatoare. Asta mi s-a confirmat si la serbare cand a fost cuminte (spre deosebire de altii care plangeau si nu vroiau nimic, nici macar la Mos Craciun), a cantat, a dansat si a recitat poezia.

    In legatura cu plansul, de acasa duceam munca de lamurire cu ea sa nu mai planga ca ma supar, ca rad copiii, ca se supara educatoarea, ca nu e frumos etc. Toata treaba tinea lunea, cand o vedeam cat se lupta sa nu planga si reusea. Apoi martea iar o apuca plansul. Mi-am dat seama ca face la ambitie si ca este o reactie de moment ca sa ma induplece pe mine. Dar eu nu ma lasam.

    M-am mirat cand intr-o zi i-am spus doar sa nu planga ca am de vorbit cu educatoarea si vreau sa ma inteleg cu ea. Spre surprinderea mea nu a plans in ziua respectiva.

    Acum in ianuarie i-am descoperit alt punct sensibil. Se uita la CD-urile de la nunta noastra si a vazut-o pe mama mea lacrimand. M-a intrebat de ce plangea bunica si i-am explicat ca la un om mare ca atunci cand o sa creasca si ea si o sa se marite, o sa plang si eu. Vreau sa zic ca de atunci Miruna mea nu mai vrea sa creasca mare ca sa nu plang eu. Asa ca i-am zis sa mearga la gradinita frumos fara plansete daca vrea sa ramana mica. A plans luni, dar fara crize si tras de mana sa merg cu ea in clasa. A mers frumos in clasa plangand si sigur i-a trecut cum am iesit pe usa. Seara acasa am fost mai dura si i-am zis ca daca vrea, eu nu o mai duc la gradi si sa stea acasa ca sa creasca mare. De luni nu am mai avut treaba cu ea.

    Nu stiu daca e bine ce fac, dar deocamdata e bine ca functioneaza.

    Chiar ma gandeam zilele trecute la Ayan ca nu plange la gradi. Nu ai mai scris despre asta sau poate nu am vazut eu.

    Sper sa tina treaba si la voi si sa nu mai avem parte de plansete. Nu trebuie sa ne lasam pacalite ca poznasii astia mici sunt taaaaare smecheri.

  3. Nu am spus „bataie’in sensul de invinetit fundul…ci in sensul de „pus din cand in cand la punct” .Si cum spuneau bunicii „copilul se puna mai mult ,sau numai ? 🙂 in somn „. Mie mi se pare ciudat ca un copil sa nu realizeze ca un adult nu e unu cu care e egal , cu care-si permite orice .Trebuie un pic de autoritate chiar daca in ziua de azi nu se mai poarta. El e inca mic , la 4 ani n-ai ce sa-i ceri ,dar vad ca incearca manipulari de zile mari.
    Si eu am fost la gradi si stiu chestii ;pt ca la un moment dat chiar nu mai vroiam sa dorm acolo, i-am spus foarte clar maica-mii ca sunt dispusa sa stau singura acasa.si , la 6 ani, am stat cateva zile singura ,de la 8 la 4 ( venea taica-mi la pranz sa ma hraneasca ).
    Ideea e ca piciul sa priceapa de ce merge acolo , care-i rostul si , mai presus de toate, ca circul nu se face , ca nu e e el buricul universului si nu prin urlete se rezolva problemele ca doar nu ne intoarcem la verisoarele nostre maimutele,vrem totusi sa evoluam nitel…daca s-o putea.
    Stiu si eu educatoare naspa,nici eu, om matur, nu le pot privi de cat de grase ,batrane ,nesuferite si urate sunt , poate n-ar fi rau de ” lucrat”( in sensul de gasit alta !) si la partea asta pt ca respectul fata de educatoare (si din partea ta si din partea lui ) e foarte important ,totusi.
    Oricum ,maine poimaine vine 14 februarie ,in anii trecuti am vazut niste gesturi si niste cadouri la gradi ( in sensul super frumos al cuvintelor ! ), intre gradinarei ,evident ,de-am ramas eu fara cuvinte 🙂

  4. hihihi n-o sa dureze mult minunea.va adopta alta strategie(nici nu stii cit de inventivi sint copiii)vb.din propria-mi experienta.

  5. Fetelor sa speram ca luni dimineata nu va mai plange, el imi spune ca a inteles ca nu trebuie sa mai faca „spectacol” , saptamana care vine insa este fosta mea colega, educatoarea cea tanara pe care o place mult, chiar azi imi spunea ca „e frumoasa foc! ” :-), asadar saptamana asta va fi cum va mai fi, eu astept sa vad ce reactii va avea in saptamana cand va fi iar doamna cea in varsta in tura de dimineata.Pana atunci sa avem toate zile linistite! va imbratisez

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s