Kiki scenaristul

In foarte multe seri, cand ajung acasa praf de oboseala, prefer sa ma joc cu Kiki jocuri de rol decat de constructie sau de masa.Le prefer pe primele deoarece pot face si alte treburi pe langa joaca si inventivitatea mea nu cunoaste margini cand e vorba de asemenea activitati.Si Kikisor a prins gustul acestor jocuri, ii place mult de tot sa intre in pielea diverselor personaje, ii place mult sa creeze situatii si am constatat cu cata usurinta imaginatia lui este pusa la treaba.Limbajul ii este extrem de dezvoltat unui copil prin asemenea activitati, invata sa se poarte in societate, invata sa se adapteze la diverse situatii, unele nu tocmai placute.Imi amintesc acum ca intr-o seara ne-am jucat de-a metroul, ne urcam intr-un metrou plin in care oamenii ne impingeau, nu aveam loc, erau nervosi unii vecini de vagoni, etc.Am vrut sa-l vad cum reactioneaza in situatii de genul, ce replici da 🙂
Acum cateva seri, ne-am jucat de-a farmacia, dupa care imaginatia a luat-o pe campii si iata ce mi-a spus.( nu am putut sa nu rad, mi s-a parut comic tare, i-am explicat de ce rad si l-am si inregsitrat, mi se pare genial momentul, dar nah! stiti cu cioara si cu al meu pui! )

Anunțuri

6 comentarii la “Kiki scenaristul

  1. Felicitari, tu chiar aplici Playful Parenting al lui Cohen la maxim 🙂 Eu la jocurile de rol sunt varza, ma blochez si nu stiu ce sa zic. Prefer alte jocuri, dar evident ca Eliza e la etapa joc de rol si ma preseaza sa jucam numai asta si mai ales sa spun ce vrea ea :-))

  2. @Laura Frunza: eu, ca sa fiu sincera , habar nu am ce zice mr.Cohen in „playful parenting”.Pe mine curentele astea moderne nu prea ma pasioneaza, cu unele idei nici nu prea sunt de acord.Ceea ce fac eu cu Kiki este cam ceea ce faceam si la gradi cu copiii mei de la clasa, este ceea ce am, invatat la liceu ( eu inca am prins anii in care se facea carte multa la scoala).In afara de jocurile de rol, pun mare accent pe repovestire si povestiri dupa imagini.Sunt extrem, dar extrem de importante aceste activitati la varsta asta mica, numai asa li se dezvolta gandirea, limbajul, imaginatia, capata anumite comportamente si isi depasesc / corijeaza anumite metehne ca sa le zic asa.
    La jocurile de rol tu, ca adult, intri in pielea personajului pur si simplu, la modul ca fie esti client , fie farmacist/ sofer/ medic/ cantaret/ etc., fie personajul din povesti ( pe rand cel bun/ rau ).Nu e greu, necesita doar rabdare si exercitiu putin.Incercati, va fi tare amuzant!

  3. f. tare! practic, angelina balerina era boschetara, ca a luat-o din fata blocului si mai era si constructor de calorifere.
    fata, am ras cu lacrimi! e incredibil, kiki! va pup!

  4. @pssss: stimata psssssssss ( da ), la liceu eu am invatat ca ochii din fraza mea se refereau la Angelina balerina, deci Angelina are ochii de culoarea x, matale care ai facut scoli superioare moderne, cred ca ai invatat ca se spune ca Angelina au ochii de culoarea y.Lasa honey, invata-ti tu plodul sa vorbeste corect, noua asa ne place ca eu are ochii caprui si copilul meu au ochii verzi!Ce ne mai place sa vedem paiul din ochiul altuia si barna din ochiul nostru ba! Bleah…

  5. @miha: exact la asta m-am si gandit ! 🙂 Prima data mi-a spus varianta asta in baie, l-am intrebat daca Angelina era luata de pe drumuri si nu a inteles copilul sensul :-).Am ras si eu in prima faza cu lacrimi !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s