Unde traim?

Pornind de la articolul asta citit pe blogul caprei cu 3 iezi , mi-am adus aminte de o intamplare nefericita care s-a produs in luna iulie, intamplare ce mi-a demonstrat inca o data ca nu m-am nascut in vremurile potrivite, intamplare care mi-a lasat un gust tare amar, m-am gandit iar si iar cat de mult ne-a transformat ca si fiinte umane acesta libertate/ democratie/ capitalism prost adoptate si intelese.
Intr-o vineri dupa-masa din iulie, cand Kiki era plecat la Sarata Monteoru cu ai mei, eu si cu D. planuisem sa tragem o fuga in weekendul ala sa-l vedem si sa facem si noi niste bai de sare.Cu bagajele facute cu o seara inaite am hotarat sa ne vedem undeva la mijlocul navetelor noastre spre joburi si sa plecam impreuna inspre casa de unde sa luam masina si sa gonim spre copil.
Undeva la ora 16, pe o caldura de foc, D. mi-a spus ca nu se simte prea bine, e slabit, il doare rau de tot capul si simte o stare de voma si ameteala.M-am gandit ca e de la caldura…
La ora 16:45 cand am vorbit cu el iar, era pe undeva pe la Dristor la metrou, ii era rau de moarte, vomitase deja de 2 ori si-mi spunea ca nu stie daca mai poate continua drumul spre casa.Din Pipera pana in Dristor eu am ceva de mers, asa incat am convenit sa ma astepte acolo orice ar fi sa merg sa-l iau.
La Unirea ajunsa, m-a sunat ca s-a tarat pana la Eroilor si ma va astepta afara pe o banca, la aer.
Dupa doar 10 minute am ajuns si eu si iesita de la metrou il cautam pe banci sunandu-l continuu si neprimind niciun raspuns.Pentru o fractiune de secunda mi-a trecut prin cap ca a lesinat si i-au furat telefonul. Nu ii furasera telefonul, dar el era intr-adevar lesinat si cazut intr-un sant sapat de cei care lucrau atunci in fata spitalului Universitar.
M-am cutremurat vazandu-l acolo, stand inert, fara ca nimeni din toti oamenii care trec pe acolo continuu plus dintre muncitorii care lucrau in zona, sa-l intrebe daca este ok, daca a patit ceva,daca si daca.Era totusi un baiat tanar cazut pe strada, imbracat curat si mai rasarit, nu era un aurolac de care sa te feresti.Nimeni absolut nu l-a intrebat nimic.Putea sa zaca acolo mult si bine! M-am mirat ca nu i s-au furat atunci si obiectele personale.Macar atat daca tot nu l-a bagat nimeni in seama.
Am stat si m-am gandit cat de tare ne-am transformat ca si fiinte, este adevarat ca Bucurestiul pute de oameni ai strazii , de drogati si de betivani, dar parca nu poti devein in felul asta de nepasator si de ignorant cu semenii tai indiferent de natura lor.Cel putin eu, nu pot trece ignorant pe langa un om cazut pe strada fara sa chem o ambulanta.Indiferent ca e om al strazii, drogat sau beat mort este in primul rand o viata de om si contiinta mea nu ma lasa sa nu-l ajut.Poate fi salvat si asta numai cu 5 minute de atentie din partea noastra.
In fine, povestea cu D. s-a terminat la spital ca doar eram la doi pasi, si-a revenit si a plecat pe picioarele lui, dar intamplarea asta m-a pus pe ganduri si m-am intrebat atunci in ce fel de tara traim si cu ce fel de oameni suntem zi de zi inconjurati?

Anunțuri

4 comentarii la “Unde traim?

  1. Traim in tara lui Papura-Voda…din pacate.Eu stiu foarte bine despre ce vorbesti,de multe ori cand am fost nevoita sa solicit o ambulanta pentru cineva,se gaseau cetateni de ”buna credinta” care ma trageau la raspundere ca ala e beat sau drogat…Si?pana la urma este om,nu sunt medic sa ii pun diagnostic.Nu ma costa nimic un telefon la salvare.Pana la urma,daca nu ti se intampla tie sau cuiva apropiat,nu te doare prea tare

  2. Daca ati stii cum sunt de respectati aici betivii…de catre politie si salvare…dar oamenii ii cheama cand vad ca e nasol cu ei, ca sunt pe jos si nu mai pot sa se ridice de acolo. Nu mai vb de un om care nu e betiv cunoscut…in cateva minute e lume in jurul lui, salvarea e pe drum…daca e cineva care e banuit ca a facut un infarct, sunt persoane care stiu sa dea primul ajutor (se invata deja in multe institutii, nu mai vb de personalul medical…eu lucrez in laborator dar am facut curs pentru asta) plus ca in majoritatea magazinelor sunt defibrilatoare. Si nu vb de capitala, ci de orasele cu 20 000-30 000 de locuitori…

    Imi pare rau de sotul tau…bine ca l-ai gasit tu si s-a terminat totul cu bine…

  3. @salmi: cred ca numai la noi s-a nascut si a luat amploare indiferenta asta fata de specia umana.Nici fata de animale nu poti fi atat de ignorant , asa cum se intampla cu oamenii.Trist, mai trist insa ma apasa gandurile despre felul in care copilul meu va trai 😦

  4. @crisscristina: Si la spital se uita chioras cadrele medicale cand le sosesc urgente cu alcoolici sau cu drogati.De parca nu ar fi acolo sa dea primul ajutor ORICUI, indiferent de rasa, culoare , sindrom, manifestare.Cgiar ca tara lui Papura-Voda 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s