Unde traim?

Pornind de la articolul asta citit pe blogul caprei cu 3 iezi , mi-am adus aminte de o intamplare nefericita care s-a produs in luna iulie, intamplare ce mi-a demonstrat inca o data ca nu m-am nascut in vremurile potrivite, intamplare care mi-a lasat un gust tare amar, m-am gandit iar si iar cat de mult ne-a transformat ca si fiinte umane acesta libertate/ democratie/ capitalism prost adoptate si intelese.
Intr-o vineri dupa-masa din iulie, cand Kiki era plecat la Sarata Monteoru cu ai mei, eu si cu D. planuisem sa tragem o fuga in weekendul ala sa-l vedem si sa facem si noi niste bai de sare.Cu bagajele facute cu o seara inaite am hotarat sa ne vedem undeva la mijlocul navetelor noastre spre joburi si sa plecam impreuna inspre casa de unde sa luam masina si sa gonim spre copil.
Undeva la ora 16, pe o caldura de foc, D. mi-a spus ca nu se simte prea bine, e slabit, il doare rau de tot capul si simte o stare de voma si ameteala.M-am gandit ca e de la caldura…
La ora 16:45 cand am vorbit cu el iar, era pe undeva pe la Dristor la metrou, ii era rau de moarte, vomitase deja de 2 ori si-mi spunea ca nu stie daca mai poate continua drumul spre casa.Din Pipera pana in Dristor eu am ceva de mers, asa incat am convenit sa ma astepte acolo orice ar fi sa merg sa-l iau.
La Unirea ajunsa, m-a sunat ca s-a tarat pana la Eroilor si ma va astepta afara pe o banca, la aer.
Dupa doar 10 minute am ajuns si eu si iesita de la metrou il cautam pe banci sunandu-l continuu si neprimind niciun raspuns.Pentru o fractiune de secunda mi-a trecut prin cap ca a lesinat si i-au furat telefonul. Nu ii furasera telefonul, dar el era intr-adevar lesinat si cazut intr-un sant sapat de cei care lucrau atunci in fata spitalului Universitar.
M-am cutremurat vazandu-l acolo, stand inert, fara ca nimeni din toti oamenii care trec pe acolo continuu plus dintre muncitorii care lucrau in zona, sa-l intrebe daca este ok, daca a patit ceva,daca si daca.Era totusi un baiat tanar cazut pe strada, imbracat curat si mai rasarit, nu era un aurolac de care sa te feresti.Nimeni absolut nu l-a intrebat nimic.Putea sa zaca acolo mult si bine! M-am mirat ca nu i s-au furat atunci si obiectele personale.Macar atat daca tot nu l-a bagat nimeni in seama.
Am stat si m-am gandit cat de tare ne-am transformat ca si fiinte, este adevarat ca Bucurestiul pute de oameni ai strazii , de drogati si de betivani, dar parca nu poti devein in felul asta de nepasator si de ignorant cu semenii tai indiferent de natura lor.Cel putin eu, nu pot trece ignorant pe langa un om cazut pe strada fara sa chem o ambulanta.Indiferent ca e om al strazii, drogat sau beat mort este in primul rand o viata de om si contiinta mea nu ma lasa sa nu-l ajut.Poate fi salvat si asta numai cu 5 minute de atentie din partea noastra.
In fine, povestea cu D. s-a terminat la spital ca doar eram la doi pasi, si-a revenit si a plecat pe picioarele lui, dar intamplarea asta m-a pus pe ganduri si m-am intrebat atunci in ce fel de tara traim si cu ce fel de oameni suntem zi de zi inconjurati?