Vremuri grele la noi acasa

Nu stiu la altii cum este, dar la noi ,perioada asta de la 3 ani si jumatate aproape ne-a omorat.
De aproape 1 luna si jumatate in casa noastra parca a dat strechia in noi.
Nu stiu daca ce citesc pe la altii sunt doar poezii spuse frumos pe bloguri pentru a impresiona lumea cu ai lor copii minunat de cuminiti, intelegatori si care percuteaza imediat la spusele parintilor sau chiar exista cu adevarat asemenea fapturi la varsta asta si numai exemplarul nostru din batatura ne-a dat de cap.Si cand spun asta, inseamna ca Kiki a luat-o rau pe campii, masa nu mai este masa, de dormit nu mai vrea sa doarma, daca nu facem absolut totul asa cum vrea el plange, urla, se tavaleste, se da cu curul de pamant,tipa la noi, ne pune la punct, urla la orice mic fleac de parca este sfarsitul lumii.
Si eu si D. suntem cu nervii la pamant, am incercat si cu vorba buna si cu pedeapsa, cu bine si cu rau,cu explicatii si fara, cu recompense si fara, am citit, am buchisit, am intrebat pe altii mai bine informati si degeaba.Rezultatul este unul dezastruos in care eu simt ca-mi pierd mintile, D. e ajuns la capatul rabdarii, bunicii se fac ca ploua cand vine momentul sa-l mai plasam si pe la ei, toata lumea e ajunsa la capatul rabdarii.
Orice cuvant i-ai spune el iti intoarce vorba, orice actiune facem impreuna se sfarseste cu tipete, urlete de parca il omoram, se da instantaneu cu curul de pamant si nu-l intereseaza orice i-ai spune.
Daca ii dau sa manance, scuipa mancarea pe jos si imi spune ca lui sa nu-i spun ce sa faca, daca il lasam in pace fara sa-i dam atentie cat mananca nu e bine nici asa, urla ca „de ce nu vorbiti cu mine”, tipa la orice fleac nu facem ca el ( si desigur ca nu facem mereu ce vrea un tanc de 3 ani si jumatate! ), daca ii explicam asculta, atunci e de acord cu totul dupa care in 5 minute se porneste iuresul si nebunia de am impresia ca traim intr-un haos general.
Seara sunt obosita la ora 21 incat simt ca nu am dormit de luni intregi.Am ajuns sa ma culc seara la ora 21:30, cel mai tarziu la ora 22 ca nu mai rezist.
La gradinita este fix opusul de acasa, educatoarele imi spun continuu ca este un copil minunat, ca le ajuta, le asculta, este primul totdeauna cand se da un task de facut,nu este razvratitul de acasa, nu este dl.Goe care este in restul timpului cu noi.
Nu stiu cat va mai tine perioada asta ( am vorbit cu unele mamici care mi-au spus ca asta-i perioada cea mai nasoala pana pe la 4 ani ) dar eu sunt epuizata.Mi-as dori sa plec undeva fara sa aud nimic si pe nimeni, sa ma linistesc.Mi-a dori sa stau la o manastire, de exemplu, unde-i liniste si pace, sa-mi tiuie urechile de atata pace si liniste.
Vreau sa stiu, la voi este la fel?? Cat dureaza faza asta capiata ca sa stiu daca mai ies cu creierii intregi din etapa asta( cu siguranta este o etapa nebuna! ) sau nu!