Privesc cerul…se apropie oare?

Azi noapte am visat-o pe bunica mea care statea la o masa cu mama ei in sufrageria din casa lor pe care ne chinuim de 4 ani s-o vindem.La un moment dat a intrat matusa-mea cu un buchet de crini si cale albe in brate, flori pe care i le-a oferit razand bunica-mii.Apoi a trecut la strabunica mea si a mangaiat-o pe mana in timp ce aceasta si-a intors capul si plangea tacut.
Imediat in vis mi-a aparut aceeasi casa transformata intr-un imobil plin de viu, de oameni, paseam pe niste covoare lungi si rosii ca focul, intr-un semineu ardea mocnit un foc, luminau de sus candelabre aurii cu multe lumini si ma intrebam cum de poate trai cineva intr-o asemenea casa ca un muzeu.
Dimineata m-am trezit cu o siguranta pe care nu am mai simtit-o nicicand: stiu sigur ca acea casa o vom vinde in viitorul apropiat.
Apoi mi-a fugit gandul cu luni in urma cand intr-o zi de apilie am mers pana la Romana sa iau autobuzul , nu am mai avut chef sa cobor la Victoriei, ca de obicei.La Romana, la un stand de carti,am hotarat ca pana acasa e drumul lung si e cazul sa-mi iau ceva de citit sa nu ma plictisesc.Ochii mi-au cazut pe cartea cu ” Sfantul Nectarie si minunile lui”.Am platit-o si pana acasa am citit pe nerasuflate marturiile atator oameni vindecati sau alinati de puterile sfantului.
In prima vineri dupa aceasta intamplare am inceput sa citesc acatistul Sfantului Nectarie , zilnic, si in fiecare vineri sa merg la manastirea Radu Voda, loc de-o frumusete extraordinara, aflat desi in mijlocul urbei noastre, intr-o alta lume, primitoare, cu multa, multa liniste si pace.
Timp de 9 saptamani am mers saptamanal acolo si m-am rugat zilnic.Nu stiam exact ce sa cer mai intai, un al doilea copil pe care mi-l doresc ingrozitor de mult sau sa vindem casa?! Si atunci le-am cerut pe amandoua dar la momentele potrivite si atunci cand vom fi pregatiti sa le primim, caci nu-i asa?! Este un timp al tuturor lucrurilor pe lumea asta…
Si atunci am visat intr-o noapte cum alergam intr-o zi de toamna tarzie prin ploaie si am ajuns la un capat de strada unde un batran cu barba alba mi-a aratat fluturand-o , o carpa alba pe care erau 2 liniute de sange, exact ca cele de la testul de sarcina.Si am stiut atunci ca intr-o zi de toamna tarzie voi sti ca vom fi iar binecuvantati cu un alt doilea copil.Am stiut ca batranul cu barba alba este Sfantul care-mi raspunde rugaciunii mele intense.
In timpul acestor 9 saptamani de rugaciune si post, am avut tot felul de incercari care sa ma faca sa renunt la a mai merge, am strans insa din dinti si am continuat, reusind sa termin cele 9 saptamani ( Doamne si cum am cedat si am plans si am fost furioasa si am vorbit aiureli,l-am acuzat pe Sfant ca imi merge rau de cand merg la el, ca nu mai fac rugaciunile, ca si ca…deh! ispita este peste tot si incercarile care mai de care mai puternice!).Dar m-a ajutat si am izbutit si mai ales m-a iertat ca slobodul meu gand si sloboda mea gura a hulit !
In ultima vineri am cumparat si am impartit la biserica 9 paini si am luat o sticla cu mir de la candela sfintita a Sfantului.Si am promis atunci ca daca voi mai face vreodata o fetita se va numi si Nectaria.
Au trecut de atunci, de la ultima vineri de rugaciune, aproape 3 luni si mie / noua ni se arata abia acum niste semne, lucrurile au inceput sa se aseze.
Sunt tulburata de visele mele care mereu s-au adeverit, au prevestit si anuntat diverse evenimente ce s-au intamplat sistematic.
Pana la certitudini insa, mereu privesc inca cerul…

Reclame

Mai tii minte, mai, draga Marie?

Astazi sunt fix patru ani de cand Kiki a intrat in burtica mea, azi de sarbatoarea asta atat de draga sufletului meu, de sfanta Maria mica.
La multi ani Mariilor toate si Marinilor,sa ne traisca intru multi ani mama soacra si cumnata, ambele Marii din familie, sa ne traisca sanatoase si Mariutele mici de verisoare.
Si o dedicatie din suflet pentru toate, un cantec pe care-l iubesc mult de tot :

Dansul , pistoalele si moldoveanca

Ideea cu dansul mi-a venit intr-o dimineata de vacanta cand Kiki ne-a facut niste demonstratii uluitoare pe diverse ritmuri muzicale :-D.Ne-am amuzat atunci copios si am decis ca ar fi ok sa-l ducem sa se lalaie in mod organizat.
Intamplarea a facut ca pe langa noi sa existe un club de dans deschis de bebelusa Oana de la „Carcotasi”.La sfarsitul lui august am fost la prima lectie de dans sportiv.
Profesorul, Stefan, este un tip fix pe gustul meu ca si pedagog, prima lectie mi s-a permis sa asist in intregime ca sa vad ce si cum se face.Mi se pare mai mult decat rezonabil ca sa vedem si noi parintii pe ce dam banii.
Ayan este cel mai mic dintre copii ca si varsta ( majoritatea au 5 ani, sunt cativa si de 4 iar apoi se sare la cei peste 6-7 ani ), dar il ajuta faptul ca este extrem de dezvoltat pentru un copil de 3 ani si pare uneori de-o seama cu cei de 5 ani.Problema este ca la 5 ani insa te concentrezi si percutezi in cu totul alt mod decat la 3 ani.Dar eu l-am incurajat, i-am spus ca e minunat cum se misca desi el era pa de tot cu sincronizarea :-).Mie insa mi-a placut de Stefan foarte mult, se ocupa de fiecare copil in parte, este bland dar si incisiv atunci cand este necesar, stapaneste grupa de copii perfect si are un tact de-a lucra cu ei incat Kiki este nerabdator sa mearga la dansuri.
Am ales un abonament cu 2 sedinte /saptamana ( 8/luna) la 120 ron plus un masaj gratuit pentru parinti ( cel mai demential masaj pe care l-am facut eu ever! ), mi s-a parut ca cel de 12 sedinte pe luna este prea mult pentru Kiki.NOi mergem fix pentru destinderea si distractia lui, nu am nicio pretentie de vreo performanta, nu ma intereseaza ca la sfarsitul anului sa-mi stie salsa si merengue.Vreau sa faca ceva organizat, sa se afle alaturi de alti copii si mai ales sa se disciplineze, caci orice activitate extra gradinita il invata sa fie mai rabdator, sa se comporte civilizat cu ceilalti, sa fie responsabil, etc.

Lectiile de dans au loc intr-o sala spatioasa, dureaza o ora si sunt extrem de mandra ca al meu Kikisor are rabdarea si echilibrul sa stea concentrat si sa lucreze fix 60 minute, la varsta lui.
Ma uit la alti copii cu mult mai mari decat el care plang,se plimba in sus si in jos, se scarpina in toate gauricile, vor la wc de 100 ori, o vor pe mama, mamitica sau bunica.De asta am spus ca Stefan imi place extrem de mult cum lucreaza, ii stapaneste si reuseste sa ii tina ancorati in lumea dansului pret de o ora intreaga in care ia pauza mici si dese de cate-o gura de apa ca sa se mai destinda.
La fix a treia lectie de dans, eram deja calcata pe bataturi de o mama care cara dupa ea 2 fetite de varste relativ apropiate, una mai zurlie ca cealalta, insa cea mare un dezastru.Pe cuvant de om, daca mie mi-ar fi facut Kiki asa ceva in societate eu luam cu el niste masuri mega radicale.
fetita cu pricina a trecut pe la toate formele de dans si pe la toti profesorii, a inceput baletul cu Oana si a muscat-o de burta la prima ora, a urmat apoi batuka, a venit la dans sportiv, apoi iar balet, iar batuka si iar dans sportiv.
Primul meu contact cu ma-sa a fost la prima noastra ora cand fii-sa a intrat si a iesit din ora de nshpe mii de ori, lasand usa larg deschisa in conditiile in care 2 geamuri sunt si ele deschise in sala de dans , iar copiii toti transpirati.
Booon, atunci am tacut si nu am zis nimic…
La a doua lectie povestea s-a repetat dar de data asta copila aia la balet si iesea din ora de balet sa vada ce fac copiii de la dans sportiv, lasa iar usa vraiste si se cara s-o caute pe ma-sa.Apoii venea ma-sa cu plodul alalalt, o baga pe usa pe aia mica si lasa usa laaaarg deschisa sa vada aia mica ce se intampla inauntru ca se plictisea asteptand-o pe sora-sa.Atunci i-am zis pe un ton calm ca o rog sa nu mai tina usa deschisa ca e curent.Acelasi lucru i l-au mai spus si alte 2 mamici care asteptau ca si mine, au rugat-o sa-si tempereze copiii, caci deranjeaza ora in felul asta.A durut-o fix in cur de noi toate, ne-a sfidat si ne-a spus ca ea este avocata.Ce avea sula cu prefectura nu am inteles niciodata!
La a treia lectie eram deja nervoasa cand am ajuns la dans si cand cu o nesimtire crasa a aparut individa asta m-au apucat toate spumele si m-am ratiot la ea dar fara efect.Mi-a spus ca daca nu-mi convine ce face ea acolo sa stau acasa.Mamele din jur mi-au spus ca e nebuna si nu o scoatem la capat cu ea.Totusi si-a luat plozii si a plecat!
Afara, pana la autobuz, avem de mers o portiune de drum pe un trotuar care trece prin dreptul unui parc.In parc zana isi dadea odraslele in leagan.Cum m-a vazut imi striga dna avocat, lasand la o parte faptul ca in parc erau numai copii de diverse varste:
-” Fa zdreanto, curva cu 2 fete, cum ti-ai permis sa-mi faci tu mie, unei avocate, observatie?”
Pe moment am inaintat si am vrut s-o ignor, ma gandeam ca eu nu am sa ma pot stapani si am sa-i bag carne la greu si mi-era jena rau de copiii aia care vor asista la un spectacol gratuit.
Dar dna. avocat avea mancarici la limba.S-a luat de Kiki.L-a facut ” urat, retardat, gras si nespalat, fara haine de firma si prost”.
Mneahhhh…deci pe mine ma poti face cum vrei, de mult timp nu ma mai bag in polemici si nu ma mai cert cu nebunii, ii las sa-si faca numarul si le dau ignore.Dar cand vine vorba de copilul meu vad rosu.Si la ea am vazut visiniu.
Si am aflat ca e si moldoveanca din „Ucrainia” si i-am dat atunci sa auda…vai steluta ei ce i-au auzit urechiusele.Am facut-o sa planga, la propriu.Pusese mana pe telefon ca ea cheama politia, vorbea singura de nebuna,le spunea „politistilor” :
„-Nu stiu strada domne, aici la cladirea asta unde fac eu dansuri cu fetele, e o cladire mare! „:-D I-am strigat eu, s-o ajut ca suntem in Bucuresti pe stanga, pe dna avocat trebuie s-o reperati oriunde.
Apoi m-a amenintat ca barba-su e judecator si o sa fac puscarie ca am injurat-o :-D, pffff! o tragedie ce i-am produs.
Imi spusesera cei de la sala ca nu au mai primit-o si vine totusi pe acolo.M-am crucit, pe bune!La varsta ei sa fie atat de bolnava cu capul…
Cum, frate, sa mergi sa te iei pe strada de cineva folosind asemenea apelative cu copilul de mana?E drept ca nici eu nu-s mandra de ce grozavii de injuraturi a auzit Kiki din gura ma-sii cea dezlantuita ( caci e grele rau cand ma dezlantui! ), dar totul are o limita.Zi-mi mie ce poftesti, dar nu imi veni cu jigniri asupra copilului cel nevinovat care nu a scos un cuvintel, ca te fac praf !
Din toata povestea asta,s-a intors la sala nebuna si le-a povestit plangand ca am agresat-o si am amenintat-o cu moartea, ca vin cu pistoalele s-o impusc :-D, mi s-a falfait fix de aberatiile ei, sunt insa extrem de fericita ca am reusit sa nu mai vina nebuna la dansuri.Iar orele acum decurg maxim de linistit si de frumos !

Wishlist

Acum un an si jumatate mi-am facut o lista nu prea-prea nici foarte -foarte cu dorinte pentru anul ce va fi urmat atunci.Nimic de atunci nu s-a indeplinit in 2011, dar acum , cand nu ne mai asteptam deloc, s-a concretizat incet incet visul meu.Si prind contur si altele pe langa acesta.Mi-e frica sa ma bucur…astept doar sa devina o certitudine si mai apoi am sa indraznesc sa scriu si despre asta.Pana atunci sunt putin mai mult beata de bucurie…

Treceri line

Ultima mare reusita a lui Pusi este trecerea de la pampersul de noapte la somnul fara pampersi.S-a produs la fel de lin ca absolut toate schimbarile care au avut loc in viata lui, in doar 3 nopti de udat patul s de trezit la toaleta.
Seara merge la toaleta,inainte de-a dormi, se culca si toata noaptea nu mai face pipi deloc.Daca se intampla sa-l treaca, ma striga si mergem la toaleta impreuna, asta intamplandu-se doar o singura data de la renuntarea la pampers.Ce-i drept, am renuntat si la bautul lichidelor inainte de culcare ( laptele l-am mutat undeva la ora 18, apa multa inainte de somn…deloc aproape ).
Nu stiu daca este vorba de faptul ca am fost binecuvantata cu un copil bun sau pur si simplu felul in care eu l-am formato-educat pana acum a facut ca aceste treceri de la o stare la alta sa aiba loc fara nicio bataie de cap, fara stres si fara chin.
1.Prima renuntare a fost aceea cu tetina biberonului, am trecut la 8 luni de la tetina la ciocurile de silicon.Pur si simplu intr-o zi le-am cumparat,le-am sterilizat si i le-am dat sa se joace cu ele in gura ca sa se obisnuiasca.A molfait o zi intreaga o sticla cu apa cu cioc si a doua zi a baut laptele fara probleme.
2.A urmat apoi suzeta.Pe la 10 luni a fost bolnav de o viroza si nu a putut sa mai respire deloc pe nas, in felul acesta suzeta n-o mai putea tine in gura, caci respira numai si numai pe gura.Am considerat ca este momentul sa scapam de suzeta care supta in exces deformeaza dentitia si nu ajuta la nimic, cu atat mai putin la linistirea copilului la varste inaintate.Este fix aceeasi chestie ca si suptul degetului /paturicii/prosopului pe care le practica unii copii pana la varste destul de inaintate si nu si din vina lor ci din comoditatea si pentru linistea parintilor, parerea mea!
Am ascuns atunci toate suzetele si mi-am spus ca oricat de mult se va vaita dupa ea nu am sa cedez si nu am sa i-o mai dau.Imi amintesc ca seara la culcare plangea, isi mai aducea aminte si in timpul zilei si iar bocea.A durat vreo 2 saptamani pana a uitat complet de suzete.Apoi am uitat eu si intr-o zi la vreo luna de cand renuntase la suzete le-a gasit intr-un dulap in care le pusesem si omisesem sa le arunc de acolo.Le-a luat, s-a uitat le ele, mi-a spus „nu,nu” si asta a fost tot.
3.La 1 an am renuntat complet la biberon, la tot ce insemna sterilizari,tetine,ciocuri si alte accesorii cu care vin si functioneaza biberoanele.Am trecut la fel de lin si de firesc la sticla cu pai.
4.Mancarea pasata a ramas si ea o amintire de pe la 1 an, la 1 an si 3 luni Ayan a pus mana pe lingurita si a inceput sa manance singur, fara ajutor, fara sa arunce mancarea pe jos sau pe pereti.Murdarea desigur imprejurul lui, se murdarea si el din cap pana in picioare dar nu arunca cu mancarea.
5.La 2 ani am renuntat la pampersul de zi, nu am renuntat atunci si la cel de noapte ca mi-era si mie si lui D.o lene crunta sa ne trezim noaptea, ma gandeam ca va dura mult sa il obisnuim sa se trezeasca.La pampersul de zi am lucrat ceva atunci cand facea pipi, am avut accidente si mai mari si mai mici, am purtat olita dupa noi in toate concediile, am „lucrat” vreo 3 saptamani – 1 luna la aceasta renuntare si a fost un succes total vara trecuta.
6.La sticlele cu pai a renuntat anul trecut cand a mers la gradinita, pe la 2 ani si 4 luni, a trecut la bautul din cana si sticle de adulti.
7.Anul acesta am renuntat la imbracatul de catre noi si incaltatul, mai lucram inca la dezbracat, caci sunt articole vestimentare care ne dau de furca.
8.Am renuntat de jumatate de an si la olita, merge singur la toaleta , nu vrea nici colacul lui, face pe toaleta noastra si se descurca de minune.
O alta chestie pe care o muncim cu sarg este invatatul sa se stearga singur cu hartie la fundic, urmeaza imediat gradinita si acolo nu-l va sterge nimeni si el nu stie cum vine asta ca noi toti il spalam si anul trecut la gradi se abtinea sa faca pentru ca ” nu ma spala nimeni si nu-mi place sa ma dea cu servetele umede!”
Cam asa au decurs la noi toate trecerile astea, cam asa am renuntat noi la chestii care pe unii parinti am citit ca i-au terminat cu lunile, ca s-au chinuit cumplit atat ei cat si copilasii lor.