Neverending story

Cu telefonul in poala conduceam spre birou pe centura Bucurestiului.La un moment dat m-a apucat plansul, un plans de ciuda ca mereu altii imi dadeau planurile peste cap, mereu trebuia sa depind de altii in ultimii ani pentru a merge in concedii.Tigara si muzica ce razbatea cu putere din boxele masinii, speram sa ma mai linisteasca,ma gandeam ca va fi inca un Paste ratat, asa ca-n ultimii multi ani cand nu statusem decat sa-i gadil pe spate pe diversi idioti care se credeau turistii Universului.Ma impacam cu ideea asta si acum, daca ieseau macar niste banuti, dar asa?Din vina altor doi idioti care isi consumau iubirea cu nabadai, cu urlete, palme si pumni, cu despartiri subite si impacari furtunoase aveam sa raman acum pe dinafara oricarui plan de-a face Pastele cu niste prieteni.Asa zisi prieteni, dar atunci nu intelesesem si poate nici nu aveam curajul necesar de-a trage linie si-a pune punct anumitor relatii bolnave pe care le aveam cu anumiti oameni.
Zbarnaitul telefonului mi-a inghetat pentru moment gandurile.Uitandu-ma la ecranul telefonului mi-am zis in barba ca numai el lipsea acum sa ma mai streseze cu ceva.Am vrut sa inchid, sa nu raspund, sa ma ascund, am vrut sa-i strig ca nu ma intereseaza nici el, nici ceea ce avea sa-mi povesteasca in acele clipe, voiam sa plang si atat.Dar am raspuns…
Mi-a spus cu o voce calda si blanda urari de bine si de fericire, urari de 8 Martie pe care mi le facea la prima ora a diminetii pentru a nu rata momentul de-a fi primul urator.Absenta il ascultam si ma gandeam la ale mele, imi trageam nasul de la plansul ce ma ineca si incepeam sa ma stresez ca omul ala de la capatul firului, un om pe care nu-l stiam aproape deloc si pentru care nu aveam nici macar o bruma de simpatie imi promitea sa ma duca oriunde vreau eu in lumea asta mare doar sa pun degetul pe harta si sa-i spun locatia.Imi venea sa-i strig sa ma lase, sa plece cu povestile lui pentru fetite care inghit asemenea balarii, imi venea sa-i spun multe, dar taceam…taceam si ascultam cum ma alina, cum imi povestea ca el e dispus sa anuleze orice plan pentru acel Paste si va veni cu mine poriunde in lumea asta mare.I-am spus ca mai intai de-a ma gandi unde sa merg si unde sa pun degetul pe harta sa vina in Bucuresti.Sa-l mai revad, miros, ating, sa vorbesc cu el fata in fata, sa ii vad gropita unica pe care-o face in obrazul drept, sa vad cum se comporta si cand ma vede suparata si nu numai hlizindu-ma si radiind de fericire, dar toate astea de aproape fiind.Nu prin telefon si nu de la 600 km departare.
Nu as fi banuit niciodata ca acel telefon matinal avea sa-mi aduca cea mai mare iubire din viata-mi, avea sa-mi aduca fericire, implinire si mai ales avea sa mi-l aduca in viata mea pe Pusicel.
Asa cum a promis atunci , asa s-a intamplat, pe 9 martie a venit in Bucuresti, apoi am pus degetul pe harta printr-un joc orb si destinatia aleasa hazardic a fost Kerkyra ( Corfu ).Au urmat apoi multe si alte detalii care au facut parte din intreaga noastra poveste pentru a o intregi, au urmat si urmeaza alte si alte multe lucruri de neuitat, dar intotdeauna pentru noi va ramane unforgettable acel 9 Martie.
Imi amintesc si acum cum plictisita am coborat in fata bancii Transilvania si cand l-am vazut am ramas blocata.Mi se parea atat de frumos, atat de fascinant,mis e parea ca hainele stau perfect pe el, chiar si muzica ce razbatea din masina lui a fost una fix pe gustul meu de atunci.Ma indragostisem intr-o clipita de acel el pe care aproape ca nu-l cunosteam si cu care nu mai departe de o zi inainte aproape ca refuzasem sa vorbesc la telefon.
Mi s-a parut salata pe care am mancat-o la un restaurant italian cea mai buna mancare din viata mea, mi s-a parut apoi cafeaua cu lapte cea mai divina bautura pe care-o gustasem pana atunci, mi s-a parut prima lui mangaiere pe obraz ca si cum m-ar fi atins zeii olimpieni. Mi s-a parut intreaga acea seara ca un dans feeric printre stele, mi se parea ca dansez plutind pe nori, mi se parea ca e totul un basm din care nu as fi vrut nicicand sa ma trezesc.
Si nici nu m-am trezit o buna bucata de timp, nu am fost decat printre nori,nu am plutit decat pe stele, plina de iubire in ochi, in zambet, in suflet, in inima si-n trup.Eram intruchiparea fericirii, eram sotia de nu mult mai tarziu a lui, iar el de-atunci este si iubitul meu de astazi, este tatal lui Pusic, prietenul meu cel mai bun, amantul perfect si sotul meu minunat.Te iubesc Bubule mult si sa dea Dumnezeu sa srabatorim si al 50-lea 9 martie impreuna!

Anunțuri

4 comentarii la “Neverending story

  1. 🙂 o poveste foarte frumoasa, adevarata, care nu se va sfarsi niciodata :* un pupic si de la mine

  2. Chiar daca o sa iti para stereotipe, singurele cuvinte pe care pot sa ti le spun, sunt astea: sa fiti sanatosi si sa va iubiti.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s