Dorinţa si credinţa lui Pusicel

In putinul timp pe care-l mai petrecem impreuna eu si Pusicel,seara, avem discutii „filosofice” ultimamente, cu rugaciuni inaltate spre cer pentru a ne aduce un bebelus.Acum cateva luni, bebelusul lua drumul gunoiului- dupa spusele Pusicelului de atunci – daca cumva se gandea vreo barza sa ni-l lase pe la usa.Azi, isi doreste cu ardoare un bebelus ( ” o fetita cu paiul lung si chiet si pe caie o s-o plimbam cu un caiut iosu asa cum a fost al meu ! ” ), ma roaga si se targuieste cu mine zilnic, a inteles ca bebelusii nu vin de la berze, din pastile sau din alte fantasmagorii, ci ei vin pur si simplu de la Doamne Doamne care ni-i da atunci cand crede El de cuviinta ca trebuie sa intre in vietile noastre.Si numai bunul Dumnezeu este cel care aseaza farama de om in burta la mami si acolo bebelusul sta la caldurica , inconjurat de iubirea noastra si de burta lui mami care-i este casa, masa si hainuta timp de 9 luni cat se pregateste sa ne cunoasca.
A fost o poveste plina de culoare si de sentimente frumoase care i-au atins corazonul tare de tot, a inteles ca raspunsul la faptul ca seara de seara inainte de culcare la ceas de liniste cand ii spun rugaciunea este ca numai rugandu-ne constant si neconditionat bunul Dumnezeu ne poate indeplini acele dorinte care stie ca ne fac bine.
Eu am incetat de mult timp sa ma mai gandesc la clipa cand voi fi sau daca voi mai fi vreodata insarcinata.Las timpul sa-si vada de treaba lui impreuna cu mana iscusita a Tatalui si daca intr-o zi va fi sa vina bebelusul cel mult asteptat, il voi primi cu toata dragostea mea si a lui Pusi la un loc.
Pana atunci, ii multumesc Domnului pentru ce am,si traiesc intens putinul timp din fiecare zi ce mi-a ramas sa il petrec cu Pusi seara.
Surprizele mele la adresa lui Pusicel sunt colosale.dar aseara initial am ramas muta de uimire, dupa care am repetat scena imbatat de fericirea de-a fi mama unui baietel extrem de destept.
Stateam lungiti in pat si povesteam iar si iar despre bebelusul pe care mi-l cere zilnic.Am ajuns aproape sa ma supar pentru faptul ca bebelusii nu se pot lua de undeva anume ca sa-i pot aduce mult visatul bebe Pusicului mic.
Mi-a spus la un moment dat, din senin, ca el stie ca numai daca ne rugam, intr-o zi Doamne Doamne ne va trimite ” fetita bebeius”.Si atunci a inceput sa-mi spuna rugaciunea ” Tatal nostru” si la sfarsit mi-a spus ca el se roaga seara de seara la culcare ( dupa ce ii spun si eu rugaciunea o data ) ca stie rugaciunea si daca o spune el atunci ne va trimite bebelusul Doamne- Doamne.
Mi-a venit sa plang, m-am gandit cat de mult isi poate dori o surioara daca el , la nici 3 ani se roaga seara de seara ca sa i se implineasca o dorinta.Si m-am crucit , cum un copil de nici 3 ani a invatat incet incet de la soaptele mele spuse in liniste la ceas de noapte o rugaciune pe care nu o stiu multi elevi de scoala primara de la cap la coada.
Sper ca intr-o zi tot acest efort al sau sa fie rasplatit de Dumnezeu si sa-i aduca fetita mult visata de el, de mine, de noi toti !

Anunțuri

13 comentarii la “Dorinţa si credinţa lui Pusicel

  1. @Mihaela : eu am crezut ca el o spune mecanic , ca pe o poezie invatata asa papagaliceste, dar stie exact sensul rugaciunii, cand si de ce o spunem.Asta m-a uimit cu adevarat!te pupam si noi

  2. Pingback: Blogroll « Locul de Parcare al Grijilor şi al Bucuriilor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s