Despre acceptare, empatie si toleranta

Nu de mult timp, intr-o discutie in contradictoriu, cineva mi-a spus, ca pe-un repros cumva, ca „trebuie sa inveti sa accepti si oameni ca X „! Si am stat si am reflectat la ceea ce mi-a spus, am cugetat si nu am putut din pacate sa fiu de acord cu respectiva persoana nici acum.
Ce inseamna acceptarea si care este diferenta dintre a accepta, a tolera, a empatiza si a-i face tovarasi de drumuri comune in viata pe unii oameni care nu-ti plac ?
Sunt o persoana destul de dificila in raporturile cu oamenii si asta am spus-o mereu, nu ma dau in vant sa leg repede prietenii, nu sunt genul ala care sta la barfa cu vecinii de palier in fata unei cesti de cafea si fumand 17 tigari, dezbatand de cate ori se bate vecina cu barba-su,nu-s genul care sa stea in fata blocului la taifas cu „prietenii”, nu sunt genul care primesc de la oameni orice fel de ipocrzie, orice fel de comportament doar de frica de-a nu ramane nesocializata, deci sunt dificila asa cum m-ar descrie multe dintre categoriile mai sus enumerate.
Am cativa oameni care-mi sunt prieteni de ani de zile, oameni cu care desi nu ajung sa ma vad continuu, vorbim la telefon, ii ajut cand si cum pot, la randul lor ma ajuta si ei si stim ca ne putem baza unii pe altii si la bine si la greu.Am foarte putini oameni carora le fac destainuri totale in ceea ce ma priveste, sunt extrem de putini cei carora le permit sa zica ceva de D. sau de puiuc si daca ma deranjeaza le-o spun, nu ma intereseaza extrem de mult socializarea si nici nu ma dau in vant prea tare dupa prietenii noi.Daca sunt compatibila cu o persoana, daca ne placem si incet-incet se leaga intre noi vreo relatie, este ok, o dezvolt, o ingrijesc si dau tot ce pot ca sa fie bine.Prima greseala o accept tacit si consider ca este omeneste sa gresim, a doua greseala deja o pun pe tava si o dezbat cu X-ulescu ca sa stie ca m-a deranjat, de la a treia greseala repetata pe acelasi subiect dezbatut anterior, deja dau delete ( in functie de caz, deletez pacifist sau nu ).
Cine ma cunoaste, intr-o prima faza, au impresia ca-s cea mai prietenoasa persoana din lume pentru ca vorbesc, sunt tonica, rad si o dau in glume.Sub acest aspect insa, „ascund ” cele descrise mai sus.
Revenind la acceptare, la faptul ca „si cu aurolacii eu vorbesc, iar politistii mor de ras cand ma opresc la control” asa cum mi-a spus aceeasi persoana…
Si eu ii accept in societate pe aurolaci, trec pe langa ei fara sa-i jignesc, sa ma uit cu dispret la ei sau sa le arunc vorbe de ocara.Deci se cheama ca-i accept,ca sunt toleranta fata de niste homelessi, ca nu-mi bat joc de ei, ba mai mult, de cate ori pot, le dau haine, mancare si candva cand fumam chiar si tigari.Mi-e mila de unii dintre ei, ma rog la Dumnezeu sa ne fereasca pe toti de a ajunge in ipostaze nefericite in viata si cam asta este tot ceea ce pleaca de la mine spre acesti oameni.Deci asta se cheama ca-i accept, asa-i?
De aici si pana la a da-o in glume cu ei, a sta la povesti si a ma „vedea” cu homelessi este un lung drum din punctu-mi de vedere.
Mi s-a spus ca-s tare pretioasa si tin la eticheta ( nu exact asa, altele au fost cuvintele, dar asta era mesajul ) si mai ales ca nu seman deloc cu maica-mea.Pai da, e normal sa nu semanam, suntem 2 persoane diferite, cu firi si caractere total diferite, iar eu sunt astazi asa, fiindca am vazut la mama greseli multe facute de ea si pe care eu nu vreau sa le repet in viata-mi.
Am crescut langa o mama extrem de extrovertita, care-si punea intreaga viata pe tava, multora, care statea la cafele si tigari cu vecinele de bloc , care ajuta si socializa neconditionat, care lega prietenii indiferent de clasa sociala din care proveneau oamenii carora ea initial le dadea gaj, increderea si sentimentele ei de buna credinta.Rezultatul?De cele mai multe ori a fost barfita pe la colturi de cele si cei carora le asternea bunele sau relele familiei noastre, de cele mai multe ori cei care i-au inchis primii usa in nas au fost exact aceia pe care ea se zbatuse sa-i ajute, in cele mai multe cazuri i s-au spus in fata grosolanii care au durut-o, a plans si s-a consumat datorita unor vorbe izvorate din gurile unor prosti necizelati.Nu a stiut niciodata sa spuna ferm si hotarat „NU”, nu a stiut niciodata sa aiba „o eticheta” fata de alti oameni inferiori ei cu mult, nu a stiut niciodata sa-si vada propriul interes asa cum altii au facut cu ea, nu a stiut sa-si ceara drepturile acceptand orice i s-a oferit, nu a stiut sa-i puna la punct pe anumiti oameni care sistematic i-au facut rau si nu a stiut niciodata sa-si aleaga prietenii.
Tocmai pentru ca am vazut-o ani de-a randul primind „pumni” de la oameni, am vazut-o dezamagita, plansa si plecand capul in fata unora, eu m-am ferit cat am putut sa devin ca si ea.Chiar nu ma intereseaza lingaii care sa-mi spuna ca-s frumoasa, desteapta si devreme acasa in timp ce pe la spate ma vorbesc de rau sau in fata imi spun diverse grosolanii la care eu ar trebui sa zambesc si sa fac frumos doar pentru a nu-i supara.Nu ma intereseaza sa ma iubeasca lumea toata de la un job, nu ma intereseaza sa ma iubeasca tot blocul, femeia de serviciu, administratorul, etc.Vreau sa am cu ei o relatie de respect si de bun simt.Atat.
Am un sot care ma iubeste si pe care-l iubesc, am parinti pe care-i iubesc si ma iubesc, am un copil pe care-l iubesc si care as vrea sa ma iubeasca mult, am niste oameni care tin la ei si ei la mine.In rest?La ce sa am pretentia de-a „ma iubi oamenii”? Si care oameni?Aia de care nu-mi pasa?
Revenind la toleranta, acceptare , empatie…Da, sunt oameni cu care nu vreau sa am de-a face, oameni pe care nu ma intereseaza sa-i accept niciodata, sunt oameni de care mi-e scarba numai cand ma gandesc la ei, sunt alti oameni care-mi produc repulsie, etc.De ce sunt nevoita sa accept in juru-mi si sa fac frumos in fata lor numai ca sa zica lumea ca „ce fata buna e asta, mah! ” tot felul de specimene?Cu ce ma ajuta, cu ce ma incalzeste lucrul asta?
Ceea ce maica-mea nu a inteles niciodata este faptul ca oamenii aia, care azi spun despre ea, despre mine, despre tata sau despre oricare ca suntem „baieti/fete buni/e”, maine cand ai nevoie de ei sau daca intr-o zi le spui o vorba anapoda, s-au sters la cur cu tine si nu mai dau nici macar 0,50 bani pe felul in care i-ai lins in urechi vreme indelungata.
Mai apoi nu am inteles nicicand de ce trebuie sa ma complac eu intr-un mediu de cacat doar pentru ca „uneori asa e bine”.Nu zau?E bine sa te tragi de sireturi cu orice proasta manelara, e bine sa-i accept eu oricarui mitocan grosolaniile lui si e bine sa ma las calcata in picioare de oameni care-s vai steaua lor.
Pe mine chiar nu ma intereseaza sa ma aprecieze nu stiu ce naspeti de oameni, sincer.Ma bucura cu adevarat atunci cand oameni mari si nume grele din diverse domenii imi deschid usile cu zambetul pe buze,desi au trecut ani de cand nu ne-am vazut, ma bucur nespus sa conversez cu oameni care-s misto, oameni de la care ai ceva de invatat, cu care ai ce discuta, care sunt preocupati de lucruri faine si care fac parte din alta clasa sociala decat a manelarilor, tatelor sau pitipoancelor.
Mai apoi cer respect, fiindca eu ofer si dau mereu respect.Nu-s genul nesimtit pe care-l suni si nu poate raspunde uitand sa mai sune inapoi, nu-s genul care sa nu spun la orice fleac cuvintele „te rog” si ” multumesc”, nu sun la ore nepotrivite, nu jignesc oamenii aiurea fara sa am un motiv intemeiat, nu cer de la oameni lucruri pe care stiu ca nu mi le-ar putea da si i-as pune in situatii jenante, nu o tutuiesc nici macar pe vanzatoarea de la coltul blocului dar un om mai varstnic decat mine,etc.
Nu pot fi toleranta, nu vreau sa accept si nici sa fiu empatica fata de niste proaste care-mi sunt cu mult inferioare , dar au aere cat casa, care au pretentii de distinse persoane iar ele nu au dupa ce bea apa si nu pot lega coerent 2 propozitii.
Exista apoi diferente intre oameni , diferente pe care eu le respect dar nu le si accept in viata-mi, nu pot face modele din asemenea oameni.Fiecare traieste dupa cum vrea si crede de cuviinta, dar de aici si pana la a fi o astfel de persoana modelul meu de viata e cale lunga.
Nu am de ce sa ma imprietenesc cu personaje de la care nu pot afla nimic nou, cu care nu pot avea discutii decat super limitate si care ma calca pe nervi cu felul lor de-a gandi.Imi spunea, deunazi, o tipa de pe la bloc cu care am mai mult decat un simplu salut,ca ea nu ma poate intelege cum de trec pe langa femeia de serviciu din bloc ca pe langa un stalp si nu o salut.Iaca asa, e o simpla idioata care acum vreo 6 ani i-a pus vecinei mele de usa, un wc spart, chiar pe presul din fata intrarii in apartament, fiindca i-a facut observatie vecina-mea ca nu spala si la noi pe palier.Si cretina cu minte de gaina, a considerat de cuviinta, sa se razbune pe doamna de vis-a-vis, in acest mod infect.In afara faptului ca femeia aia e o cucoana care nu ar spune nici cuvantul „dracu” nu mi-o puteam imagina carand un wc murdar de pe pres, ca sa-l arunce.Si cine credeti ca era aia tare in clont si injura de zor? Fix cretina de maturareasa.Si tipa mea din bloc chiar nu intelegea de ce eu o sfidez complet pe idioata aia.Mi-e efectiv scarba de ea, am facut o criza intr-o dimineata cand D. i-a zis cu „saru’mana” si i-am zis tare , de fata cu gloaba aia, daca mai aud salut catre individa fac iures rau.Iar atunci cand a guitat ceva ca am zugravit si lasam palierul murdar de dimineata pana seara cand ajungeam acasa si spalam tot palierul si-a luat carne in gura pana a amutit.Si sade blanda oligofrena ca ma stie ca n-am tiglele toate pe casa.
Deci personaje d-astea nelalocul lor eu nici nu le pot vedea.Si da, pot parea infumurata, gretoasa, figuranta ( c-asa-mi spune un oligofren de la etaj, care ne inunda mereu si pleca de acasa inchizand apa cate 4-5 zile ca la el in codrul verde de unde s-a mutat la bloc), obraznica sau cum mai vor ele sa ma faca.Ma doare fix la başcheţi de parerea lor.
Tot individa care mi-a spus ca nu-s toleranta fata de X-uleasca ( care btw era sub orice critica, o mamzela care-si dadea aere kilometrice si ea era vai steaua ei ! ), mi-a spus ca i se pare ca-s si rasista.Ha? rasista?Nu-s cu alte etnii, religii, culori sau fete neromance cu exceptia celei mai numeroase etnii din tara asta.Ei bine, pe aia nu-i halesc de niciun fel si de nicio culoare.Sa mint, sa fac frumos, sa zic ca mi-s dragi?Nu poci ca s-o fac !
Nu vreau sa accept si nici nu pot fi empatica si toleranta cu derbedei care se poarta ca niste animale.Zilele trecute, intr-o intersectie super aglomerata, un jmecher d’asta cioroi, cu o masina coioasa, nu stiu cu ce l-a deranjat o doamna dintr-o masina si s-a oprit brusc in mijlocul intersectiei ( l-a durut fix in cur ca blocheaza toate masinile din trafic din punctul ala) ca sa-i strige respectivei cucoane niste vorbe greu de reprodus, desi eu sunt destul de spurcata la gura.Sincer, ieri mi-am dorit sa-l vada pe animalul ala fix Hitler si sa-l nimiceasca fara mila.Cum sa faci frate intr-o tara care se vrea civilizata asa ceva?Pai i-a cumparat ma-sa bulevard ciorii de s-a repezit asa la femeia aia?Si-mi spun altii sa fiu toleranta, sa accept si sa empatizez cu oamenii?!Mai bine ma inchid in lumea mea si nu mai socializez cu nimeni, daca asta inseamna acceptare si toleranta si empatie.
Pentru mine, aceste 3 cuvinte au total alte conotatii si vreau sa ramana fix asa, nu vreau sa fiu in cazurile mai sus descrise nici toleranta, nici sa accept si nici sa empatizez.Punct !
Cred ca pot, macar la varsta asta, sa imi aleg mediul unde vreau sa stau, in care sa ma invart si oamenii cu care-mi face placere sa sozializez, sa leg prietenii si sa-i am aproape.Pe restul vreau sa ma fac ca nu-i vad, desi asta ma face sa fiu intoleranta, sa nu fiu empatica si nici o persoana care accepta usor pe altii.Am zis !

Anunțuri

10 comentarii la “Despre acceptare, empatie si toleranta

  1. @Laura: nu-s pornita, dar ma seaca rau comparatiile astea si mai ales faptul ca unii oameni chiar nu inteleg ca nu vrei, pur si simplu, sa ai contact cu ei, sa le vezi mutra si mai ales sa-i suporti zilnic.Bleah!

  2. :)) am ras la comentariul Laurei:) Si eu sunt de acord cu faptul ca pe unii oameni chiar nu-i poate accepta oricine, nimeni nu e obligat sa-l placa pe x sau pe y, sa lege prietenii daca nu simte nevoia, sa stea la discutii daca simte ca nu are ce discuta cu omul respectiv. Fiecare e liber sa aleaga ce face cu viata lui, sa faca ce vrea la urma urmei. Stiu si cunosc oameni care, la fel cum ai spus si tu, se mira ca nu poti sa accepti pe nu stiu cine ca si cum ar fi obligatoriu sa fii prietenul tuturor.Ce sa faci, stii tu vorba …”Gradina-i mare…”

  3. @sabina: pe mine ma nedumereste faptul, ca unii oameni au impresia, ca daca socializezi cu ei de complezenta, e musai sa te vezi si la cafea, sa faci vizite cu familia, sa te imprietenesti.Ori mie chiar nu-mi place frate, nu sufar sa chem la mine decat pe cine vreau eu, nu-mi place sa ma duc decat la cine vreau eu, nu-mi place sa ma bag pe gatul unora dar nici altii sa nu-mi stea mie in gat !
    Iar pe limitati ii ocolesc cat pot, suntem diferiti tare si nu avem ce sa cautam in acelasi loc.

  4. Daca esti asa cum spui, de ce te-ar interesa ce spun altii in legatura cu „socializarea” asta? Gura lumii-i sloboda si atat!

  5. @salmi: ce spun altii in spatele meu nici ca-mi pasa, dar cand ti se spune asta fatis ca pe-un repros, ca si cum ai suferi de-o boala rara, ca nu vrei sa te incurci si cu altii, nu te mai simti chiar comod.Cel putin, eu ma enervez.

  6. Da, m-am dezobisnuit de astea…dar eu tot calma le-as spune ca e treba mea personala. Nimic mai mult. Nu are nimeni nicio treaba sa faca altcuiva reprosuri pe tema asta. Nu suntem la fel, suntem diferiti si fiecare avem felul nostru de a vedea lucrurile. Felul in care ai prezentat tu acceptarea si toleranta mi se pare de bun simt. Ca restul vad altfel, e problema lor personala, nu au de ce sa iti ceara si tie sa simti si sa faci la fel. Acceptarea si toleranta e una, empatia si socializarea alta. Si eu asa vad lucrurile si mi-a placut mult cum ai zis…

  7. @salmi: pai nu? Dar poate si tu esti „ciufuta” ca mine 😀 Glumesc, dar nu pot inca sa raman pasiva la astfel de „reprosuri”.Sunt pe ca;e de-a invata…

  8. E si la noi acum cineva care incearca sa ni se bage pe gat sa socializam si eu n-am chef si pace. Mai ales ca m-au si enervat unele faze la ei. Prefer sa stau pe facebook si pe blog sau sa ma uit la tv tot weekendul decat sa am prieteni de complezenta. Poate ca si eu am avut momente cand mi-am dorit sa ma imprietenesc cu cineva si am intampinat rezistenta. Cred ca sunt suficient de isteata sa recunosc semnele din timp si sa las oamenii in pace, nu vad de ce m-as stradui sa ma bag pe gatul cuiva.

    In ceea ce priveste empatia, mi se pare a fi o boala grava si posibil incurabila de care sufar. Dupa o zi de munca (si tu lucrezi in resurse umane si poti intelege) ajung acasa sfarsita si epuizata de cat m-am pus in pielea altora si de cata intelegere am pentru toata lumea. Cred ca o sa ma usuce toleranta asta a mea intr-o zi . Mi s-a si spus ca e ok sa mai fii stresat (constructiv) dar sa nu depasesc o limita care ma poate si imbolnavi. Mereu imi vine sa ma dau de ceasul mortii ca sa fac cat mai mult, sa am grija ce spun, cum procedez sa nu supar nici pe colegi, nici pe sef nici pe vreo unul dintre cei 2000 de angajati. Sunt in stare sa inghet de frig la mine la birou decat sa ii spun unei colege careia ii e cald sa inchida geamul. Nu-mi place sa fiu directa, sa deschid conflicte sau discutii in contradictoriu tocmai pentru ca o atmosfera tensionata mi-ar face mult mai rau decat imi face mie tacerea si inghitirea.

    Imi doresc sa ma placa lumea si sufar cand aflu sau observ ca cine nu ma inghite. Nu inteleg de ce pun asa mare pret pe asta, poate pentru ca increderea in mine e asa de scazuta ca ma hranesc cu asta.

    Imi doresc de exemplu sa ma placa soacra (si cred ca ma placa la un anumit nivel insa am senzatia ca nu ma considera suficient de frumoasa motiv petru care sufar, chiar daca pentru sotul meu sunt cea mai frumoasa din lume), imi doresc sa ma placa cumnata (desi pe ea se supara foarte usor si nici nu stiu cum sa mai calc pe coji de oua in preajma ei ca nu cumva sa o deranjeze ceva din ce-am zis sau facut), imi doresc sa ma placa oamenii cu care lucrez (desi nu toti conteaza). Nu stiu cum sa fac sa nu mai pun la suflet totul si sa ma intereseze mai mult asa cum spui tu, sa ma iubeasca familia apropiata (lucru care oricum se intampla neconditional) si, bineinteles, sotul meu (care stiu ca o face cu tot sufletul).

    Iti multumesc pentru aceasta postare, o s-o mai recitesc din cand in cand 🙂

  9. @Mihaela: trebuie sa ne vedem candva sa te „consiliez” putin 😀 ca sa vezi apoi ca te vei simti altfel.
    Eu lucrez in HR dar nu pe ceea ce faci tu, e diferit ce fac eu de ceea ce faci tu ( eu sunt la helpdesk) si atunci nu prea am nevoie de empatie, doar de toleranta si de rabdare infinta.
    Despre parearea soacrei, cumnatei,etc…as face si despre asta o postare, dar nu prea-mi place sa dau din casa :-D.Eu nu cred ca e important sa te vada soacra frumoasa ( iar daca are si o fata, mereu vei fi mai urata decat fie-sa, asta-i clar! ) odata ce te iubeste sotul tau si te vede el frumoasa.
    ” Imi doresc sa ma placa lumea si sufar cand aflu sau observ ca cine nu ma inghite. Nu inteleg de ce pun asa mare pret pe asta, poate pentru ca increderea in mine e asa de scazuta ca ma hranesc cu asta. ” – pai de ce te sa te placa lumea?Pe mine chiar nu ma intereseaza parerea lor, am devenit ciufuta rau, zau asa.Niciodata nu te vor putea placea toti, sunt unii care nu te vor inghiti, altii care te vor placea mult ( uite eu spre exemplu ! ), altii care te vad slaba, urata , cu mot in frunte, etc.Triaza numai oamenii pe care-i placi si tu si gata, restul ignore.E simplu ! Cand mai am timp te mai „consiliez” in privat ca-s mai multe de spus si scris, acum ma cheama fulgul de nea la aerosoli 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s