O, brad frumos !

Anul asta avem acelasi brad artificial din anii precedenti, spun asta pentru ca am hotarat ca e ultimul an in care il tinem , de la anul luam unul mai inalt fie natural, fie tot artificial, dar mult mai bogat si mult mai inalt.Pentru acum si pentru spatiul actual insa, e suficient asta mijlociu, pe care l-am impdobit inca de saptamana trecuta de cand am facut curatul general.
In fiecare an cand facem bradul ( il facem impreuna, pe fundal de colinde), ma bucur ca un copil de acest moment si retraiesc intotdeauna clipele fericite din copilaria mea.Sunt atat de nostalgica in ziua aceea, ma gandesc cat de mare importanta au aceste momente in viata unui copil, cum ne marcheaza si ne raman intiparite pe viata anumite lucruri pe care le traim ca si copii.
Mie imi faceau invariabil brad in copilaria mea, tata era cel care il cumpara, il aducea acasa, il monta cu grija in suportul din lemn pe care tot anul il tinea in boxa, scoteam globuri si beteala si amandoi impodobeam iscusit bradul.Nu am sa uit niciodata ce fericire simteam cand ajutam la treaba asta, nu pot uita nicicand si ma napadesc niste sentimente …nu pot sa le descriu, amintindu-mi cum asteptam cu sufletul la gura sa vad ce imi aduce Mosul, apoi imi citea tata scrisorile pe care mi le scria Mosul meu drag si mi le lasa in pachet, saream si topaiam de fericire cu chipul brazdat de lumina Sarbatorilor.
In primul an cand am avut contact cu Mosul, ma aflam cu tata si cu mama intr-un cantonament la Voina si cand am vazut ca se apropie Mos Craciun, am fugit de-am rupt pamantul, urland cat ma tineau plamanii.Asta a fost cand aveam 2 ani si jumatate.
La 3 ani si jumatate , Mosul a fost Danut, un sportiv pe care-l iubeam tare, blond, inalt si cu ochii albastri ca marea.A venit la noi, m-a tinut in brate, mi-a dat cadouri si la sfarsit i-am spus sec:” tu semeni mai Mosule cu Danut al meu, ai luat pantofii lui, ai mainile lui mari si ochii lui albastri!”.Aveam atunci 3 ani jumate, un bot de om dar cu minte agera.
Anul urmator la o petrecere de la tata de la job i-am lasat masca pe toti canatand un cantec despre tara mea frumoasa si apoi unul mai de jale asa, ca toti adultii au plans si m-au aplaudat frenetic, taica-miu fiind omul cel mai fericit atunci ca fiica-sa a creat senzatie la el la job.
In anii ce-au urmat venea Mosul dar nu se mai arata la fata, imi lasa cadouri sub brad si atat.cadourile lui au fost intoteauna extrem de bogate, primeam jocuri multe dar toate erau educative.Si invariabil cand le ceream , tata imi spunea sa ma gandesc bine, ca el se intalneste la 5 si jumatate la Universitate cu Mosul.Eu stiam clar, an de an, ca in saptamana Ajunului de Craciun, tata avea o intalnire importanta cu Mos Craciun, la cinci si jumatate in fata la Universitate.Si mi se parea Universitatea asta la mii de kilometrii distanta de noi.
Si Mosul a fost ala care mi-a adus pe rand, sahul, Piticotul, Nu te supara frate, Scrabble-ul, primul pian de jucarie, primele table, Monopoly-ul cel drag si alte asemenea jocuri minunate ale copilariei mele.Mai aducea vesnic portocale si bomboane cubaneze,ciocolatele alea mici invelite in staniol auriu, guma-tigari si uneori ( cam rar, ce-i drept) si banane.
Pe vremea cand a devenit Mos Gerila, am inceput sa inteleg ca totul era o simpla poveste, dar am tacut si am poreferat sa traiesc povestea.Pe vremea basmului cu Mos Gerila, aveam Craciunuri langa toti ai nostri care azi nu mai sunt, palme de mamai iubite imi mangaiau fata si parul, ma strigau cu apelatve pe care nimeni, niciodata de la ea incoace nu le-a mai folosit, stiam ca intotdeauna aveam de mers de Craciun la ai nostri cei dragi.
Nu stiu si nu-mi mai amintesc cand bradul cel mare n-a mai fost cumparat ( cat am stat eu la ai mei a existat mereu ),nu stiu nici cand a trecut vremea si multi dintre cei dragi s-au stins de langa noi, cert este ca acum bradului cel falnic i-a luat locul un brad de talie mica-mijlocie, pe care -culmea ! – il impodobeste de ani de zile numai si numai mama.Pentru tata, eu eram sensul marelui si falnicului brad ce-l cumpara si-l orna in sufragerie.Am plecat eu de la ei, a plecat si avantul tatei de-a mai face brad.
Incerc in fiecare an sa fac Craciunul langa ai mei, sa fiu cu ei si-n felul asta sa ma revansez pentru o copilarie minunata cu Sarbatori de basm.
Camd m-am mutat la casa mea in primii ani nu am facut brad, dupa vreo 4 ani am inceput si aici sa-mi impodobesc intai un brad mic, apoi unul mai mare si cand a intrat D. in viata mea s-a terminat misiunea mea cu impodobitul si cu ornatul propriu zis caci el este cel caruia ii place sa aseze, orneze, asorteze.
De cand cu Pusic ne ocupam toti 3 de ornat, de cantat, de ras si de colindat.
Iubesc nespus Craciunul, iubesc sa fac cadouri, sa impodobim bradul, sa fac mancare buna si sa avem o masa imbelsugata, sa ma gandesc cu drag si sa -i revedem cu acelasi drag pe oamenii apropiati, mi-ar placea ca de toate Craciunurile sa avem zapada, sa fie frig si-n casele cu caldura sa avem toti oamenii din lumea asta ce pune pe masa, mi-ar placea sa stiu ca toti copiii pot avea copilarii ca ale mele, cu scrisori talmacite din si cu iubire si cu Mosi Craciuni care vin cu desaga plina la ceas de sfanta sarbatoare a Craciunului.

Această prezentare necesită JavaScript.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s