Dar din dar se face raiul !

A fost o perioada, acum vreun an si jumatate, cand citeam bloguri multe de tot si in special citeam continuu un blog al unei doamne care se dedicase cu multa daruire copiilor bolnavi de formele cele mai grele si mai chinuitoare de cancer.Am plans atat de mult in perioada aceea,citeam cu groaza despre suferintele unor sufletele mici si nevinovate, ma intrebam mereu ce pacate mari au putut sa aiba inaintasii lor pentru ca ei sa sufere atat.Nu ma puteam culca noaptea de plans, la citirea vestilor ca se mai stingea cate un micut, dupa o lupta acerba cu boala.
Mi-era frica sa deschid blogul cu pricina – si apoi de pe respectivul blog am mers pe alte si alte bloguri care se ocupau tot de oamenii aflati in necaz – caci stiam ca iar am sa citesc ceva tulburator.
Am admirat mereu faptul ca exista oameni care se daruiesc unor cauze nobile ca salvarea unor micuti sau ma rog, macar lupta prin orice mijloace pentru a-i putea salva pe micutii respctivi, cred ca respectivii care fac atata bine vor avea parte inzecit de binele facut la randul lor copiilor si mai ales, cred ca tot acest bine pe care-l facem aici , noi, ca si parinti, se va intoarce intr-o zi copiilor nostri.
Intr-o zi am refuzat pur si simplu sa mai citesc povesti triste, am socotit atunci ca pe blogul copilului meu nu voi mai scrie despre boli incurabile, copii aflati in suferinta si despre durerea si zbuciumul parintilor lor.Sunt foarte multi oameni cu probleme si eu nu mai voiam sa ma incarc negativ si sa sufar.Pentru ca DA, eu chiar sufeream si ma consumam si ma tulburau cumplit pierderile suferite de parintii micutilor respectivi.
Mai apoi ma suparam rau ca nu pot ajuta atat cat imi doresc , nu aveam pur si simplu cum sa donez tuturor celor care aveau nevoie de noi, mi se parea ca, desi continuu imbrac si hranesc copii fara un trai decent, e prea putin ceea ce fac.
Asa ca am ales sa trimit in continuare haine si sa hranesc cateva familii sarmane , am ales sa trimit regulat de o vreme incoace haine la copiii din Glodeanu, am ales sa ajut dar fara samai citesc despre nenorocirile micutilor aflati in suferinta.Am incetat sa mai citesc si bloguri de mame, am incetat sa ma mai uit si pe FB la anumite grupuri carora ma afiliasem.
Povestea lui Bibi am citit-o nu de mult timp, intamplator, pe un blog care nu are legatura cu copiii, m-am cutremurat atunci si am zis ca nu revin la ceea ce faceam inainte cu cititul despre copiii bolnavi.Pur si simplu nu rezist.Nici macar nu ma pot gandi prin ce chinuri medicale va trece un copil de nici 2 ani, ma uit la fiul meu si ma sugruma gandul ca ar fi putut fi el in locul copilasului bolnav.Teama mea de ace e atat d emare incat ma furnica intreaga piele cand ma gandesc cum rezista sufletelul acela mic cu ace sistematic in venele lui si oare ce-o simti mamica lui vazandu-l atat de „intepat” ?
Deci nu mai vreau sa citesc despre nenorociri, mi-e frica sa ma „leg” de-un alt caz, ca mai apoi – Doamne fereste- sa aud iar vesti ce nu m-ar bucura.
Dar pot si am putut foarte bine sa donez atat de pe mobil cat si de pe fix niste bani ( nu multi, dar daca am fi donat toti cate putin din putinul nostru, in aceasta perioada de campanie ) pentru transplantul lui Bibi. poate ca s-ar fi strans banii necesari transplantului sau de maduva.
Am donat asadar, mai aveti si voi cateva zeci de minute la dispiozitie sa donati niste banuti pentru Bibi, daca nu o faceti acum macar puteti sa urmariti blogul Bogdanei, un om exceptional din punctu-mi de vedere, care s-a dedicat trup si suflet cauzei lui Bibi.Urmariti-o si dati putin din putinul vostru pentru a scapa de chinuri un biet copil cu-n viitor lung in fata-i.Ganditi cand donati, ca intr-o zi, s-ar putea ca Doamne fereste, sa fie oricare dintre copiii oricui in situatii de genul asta.
Fiti generosi si renuntati la un pachet de tigari, la un pachet de guma, la o doza de bere sau de Cola, la orice fleac de care ne putem debarasa simplu dar in schimbul caruia putem salva vieti.Si ce altceva e mai sfant si mai dumnezeiesc, acum in prag de Sfanta Nastere a lui Isus, decat sa salvezi si sa redai viata unui inger al lui Dumnezeu?
Fie-va inimile blande si bune si dati sansa la o noua viata !

A mai trecut un an