Tristeţe ” arsă „

Stiti cat de mult am asteptat sa merg maine seara la petrecere, da? Ei bine, NU mai merg nicaieri.Nici macar la serviciu nu merg maine…
Azi la pranz un coleg pe care nici macar nu-l cunosc, nu l-am vazut niciodata pana azi mi-a facut o mare „bucurie”. Accesul in toate salile companiei ( ca sa zic asa ), in birouri, bucatarie, etc. se face cu cartela magnetica si pe niste uriase usi de sticla care nu merg doar intr-un singur sens, adica , ca sa ma intelegeti, atunci cand intri pe usa si-i dai drumul, ea nu se opreste in dreptul balamalei, ci trece cumva inapoi balansandu-se de cateva ori pana se opreste.
La orele pranzului beau mereu ceai, am o cana cu tot cu strecuratoare in care imi aduc zilnic apa fierbinte de la dozator.Azi nu stiu ce m-a apucat si am plecat la toaleta, iar la intoarcere, m-am gandit sa nu mai pierd timp pretios ( caci azi a fost o nebunie, cum de altfel cred ca este peste tot la final de an ) carand iar cana si iesind iar din birou.M-am oprit la dozator, am luat apa fiarta intr-un pahar de plastic si m-am indreptat spre usa.Cand m-am apropiat , un tip m-a depasit si a intrat in fata mea.Eu , fireste ca ma pregatisem sa dau cu cartela, dar odata usa deschisa de tip si vazandu-ma ca vin, mi-am imaginat ca imi va tine usa sa intru ( toti oamenii normali asa au procedat pana acum ).Individul a dat drumu’ usii care a venit ca un bumerang peste pahar si toata apa fiarta mi-a cazut brusc pe pulover, fix pe piept.Ce-am simtit? Nu stiu daca ati simtit vreodata ca faceti instantaneu pe voi de usturime.Imi venea sa-mi pun puloverul in cap si sa urlu din toti rarunchii, imi venea sa plang sa lesin, sa ma prabusesc acolo pe podea si sa ma zvarcolesc in cele mai mari chinuri.Ei bine, n-am facut nimic din toate astea si pana am fugit la toaleta inapoi, puloverul imbibat cu apa fiarta a „sapat” bine pe pielea mea si mi-a facut niste arsuri horror pe sani si pe piept.Ajunsa la wc mi-am turnat apa rece pe mine, pe pulover, peste tot, am crezut ca mor daca nu fac asta.N-am fost arsa in viata mea, sefa mea ( una mai mica dintre aia multi) s-a crucit, s-au dus la farmacie, mi-au luat pe banii lor ( d-asta am spus ca sunt niste oameni deosebiti) creme, pansamente sterile, m-au pansat si oblojit si m-au expediat de urgenta acasa si la medic.
Sa mai spun ca-n metrou imi venea iar sa fac pe mine de usturime caci sutienul era asezat fix peste basicile multe cu apa si la Piata Victoriei , fara nicio greata sau jena ( lumea cred ca a zis ca-s nebuna din coceni) mi-am scos sutienul de sub bluza ca ma ardea efectiv tot pieptul.
N-am fost arsa in viata mea, nu am avut in viata mea basici ca astea si mai cu seama pe sani unde doare ca la nebuni caci e pielea super fina.Acum ma gandesc nu la faptul ca am pierdut si perecere si tot, ci la faptul ca trebuie sa-mi treaca pana luni, sunt ingrijorata sa nu-mi ramana semne, sa nu ma infectez, sa nu ma mai usture in halul asta cumplit.Am cumparat Neopreol si mi-am dat straturi intregi, a mai cedat putin durerea dar tot simt ca mor.
Asa ca tristetea mea e una de proportii, anul asta pa petrecere, pa distractie, pa planuri facute.Anul asta ma prajesc cu-n „cadou” de la un coleg istet.Nic macar nu-s suparata pe el, nu stiu nici cine este si nici cum il cheama, se putea intampla oricui si e si vina mea ca nu am plecat dracu’ cu cana aia in mana, ci am umblat cu pahare de plastic.
Ah ! Am si mana dreapata oparita, dar intr-un mod cu mult mai suportabil si pe o portiune cu mult mai mica.
Deci maine stau acasa ca „lumea doarme noaptea”.Nah!, acum o sa dormim impreuna !

Anunțuri

11 comentarii la “Tristeţe ” arsă „

  1. M-am intristat mult sa citesc postarea ta. Nu m-am ars niciodata insa cunosc sentimentul de a pati ceva la putin timp dupa angajare. La 3 saptamani dupa ce m-am angajat aici, mi-am rupt piciorul si am stat apoi 3 luni acasa cu operatie si ghips. Si eu ma gandesc ca daca imi scoteam la timp esarfa de la gat poate nu mai lesinam asa cum te gandesti si tu ca daca iti luai cana din birou poate nu se intampla asta. Sunt lucruri care se intampla fara nicio explicatie, pentru ca suntem persoanele nepotrivite la locul nepotrivit in momentul nepotrivit. Iti inteleg durerea (mai ales fizica) dar si dezamagirea ca nu vei merge la petrecere (si eu am pierdut in anul acela o petrecere a companiei facuta la Marriott). Sunt foarte empatica si sunt alaturi tine (chiar si doar asa pe blog) si iti urez sa fii puternica sa treci peste orice arsura fie ea fizica sau sufleteasca.

  2. @Mihaela: Miha, iti multumesc din suflet pentru faptul ca esti alaturi de mine,m-am amuzat insa la randurile tale gandindu-ma la ce mi-a spus ieri o receptionera de la noi, ca toti cei care se angajeaza in departamentul de HR, la scurt timp de la angajare au patit cate ceva nasol: fie operati de amigdale, apendice scos, maini sau picioare rupte, etc. 😀 O fi vreun semn asta, la noi la astia din HR o fi „botezul” asta cu semnul rau la inceput ca mai apoi sa-ti mearga struna, nu?
    Imi pare rau insa ca ai trecut prin asa ceva, la tine a fost mnult mai grav ca a tebuit sa lipsesti 3 luni de la job, eu luni sper sa pot merge .Te-am pupat, draga mea !

  3. Of, imi pare rau ca s-a intamplat asa…dar cine stie, in tot raul e un bine…sper sa treaca repede. Pupici multi!

  4. Pai atunci draga mea iti urez ca „botezul” sa insemne ca apoi iti merge totul struna. La mine pana acum asa s-a intamplat. Au trecut aproape doi ani de atunci si noul an ma gaseste la acelasi job si tot multumita 🙂

  5. Eu am fost arsa si cred ca stiu prin ce treci. Sanatate multa si grija mare cu urile astea grele si rate. Avem si noi la firma din astea. Iti vine una de aceea in cap vezi stele de toate culorile. Vindecare rapida!

  6. @Dani: faza nasoala este ca intr-o parte rana s-a infectat si nu voi putea sa merg la serviciu asa cum am crezut eu ca se va intampla azi.Colecteaza puroi desi iau antibiotic si oral si folosesc o crema cu antibiotic.Deh, aventuri de-ale mele, vorba ta !

  7. Pingback: Activitati de copil bolnav | Fărâme şi bucăţi de suflet din viata unui Pusicel

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s