Tristeţe ” arsă „

Stiti cat de mult am asteptat sa merg maine seara la petrecere, da? Ei bine, NU mai merg nicaieri.Nici macar la serviciu nu merg maine…
Azi la pranz un coleg pe care nici macar nu-l cunosc, nu l-am vazut niciodata pana azi mi-a facut o mare „bucurie”. Accesul in toate salile companiei ( ca sa zic asa ), in birouri, bucatarie, etc. se face cu cartela magnetica si pe niste uriase usi de sticla care nu merg doar intr-un singur sens, adica , ca sa ma intelegeti, atunci cand intri pe usa si-i dai drumul, ea nu se opreste in dreptul balamalei, ci trece cumva inapoi balansandu-se de cateva ori pana se opreste.
La orele pranzului beau mereu ceai, am o cana cu tot cu strecuratoare in care imi aduc zilnic apa fierbinte de la dozator.Azi nu stiu ce m-a apucat si am plecat la toaleta, iar la intoarcere, m-am gandit sa nu mai pierd timp pretios ( caci azi a fost o nebunie, cum de altfel cred ca este peste tot la final de an ) carand iar cana si iesind iar din birou.M-am oprit la dozator, am luat apa fiarta intr-un pahar de plastic si m-am indreptat spre usa.Cand m-am apropiat , un tip m-a depasit si a intrat in fata mea.Eu , fireste ca ma pregatisem sa dau cu cartela, dar odata usa deschisa de tip si vazandu-ma ca vin, mi-am imaginat ca imi va tine usa sa intru ( toti oamenii normali asa au procedat pana acum ).Individul a dat drumu’ usii care a venit ca un bumerang peste pahar si toata apa fiarta mi-a cazut brusc pe pulover, fix pe piept.Ce-am simtit? Nu stiu daca ati simtit vreodata ca faceti instantaneu pe voi de usturime.Imi venea sa-mi pun puloverul in cap si sa urlu din toti rarunchii, imi venea sa plang sa lesin, sa ma prabusesc acolo pe podea si sa ma zvarcolesc in cele mai mari chinuri.Ei bine, n-am facut nimic din toate astea si pana am fugit la toaleta inapoi, puloverul imbibat cu apa fiarta a „sapat” bine pe pielea mea si mi-a facut niste arsuri horror pe sani si pe piept.Ajunsa la wc mi-am turnat apa rece pe mine, pe pulover, peste tot, am crezut ca mor daca nu fac asta.N-am fost arsa in viata mea, sefa mea ( una mai mica dintre aia multi) s-a crucit, s-au dus la farmacie, mi-au luat pe banii lor ( d-asta am spus ca sunt niste oameni deosebiti) creme, pansamente sterile, m-au pansat si oblojit si m-au expediat de urgenta acasa si la medic.
Sa mai spun ca-n metrou imi venea iar sa fac pe mine de usturime caci sutienul era asezat fix peste basicile multe cu apa si la Piata Victoriei , fara nicio greata sau jena ( lumea cred ca a zis ca-s nebuna din coceni) mi-am scos sutienul de sub bluza ca ma ardea efectiv tot pieptul.
N-am fost arsa in viata mea, nu am avut in viata mea basici ca astea si mai cu seama pe sani unde doare ca la nebuni caci e pielea super fina.Acum ma gandesc nu la faptul ca am pierdut si perecere si tot, ci la faptul ca trebuie sa-mi treaca pana luni, sunt ingrijorata sa nu-mi ramana semne, sa nu ma infectez, sa nu ma mai usture in halul asta cumplit.Am cumparat Neopreol si mi-am dat straturi intregi, a mai cedat putin durerea dar tot simt ca mor.
Asa ca tristetea mea e una de proportii, anul asta pa petrecere, pa distractie, pa planuri facute.Anul asta ma prajesc cu-n „cadou” de la un coleg istet.Nic macar nu-s suparata pe el, nu stiu nici cine este si nici cum il cheama, se putea intampla oricui si e si vina mea ca nu am plecat dracu’ cu cana aia in mana, ci am umblat cu pahare de plastic.
Ah ! Am si mana dreapata oparita, dar intr-un mod cu mult mai suportabil si pe o portiune cu mult mai mica.
Deci maine stau acasa ca „lumea doarme noaptea”.Nah!, acum o sa dormim impreuna !