Când binele dă năvală pe uşa ta !

Azi dimineata cand m-am asezat la pc, primul impuls a fost sa-mi deschid mailul si sa citesc ce pozitii vacante mi-au mai trimis siteurile de recrutare personal.Ciocolata calda aburind in fata-mi si gandurile zburatacite aiurea,m-au lasat linistit sa-mi arunc ochii pe zeci de joburi care sunt vacante momentan si s-ar potrivi profilului meu descris in curriculum meu vitae.
Dar ca o palma puternica peste ceafa un impuls m-a trezit si am zis: STOP !
Am inchis mailul, am sters respectivele mesaje, am respirat usurata si m-am ridicat de la pc sa ma uit pe geam.Dupa fix un an in care am aplicat zi de zi la o gramada de joburi, dupa zeci de interviuri la care am fost si dupa o experienta mai mult decat nasoala pe care am trait-o in septembrie, a navalit buluc binele peste mine.
Asa cum se spune ca „atunci cand vine un necaz , vin toate! ” , tot asa pot spune eu azi ca atunci cand vine binele, navaleste cat poate peste tine!Pe mine m-a daramat…de fericire.
Am fost atat de trista si am avut un an atat de aiurea cum nu se poate povesti mai exact in cuvinte.Mi s-a parut cel putin ca nu-mi gasesc locul, am plecat de la atatea interviuri la care am fost fie dezamagita, fie plangand, fie nemultumita, fie scarbita, fie…fie.. incat imi pierdusem orice speranta de mai bine.In plus, toate aceste esecuri si dezamagiri te fac sa-ti pierzi increderea in tine si atunci cobori stacheta din ce in ce mai jos.Si asta ma omoara pe mine, sa fi nevoit sa traiesti intr-un loc sau cu o persoana naspa doar pentru ca frica „de-a nu ramane pe dinafara ” te impinge la asa ceva ( cu jobul uneori se intampla acelasi lucru care se intampla cu unele femei care nu-si gasesc un partener, asa cum si-au dorit, si de frica singuratatii se cupleaza cu toti nataraii din lume si -si fac viata un chin).
Inca o data si inca o data vreau sa-i spun lui D. ca fara el nu stiu daca as fi trecut peste multele zile in care am plans de m-am umflat ( eu am zis ca-s o slabanoaga emotional! ), nu stiu ce as fi facut sau ce as fi ales daca nu l-as fi avut pe el care sa-mi spuna continuu:” dupa rau intotdeauna vine un bine urias, este o ciclicitate a vietii ” , imi pare super rau ca nu l-am ascultat in prima seara cand m-am intors de la gradinita aia de cacao si am plans tare iar el mi-a zis :” de maine nu te mai duce, nu murim nici de foame si nici rate nu avem, incat sa nu putem astepta inca o perioada, pana iti gasesti ceva misto care sa-ti placa!” .
Mai apoi a fost mereu langa mine o prietena de mare caracter ( eu pe ea o iubesc foarte mult si ea stie asta, sper), un om care mereu mi-a dat curaj , dar mai ales mereu , mereu m-a ascultat si a fost acolo cand am avut nevoie de ea, am sunat-o la diverse ore s-o intreb cum sa zic sau sa fac in anumite situatii, cum sa reactionez la anumite provocari, ce si cum mi s-a intamplat la interviuri si mai ales mereu mi-a spus ca am sa imi gasesc cu siguranta ceva sa-mi placa.Te iubesc mult Laurasule si nu am cuvinte sa-ti multumesc pentru cat de aproape mi-ai fost tu mie anul asta, pentru cat de mult a contat faptul ca aveai / n-aveai chef, tu mereu ai fost acolo sa ma asculti si sa-mi rezolv eu problemele.
Au fost si alti oameni foarte draguti care in momente aiurea mi-au stat alaturi, le multumesc mult si lor ( se stiu ei singuri care sunt ) si azi ar trebui sa dau de baut tuturor.
Dupa fericirea cu jobul a venit insa si intrebarea cea mare si grijile totodata: ce fac acum cu Pusicelul meu, incotro ne indreptam?
Si a inceput o goana uriasa dupa gradinita.Si nu dupa una de stat la care, desi el mananca singur, nu mai are pampers si vorbeste perfect, nu mai sunt locuri si nu se fac inscrieri in miez de noiembrie.Apoi nu am cum sa ajung nici eu si nici D. sa-l ducem dimineata asa incat imi trebuia transport.Si da-i muma lui Ayan si alearga si vezi si intreaba la gradinite ce si cum.Fiindca o asemnea raita mai dadusem si acum vreo luna, dar atunci am intrebat alte chestiuni caci eram de cealalta parte a baricadei, acum , ca si parinte, cu mana pe inima spun clar ca nu inteleg cum functioneaza unele dintre aceste institutii la care parintii dau bani multi rau si copiii lor stau in niste conditii super urate.
Ma rog, asta-i alta poveste si alta postare.Nu-mi stric acum fericirea cu chestiuni de genul.
Cand nu mai aveam nicio speranta si ma gandisem la o alta varianta – sa-l dau la o gradi aici langa noi ( desi nu-mi placea deloc ce se intampla acolo si cum arata )doar de la 8-12:30 si api sa mearga la ai mei – am gasit o minunatie de gradinita, exact asa ca-n visele mele.Si fiindca e primul lor an de functionare cu autorizatie si pretul este la fel de promotional si transportul inclus.Si au si camere video ca sa-l pot vedea pe micul meu cand mi-e dor de el, au spatii uriase si curatenie perfecta, educatoare calificate, asistenta medicala permanenta, mancare pentru copii ( ma refer la meniu fara prajeli, mezeluri, afumaturi, hamburgeri si alte mizerii pe care le-am vazut in meniul altor gradinite ).
Si l-am inscris…Si de luni merge acolo, initial pana la pranz, urmand ca de marti sa stea programul lung.
Sper sa ne fie bine amandurora, sa dea Dumnezeu sa se linisteasca lucrurile si pentru noi si sa fim linistiti.
Asadar, sunt atat de fericita ca mi-e frica sa ma si gandesc la fericirea asta, ca sa nu se sparga bula de minunatie in care ma aflu, bula magica in care am intrat si din care sper sa nu mai ies mult timp de acum incolo.

Anunțuri

25 comentarii la “Când binele dă năvală pe uşa ta !

  1. ma bucur pentru voi , si pentru Pusi al tau in primul rand. atat de bine ma regasesc in ceea ce ai scris mai sus „Si asta ma omoara pe mine, sa fi nevoit sa traiesti intr-un loc” si in alte lucruri scrise mai sus…..
    Si mi s-a pus si mie pata (de fapt cred ca mi s-a pus exact in prima zi cand am inceput lucrul) pe locul asta de munca, dar din pacate a fost singurul acceptabil pe care l-am gasit dupa concediul de maternitate (caci firma unde am lucrat a cam scartait si somaj a scris pe mine si pe alti colegi). si am acceptat sa ma angajez undeva caci acasa innebuneam, si erau facturi de plata, si cresa si multe altele (din fericire nu avem rate, dar din pacate stam cu socrii).
    acum am scuzi ca imi vars si eu amarul aici la tine, dar postul tau a picat exact intr-un moment in care multe lucruri care s-au intamplat mi-au pus capac si am simt ca un mic omulet care nu stie inca din ce lume face parte.
    pana acum am lucrat intr-un mediu super fain (pana sa raman insarcinata; dar daca nu a mai mers asta a fost) si aici am dat peste niste oameni, cu care desi ma cunosteam cat de cat, ma trateaza ca pe un nimic……ca si cum nu mi s-ar cuvenii si mie sa muncesc alaturi de ei.
    de ce nu face nimeni nimic?
    pentru ca nu le sta in fire…sunt niste persoane de genul ‘ lasa-ma sa te las’. asa ca eu stau toata ziua la munca fara sa muncesc (chiar daca iau bani) si frec menta si ma plictisesc, si ma enervez si mananc in nestire din lipsa de ocupatie si imi fac tot felul de ganduri de care mai de care mai ciudate.
    si mor…ptr ca al meu de data asta nu intelege ca eu sunt o persoana activa si ca nu pot sta ca o leguma 8 ore pe zi, mai ales intr-un mediu ostil.
    de ce nu plec altundeva? ptr ca inca nu am gasit nimic……
    ei, hai ca inchei povestioara, ca sa nu-ti stric ziua. ma bucur ptr voi

  2. @andreea: eu te inteleg perfect prin ce treci si primul meu impuls ar fi sa-ti fi spus sa nu te mai irosesti in locuri de munca de cacao si alaturi de oameni nasoi.Numai ca viata nu inseamna numai alegeri personale minunate , ci mai inseamna si obligatii pe care trebuie sa le platsti dintr-o munca care de multe ori nu este exact ceea ce ne place sau cautam sau ne dorim.Am trecut prin asta, am scris aici tocmai pentru ca stiu ca sunt oameni multi in situatia in care am fost si eu, stiu ca sunt o multime de mamici care la reintoarcearea din CIC nu si-au mai gasit locul si nici nu au beneficiat de banii pe care i-am luat eu, stiu ca sunt multi oameni, care din pacate, au pregatiri cu mult mai ridicate decat munca pe care o presteaza, dar atunci cand esti parinte, cand ai obligatii fata de un suflet nevinovat care nu intelege ca „te irosesti langa oameni naspa” , mergi inainte, strangi din dinti si bani trebuie adusi acasa.Te omoarta pe dinauntru toate astea dar n-ai ce face!
    Traim timpuri tare grele, traim vremuri de rahat si situatia se pare ca devine din ce in ce mai gri.
    Dar speranta ta trebuie sa fie mereu vie, nu inceta sa aplici si sa mergi la interviuri si stiu sigur ca intr-o zi soarele tau va veni si pe strada ta.Bafta multa si mult noroc in a gasi un loc de munca unde-ti place tie.

  3. te pup…multumesc frumos. stiu ca trebuie sa iasa soarele….dar greu de acceptat deja unele situatii…
    dar cum am spus mereu….ma fac eu mare. normal, traim pentru sufletelul ala mic caruia i-am dat viata, si trebuie sa-i satisfacem nevoile existentiale. noroc cu ei ca ne fac viata mai frumoasa , intr-o lume gri.

  4. Ma bucur sa te stiu impacata si multumita sufleteste.
    Intr-o perioada atat de grea financiar vorbind, cand fiecare banut conteaza, stiu cat e de greu sa te simti dependent de altcineva.
    Dar partea cu adevarat buna a lucrurilor este ca esti apropiata de copilul tau.
    ai toata viata inainte sa muncesti. crede-ma, nu scapam de munca. In ritmul asta nici nu cred ca va mai fi pensionarea pe vremea cand vom fi batrani.
    dar doar acum el are atata nevoie de o mama doar pentru el.
    Fii fericita! Ai motive!

  5. Ma bucur din tot sufletul pt tine!sper si sunt sigura ca va fi totul bine.Poate la cat de chioara sunt de somn ca na,lucrez de vreo 9 nopti,mi-a scapat ceva si citesc printre randuri:ce job ti-ai gasit?pupici

  6. Ma bucur cu tot sufletul meu pentru tine! Si iti doresc sa nu se sparga niciodata bula asta de bine in care va aflati. Si pentru ca ti s-a intamplat tie, si pentru ca tu crezi ca dupa rau vine intotdeauna bine, pot spera si eu…
    O imbratisare stransa de la mine pentru voi :*

  7. @Diana M: eu nu am crezut ca va mai veni ever binele la mine, D. este cel care mi-a spus ca intotdeauna sa stiu asta: dupa rau bvine bine si invers.Asa e viata, el e mult mai experimentat decat mine si acum chiar il cred.va pup cu mare drag si stiu ca si la tine vor veni vremuri mai bune!

  8. @criuss: Au, de cand nu mai stiam nimic de voi, unde sunteti disparuti?Dar acum am aflat, faci sectoare si plantoane pan’ la liberare 😀
    Mi-am gasit un job in domeniul meu, ceva ce-mi place.

  9. @Loredana: perfect de acord cu tine, numai ca…este un timp al tuturor lucrurilor si daca pierzi anumite trenuir in viata, nu te mai poti urca din mers.Asta din pacate si din nefericirea perioadelor aiurea pe care le traversam.Multumesc pentru cuvintele frumoase!

  10. Ei, bravo ! Sa pornesti cu dreptul in fiecare dimineta !!! Si sa-ti amintesti de ziua asta fericita mereu, ca sa nu te mai necajesti in viitor. Καλή αρχή !!!

  11. @Dani: ooo, Doamne , ce urare faina! 😀 Chiar ca am sa pornesc de luni cu dreptul ca sa ne mearga bine.pe viitor sper sa nu mai am motive sa ma necajesc asa de tare, a fost un an tare greu pentru mine.

  12. IN SFARSITTTTT a venit soarele si pe ulita ta…. ca tare necajita mai erai. Felicitari si multa bafta. Si nu uita sa ne tii la curent.

    Pupici.

  13. Ce sa mai facem? Servici, casa si cam atat. Miruna inca nu merge la camin. De la anu’. Eu lucrez si e ok cu serviciul. Sunt multumita. Incercam si noi sa vindem garsoniera si sa ne luam ceva mai mare, dar nu misca nimic cu imobiliarele. Asa ca asteptam.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s