Un altfel de Bucureşti, de zilele lui

De cand am inceput serviciul sunt continuu intr-o lipsa acuta de timp, nu-mi ramane de facut mai nimic seara, sunt obosita tare de tot desi mare lucru, fata de vremurile cand lucram la firma , nu pot spune ca fac.Adicatelea la gradi e mult mai lejer decat intr-o firma, dar este mult mai obositor psihic.Daca la firma te omoara hartogaraiele, deadlineuri, o groaza de taskuri si alte nebuneli ale sefilor, la gradi te omoara galagia, stresul sa nu pateasca careva ceva, felul in care te comporti si vorbesti cu respectivii omuleti.
Astfel incat singurele momente in care pot sa fac toate treburile, pe care inainte le faceam zilnic, oricand doream, fara constrangeri si fara ceas, sunt cele din weeekend.Si astfel ca eram blocati numai in casa intre curat, gatit, spalat si calcat, aranjat si pus la punct totul pentru o noua saptamana de lucru.Weekendul trecut m-am mobilizat, sambata am stat pana noaptea tarziu si am facut tot ce era de facut si duminica am stat si m-am relaxat, am organizat timpul astfel incat sa ajungem la zilele Bucurestiului.
In ultmii ani mie, una, nu mi-a mai placut Bucurestiul, mi se parea murdar, plin de toparlani si pitipoance, imbacsit, tern, cu oameni vesnic grabiti si fete triste si stresate, astfel incat nu m-am dat in vant sa merg in centrul vechi unde nu cu mult timp in urma mirosisem urina si rahatii facuti de homelesii din zona.
Dar am zis ca o iesire nu strtica si la rugamintea copilului de-a merge in ” oias” am plecat.Ne-am dus cu troleibuzul – asta este o mare pasiune de-a lui Ayan, plimbatul cu troleibuzul- si nu ne-a prins rau deloc, nu am fi avut oricum unde sa parcam si in marea aia de oameni nicio speranta sa gasim curand locuri de parcare.
Ne-am plimbat agale, am cascat ochii la tarabele cu corcoate multe si colorate, am ascultat muzica buna, ne-am oprit la un gyradiko care s-a deschis si am mancat un gyros ( 13 ron / buc. ) fix ca-n Grecia – deci cand aveti pofta puteti merge linistit la cel de pe Lipscani, pentru a servi putin dintr-o Grecie- am stat si am baut o bere uitandu-ne la imbulzeala care era pe stradutele mici si pline de terase, am povestit si am admirat cat de tare s-a schimbat acel loc de la ultima noastra vizita ( de prin mai ).Era o atmosfera ..nu stiu exact cum s-o descriu, parca nici nu erai in Bucuresti, era un aer prietenos, oameni multi si draguti dar mai ales oameni multi de tot cu zambete pe fata, foarte multa civilizatie, oameni care te lasau sa treci, spuneau „va rog” si „multumesc ” , oameni care pierdeau timpul intr-un mod placut, oameni cre petreceau intr-un fel special si realaxat asa cum nu am mai vazut in ultima perioada.Multi tineri indragostiti care vibrau la cantecele lui Mircea Vintila si se iubeau cu patos in picioare, in fata scenei, alti oameni care dansau de zor la un concert cu muzica latino, altii stand la terase si savurand linistit o masa bogata.
Nu-mi pare rau ca am iesit, m-am simtit extrem de bine, Ayan a dansat si a ras si s-a plimbat pe jos mult de tot, am rezistat pana la ora 21: 30 cand ne-am intors acasa pregatiti si relaxati pentru o noua saptamana.
Chiar ni s-a parut ca in zile de sarbatoare Bucurestiul a aratat altfel, chiar i-am inteles pe toti acei turisti care mi-au spus candva ca „orasul asta este super frumos, aveti tot ce va trebuie, nu inteleg de ce nu va place!”.Chiar asa !
Poze aici