Jurnal de călătorie estivală : Sărata Monteoru

Rochita albastra cu buline mari,colorate, apa sarata care ma tinea la suprafata, balacela cu orele, Laura – prietena mea de atunci cu care mergeam in concedii, febra mare si tuse pana la epuizare, cazatura mamei intr-o gura de canal neacoperita si eu urland, cat ma tineau plamanii, de teama, un hotel ceusist cu-n sir de banci pe care se statea seara la suete, oameni multi batrani…acestea erau amintirile mele din cele 3 veri la rand, in care mama m-a dus la Sarata Monteoru, copil fiind, ca sa ma vindece de bronsita astmatiforma de care am suferit.
Anul acesta, situatia alambicata in care m-am aflat eu cu serviciul, dorinta lui D. de-a-si schimba locul de munca de la fostul la actualul, lipsa banilor la momentul respectiv, ne-a facut sa pierdem orice rezervare pe care noi, in mod uzual, o faceam de prin februarie -martie pentru siguranta locului.Copilul insa, trebuia dus cu orice pret la un bazin cu apa sarata pentru vindecarea bronsitei.Mama s-a oferit sa plece e cu el si cu tata pe cheltuiala lor, inima nu ma lasa sa-l dau de langa mine, mai cu seama ca nici ei nu mai pot tine pasul cu Pusicu’ care este vesnic intr-o agitatie, discutii cu D. pe teme vacantei din acest an si hotararea ad-hoc in urma primirii banilor de la vechiul job,de-a merge si eu impreuna cu mama la Sarata Monteoru.
„Este aproape, nu conduci multe ore, nu esti departe de Bucuresti in caz de ceva rau, pot veni si eu in weekened si 10 zile trec imediat, „mi-a spus D. optimist.
Am facut o rezervare pe net, la o pensiune care in poze arata super ok.Am trimis un avans de 50 % din pretul total ( ne-a luat la momentul respectiv 100 ron / noapte dat fiind faptul ca stateam 9 nopti ) si restul sumei am platit-o la fata locului.
Pe 8 iulie, dimineata, am incarcat masina, cu-n Pusicel somnoros dar dornic de duca, cu o mama plina de fericire ca scapa de caldurile bucurestene si-un navigator care sa ma duca fix la destinatie si am purces la drum.Ieserea din Bucuresti este un calvar, se face iesirea pe la Voluntari, Europa, Afumati, drumul spre Buzau, care tot timpul e gatuit, se lucreaza, se merge bara la bara, in fine, un dezastru.
Drumul catre Sarata este super usor, relaxant, se merge prin multe sate, asa incat nu prea poti „zbura” pe sosea, dar eu oricum nu conduc cu mai mult de 110 km/ h cand merg cu copilul in masina.Am facut 2 si 1/2 ore datorita „gatuileii” din Bucuresti, sunt vreo 110 km, drum asfaltat, drept si lin.Din Bucuresti se merge spre Buzau si dupa ce se trece de Ulmeni, se vede indicatorul spre Sarata Monteoru.De la Buzau la Sarata sunt numai 19 km de parcurs, fiind important sa se tina minte ca punct de reper cmuna Merei.
Pensiunea este situata aproape de bazinul termal, in centrul oraselului ( caci da, am regasit un mic orasel si nicidecum satul plin de colb de care-mi aminteam si eu si mama ), cu parcare larga si liniste, multa liniste.
Camerele curate, cu tv-plasme, mobilate si utilate modern, cele de la etajul 1 sunt o idee mai mici decat cele de la etajul 2, apa calda continuu.
Ca aspect, la prima vedere iti ia ochii pensiunea cu pricina si mai ales discutiile amabile cu personalul te fac sa nu regreti ca ai ajuns la ei, caci este o afacere de familie si patronii sunt extraordinar de amabili si de draguti.
Exista insa minusuri care ma fac sa zic pas! in anii urmatori acestei pensiuni:
– cea mai mare problema este lipsa unui bucatar in timpul saptamanii, vine o doamna bucatar numai in weekend care intr-adevar gateste formidabil dar in restul saptamanii cu-n copil mic, a trebuit sa ma reorientez.
– accesul in bucataria pensiunii, desi fetele proprietarului , extrem de saritoare, iti faceau la orice ora ce doreai.
– lipsa curtii, nu au deloc spatiu de joaca, nu au deloc verdeata, un loc unde sa poata alerga copiii mici, sa se joace , zbantuie.Eu l-am dus zinic pe Pusic in parcul din Sarata, acolo insa erau tobogane, leagane, spatiu destul de mic si cu o minge, de exemplu nu se putea uca, in plus erau o sumedenie de copii si el nu prea apuca sa se joace , mai mult se uita la ei, deci minus mare lipsa curtii.
– lipsa unui balcon: vii de la plaja, ai prosoape, costume de baie, palarii pline de sare care necesita spalare zilnica si e musai sa ai un balcon unde sa intinzi hainele.E perfect adevarat ca la cererea noastra ne-au pus la dispozitie un suport de intins rufe, dar la acea vreme eram noi singuri in pensiune, daca ar fi fost pensiunea plina nu ne descurcam toti cu un singur suport.
– pensiunea se afla la strada dar intre strada si pensiune se afla un rau si trebuie trecut un podet, lucru care pentru o familie cu copii mici nu este tocmai comoda, copiii neputand fi lasati nesupravegheati nicio secunda, de teama de-a nu cadea in rau.
– lipsa A/C, caldura de la pranz si de dupa-masa cand batea tot soarele pe camera noastra, efectiv sufocandu-ne.
– camera extrem de mica, cu-n spatiu foarte redus pentru un copil.
Repet si precizez, eu am scris aceste minusuri strict pentru familiile cu copii mici, in alte circumstante pensiunea este excelenta de locuit si o recomand cu cea mai mare caldura.
Dimineata si dupa-masa noi mergeam zilnic la strandul termal pentru care ne-am si dus acolo.Intrarea la strand este 10 ron dar spre deosebire de Praid unde plateai un bilet dimineata si unul dupa – masa daca ieseai din incinta strandului, aici biletul era valabil o zi intreaga si puteai iesi la pranz si reveni la amiaza fara nicio bataie de cap.
Intre Praid si Sarata, strandurile nu pot suferi comparatie, cel din urma fiind mai amenajat, tot aspect de strand comunist are, dar cel putin stam pe nisip si nu pe scanduri din lemn, cine are mare dare de mana poate inchiria chiar un chaizlong, strandul este cu mult mai mare si mai spatios ca cel din Praid si cu apa parca o idee mai sarata, in incinta strandului se pot servi beri, mici si mancare chiar ( ceafa de porc si cartofi prajiti am vazut ca mancau cel mai adesea turistii ).In fata strandului este o parcare dar destul de mica si neamenajata , spre deosebire insa de Prad unde nu gaseai loc sa parchezi sub nicio forma in fata strandului, aici e de apreciat si locul asta transformat in parcare.
Apa sarata pentru care am mers acolo mnu este indicta doar pentru afectiuni respiratorii ci si pentru probleme grave de reumatism ( sunt batrani care spun ca dupa 18 zile au plecat acasa pe picioarele proprii desi venisera in carje ), afectiuni neurologice si ginecologice.
Cat timp stai in bazin e o minune, apa te tine la suprafata, e calda si buna, e adevarat ca daca iti intra in gura, nas sau ochi te ustura, dar nu atat de tare incat sa nu poti suporta, dovada ca Pusicel a luat in prima zi niste guri zdravene de apa de la care a si vomitat, dar apoi cu ochelari de soare la ochi, in nas si-n gura i-a intrat zilnic apa fara sa faca din asta un capat de lume, nu plangea doar scuipa si avea un disconfort. A stat zilnic in bazin cate 3-4 ore, 2 ore dimineata si cam 2 ore dupa masa.I-am luat totusi si-un colac ca sa il pot lasa singur in bazin ( la modul ca nu-l mai tin in brate, nu singur in apa si eu afara), a chuit si i-a placut la nebunie.
Ca minusuri ale strandului:
– sambata si duminica vin multi buzoieni si se umple tot strandul pana la refuz si stai inghesuit, in apa e plin de lume si unii dintre ei scuipa, mai pluteste si cate-un rahat de la copiii carora parintii nu le pun niste slipi daca-i stiu ca nu spun cand au nevoi fiziologice.
– toaleta e destul de departe de bazin si e cam incomod
– apa de la dusuri foarte rece
– apa din bazin se umple la inceput de sezon ( aproape o luna s-au chinuit sa umple bazinul de apa, prin niste conducte care vin din pamant, apa fiind extrasa de la peste 150 de metri adancime ) si apa nu se mai schimba decat la sfarsitului sezonului , umplandu-se insa la evaporarea cate putin si-n felul asta mai curatindu-se.Dar este apa sarata si noi nu am luat nici de la Praid si nici de aici nici macar o zgaiba pe piele.
– daca nu ai umbrela nu ai umbra si langa gardul strandului ( unde este si umbra ), in zilele aglomerate se fura de peste gard
– la intrarea in apa accesul se face pe niste scari de piatra si de multe ori te julesti, obligat fiind sa ocolesti batranii care se posteaza fix la baulstrade si nu-ti lasa cale de trecere.
Mancare ieftina si buna exista la o terasa aflata in fata hotelului Ceres, se mananca orice garnitura cu 3-4 ron si o portie de piept de pui, ceafa de porc, carnati, pulpe de pui, toate la gratar costa 7 ron/ portia si e destul de consistenta.
Exista un parc in statiune pentru copii, exista un bazar cu tot felul de bulendre, diverse carciumi si restaurante de unde razbate muzica diversa de la diverse formatii cu solisti unii mai afoni decat altii, nu ai mare lucru de facut seara dar daca stai pana la ora 19 la strand, vii acasa, te speli, te schimbi, speli haine si le pui la uscat, mergi la masa cu copilul, iti mai ramane timp de plimbare cam de o ora maxim pana la a merge la somn.Asadar e o statiune, un loc de odihna unde ins avin si o multime de tineri si nu numai batrani anchilozati.Mie mi-a placut mult mai mult ca si la Praid, e si mult mai aproape si mult mai ok.
Ziua este foarte cald dar seara se lasa o racoare superba, cu aer curat, exact ca la munte.Este multa verdeata de jur imprejur si liniste multa de tot.
Pe 18 iulie seara ne-am reintors in Bucuresti, a venit si D. la Sarata Moneteoru vreo 3 zile, intrasem deja in alta perioada de sezon turistic si camera noastra a costat 120 ron /noapte.Dar a fost ok, spun acum, la anul m-as duce iar si daca m-ar pune cineva sa aleg intre mare si Sarata Monteoru, categoric as alege varianta finala ca si anul acesta.
Am pus poze aici.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s