Prima zi de „gaganita”

La 6 : 15 o manuta mica si calda mi-a acoperit obrazul si vocea pe care o iubesc cel mai mult pe lumea asta mi-a soptit linistit:” mami, trezeste-te, plecam la gaganita!” Si am deschis lenes ochii, am blestemat in gand ziua in care s-au inventat banii si necesitatea lor, am luat in brate una bucata Pusicel si am vrut sa ma cufund inapoi in pat in lumea viselor.Pentru o clipa m-am gandit ca ce s-ar intampla daca as mai ramane inca un an acasa?Sau daca as ramane pe vecie nuami acasa langa un pui mic de om care sa ma trezeasca in felul asta?Huh, am alungat visele repede si Pusicu’ insista ca e musai sa plecam.Si m-am trezit, a inceput ritualul matinal care-mi amintea de vremea cand lucram la foc continuu, doar ca acum am eliminat cafeaua si fumatul tigarii, am eliminat jocurile de dimineata pe zoo.gr, am eliminat alte sulemeneli facute m,inute in sir in fata oglinzii ( gen placa sau perie ptr. par ), smuls vreun fir rebel de la sprancene, corectarea manechiurii ,etc.
Acum am de pus pe olita , am de spalat si imbracat un pui de om si de urnit din casa pana la masina acelasi sufletel care nu poate alerga pe scari, injurand lifturile care niciodata nu-s acolo cand ai nevoie de ele, nu poate fugi sarind peste straturi de flori catre masina parcata aiurea de cand cu metroul pe care ni-l tot construiesc ( poate in vreun deceniu sa tragem speranta ca-l vom si avea ).
Si am purces la drum, plina de speranta unui nou inceput.Am facut din casa pana in „gaganita” fix 15 minute, drumul liber, liniste si soare abia mijind la inceput de septembrie.Un copil plin de viata, cu ochi licarind de fericire si de bucuria faptului ca raman cu el, ca nu-l mai las departe de mine si sa plec.
„Gaganita” noastra seamana cu o casuta din turta dulce, este afara din Bucuresti si totusi la o aruncatura de bat de metropola, langa padure, liniste si multa verdeata,dimineata inca se aud cocosi si rate macanind, am loc sa parchez unde vreau eu, la umbra si fara teama de-a-mi juli careva masina, turta dulce are o curte mare, cu iarba proaspat cosita, cu tobogane si leagane pentru pitici, cu pomi fructiferi, prepelite multe si in cusca metalica, atent sigilata cu lacate ca-n povesti, troneaza zmeul curtii, un caine alb si pufos, blanos si mare cat un adult.
Si am intrat…cu-n nod in gat, inima franta de emotii si pasind timid.Doua fete cucuiete, cu zambete largi pe fete m-au imbratisat si mi-au urat un bun-venit din suflet.Primirea lor m-a incalzit si mi-a descatusat cuvinte calde si frumoase, Pusicu’ a primit un dulapior si eu un loc unde sa stau.
Ziua a trecut repede, cu multe povesti, istorii dragi si mutrite curioase de copii cu ochi de veverita.M-am jucat, am povestit, am impletit cosite la fetite cu fundite, am dezbracat si am bagat la somn suflete neajutorate care-mi cereau timid din ochi sa ii ajut, am vegheat gustarea si iar m-am jucat in parc si am invartit leagane si balansoare.
Cand am plecat acasa, in masina, m-a busit plansul.Si-am plans, si-am plans si ajunsa acasa i-am spus lui D. ca eu nu ma mai duc acolo.E pur si simplu o alta lume…
Am fost invatata cu parinti pretiosi care sa ma salute ceremonios dar sa ma stoarca ca pe o lamaie ulterior cu cerinte aberante si lipsite de sens, am fost obisnuita sa lucrez cu sefi care ma epuizau si-mi faceau diverse mutre desi lucram cuminte ca un rob, am fost obisnuita sa se tipe, sa ni se aduca jigniri cand boss-ul avea o zi proasta, am ravnit sa lucrez in companii cu oameni care se cred ce nu pot fi, cu falsitati si ipocrizii, cu „prieteni” care te sapau pana te retrogradau.Am ravnit la asta, am plans pe umarul lui D., apoi am plans cu mama la telefon si cu o prietena draga mie, am plans iar in bratele lui D. si m-am descarcat.
Am stat apoi cuminte, in tacere, privind licarul din ochii lui Ayan, privirea fericita cand ii povestea lui tati plin de emotie ca „sunt acum la gaganita, doim cu copii mai si pap cu ei, maine megem ial si ial, meleu, cu mami acolo!”
Am inteles ca simplitatea da sensul fericirii si al linistii uneori.Am inteles ca oamenii de la tara pot fi extrem de respectuosi fara a fi extrem de ceremoniosi, am vazut mutrite de copii fara haine de firma si jucarii super scumpe, m-am mangaiat pe obrazul unde azi o mana mica de fetita cu bentita mi-a lasat aroma unui dulce pupic si a unui sincer:” imi placi, esti frumoasa!”
Si am zambit ca sunt cea mai batrana din toata gradinita si azi, sfioase, fete dragi, se codeau cand le-am spus sa ma tutuiasca. Si mai apoi am revazut cum o ceasca aburinda ma astepta pe un birou, am resimtit linistea de la ora pranzului cand copiii se odihnesc in patuturi de-o schioapa cu geamuri larg deschise, am ras iar la discutia cu patroana, deloc gomoasa si sloboda la gura ca si mine, deschisa la idei noi si frumoase.
Si ochisorii aia mici…ochisorii si manutele ce au salasliut minute bune in palma mea, obraji inflacarati de multa joaca, de aer curat si mancare buna.Si apoi…si mai apoi…fercirea lui Pusicel, fata aceea minunat de luminata, zambetul larg ce nu s-a dat dus de pe fata lui nicio clipa intreaga zi, tirada de intrebari si promisiuni de revenire maine dis de dimineata.
Si D. m-a intrebat in soapta, doar atat:” ce-ar zice Ayan daca maine dimineata i-ai spune ca nu te mai duci?”
Chiar asa…ce-ar spune Pusicel daca maine m-ar trezi sa plecam si i-as spune ca eu nu mai merg?As frange un vis si-o fericire.Nu pot, nu vreau si n-am s-o fac.E dreptul lui la o copilarie de basm, cu turta dulce, printese cu par lung si ondulat, alergari in aer de padure, povesti cu mamici care stau langa pitici, zi de zi la „gaganita”.
Asadar…bun venit lume de basm, bine ai revenit copilarie, adio vise de adult cu gomosenii, rautati si venine !

14 comentarii la “Prima zi de „gaganita”

  1. ce mult ma bucur pt voi,va pupam,din pacate la noi nu e asa frumos,al meu plange de ma face sa ma gandesc daca merita sa-l chinui,nu fac altceva decat sa urmaresc camera web sa -l vad si sper sa se acomodeze mai repede.

    Apreciază

  2. Nici nu-ti inchipui, ce mamica fericita esti !
    Eu imi vad copii doar seara, inainte de culcare si, cel mic, de multe ori deja doarme … Concediu de maternitate am avut doua luni la cel mare si zece zile la cel mic …
    Sa nu mai aud, de plinsete !

    Apreciază

  3. @didutdia: Didut sa nu crezi ca Ayan n-ar plange daca as pleca !Si e deja al doilea an de colectivitate la el.In prima zi cand am mers, m-a tinut numai de rochie si oriunde am mers a fost langa mine de teama de-a nu pleca sa-l las acolo.
    Se va acomoda si puiul mic , va mai plange o perioada si apoi se va obisnui.Merita chinulk, vei vedea, nu-l retrage de la gradi ! va pup si sa-mi spui cum mai merge „plangaceala”.

    Apreciază

  4. @ Zicolorata: Kris , eu stiu in suifletul meu ca tu ti-ai fi dorit mult sa lucrezi la o gradi ca sa-l ai pe Pupicu’ tau aproape ,caci si el e un mamos ca si Ayan.Ma uit la alti copii cum se desprind de usor de mamici ( copii de varste mici, desigur ) si apoi ma uit la al meu care e legat numai de mine.Stiu ca si Pupicu’ tau e la fel.va pupam si noi si va dorim un as usor!

    Apreciază

  5. @ DANI : eu „ascult” cu drag sfaturile tale, stiu ca este o oportunitate extraordinara faptul ca il pot avea cu mine pe Ayan continuu, stiu ca nu multe mame au asa noroc, dar, vezi tu, cand inveti, faci tot felul de curusuri, pregatiri si alte nebunii ca sa-ti gasesti un job mai „evoluat” parca iti pare rau sa te intorci la un prim domeniu de unde ai pornit cu ani si ani in urma doar cu studii liceale.
    Dar asa cum ai spus, varianta de-a-mi vedea copiii doar seara mi se pare cumplita si da, o prefer pe-a mea.

    Apreciază

  6. @ blo: eu cred ca acum, ca si mama, nervii te-ar tine mult mai bine decat inainte de-a fi mama.Exista o anume schimbare in lucrul cu copiii de cand devii parinte, le intelegi altfel nevoile, puterile si cerintele de la ei sunt altfel limitate.Pe mine cel mai tare ma enerveaza al meu, ai sa razi, ca nu asculta deloc!

    Apreciază

  7. Ce frumos! Mult succes va uram, sa va mearga super la „gaganita” si sunt sigura ca va veti simti mult mai bine decat in nebunia capitalei.De lunea viitoare incepem si noi primul an de gradi, am niste emotiiiiiii……Pupici!

    Apreciază

  8. @sabina:\Sabi, scumpa mea, ce dor mi-era de voi! Sper sa se obisnuiasca repede \eric si sa va mearga bine tot anul, sa aveti un an linistit si mai ales cu putine imbolnaviri.va pup si va imbratisez cu drag!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s