Despre biciclişti

Locatie: parcul Herastrau, duminica seara, ora 19: 30
Pe o alee fara nicio pista de biciclete se joaca langa banca o fetita de 2 ani si ceva, carliontata si slabuta.Din spatele ei vin 3 biciclete, pe una dintre bicle o paluga de muiere de vreo treij’ de ani.Pierde controlul ghidonului si intra initial in lateral in banca unde se juca cea mica , apoi cazand pe burta cea mica este calcata de paluga pe spate cu una din rotile biclei.Se plange, se urla, mamica celei mici face o criza de plans, cea mica la fel, lume adunata ca la nebuni.Se mai calmeaza spiritele si-n cele din urma, concluzia celor mai multi biciclisti stransi la locul cu pricina? „Mamele astea nu au grija deloc de plozi!”
Si iata-ma pe mine burzuluindu-ma la o fufa care nu are si nici nu va avea copii prea curand, intreband-o pe ignoranta care vazuse cum paluga de pe bicla pierde controlul ghidonului fara s-o fi deranjat nimeni absolut, cu atat mai putin copilul cel calcat de ea, de ce era mamica respectiva vinovata?Isi tinea copilul langa banca unde statea, nu o lasase de capul ei in mijlocul aleii.Deci unde-i vina mamicii si a fetitei?
Si mie imi plac bicicletele, imi place mult de tot sa ma dau pe bicla si imi doresc din suflet sa-mi achizitionez una in viitor.Dar…si aici intervine seria de probleme care exista cu biciclistii in Bucuresti.

  • pistele pe care le-au trasat autoritatile sunt de tot rahatul, dupa ce ca trotoarul era ingust de la atata bordurareala, de la masini parcate pe ambele parti, au mai trasat pe bucatica ingusta ce a mai ramas si o ditamai pista astfel incat ca si parinte care mai ai si-un carucior voluminos efectiv nu mai ai pe unde merge.Din spate si din fata vin masini sa parcheze, vin copii/adolescenti pe role, in mare viteza, vin biciclisti mai mult sau mai putin experimentati care de multe ori iti trag cate-un branci pe la spate cu ghidonul ca nu se pot opri la timp.Mersul pe jos, pe trotuare, a devenit o adevarata aventura – pentru mine cel putin-, continuu stau cu gura pe copil:” ai grija la role, ai grija la biciclete, ai grija la masini!”.De acceidentele astea cu biclele mi-e cel mai tare frica caci nu stiu cum poate sa-l loveasca si sa-l lase lat pe trotuar.Deci, parearea mea ( desi imi voi lua multe rosii in cap-virtual -) locul pistelor de bicle nu e pe trotuare printre pietoni, ci pe marginea strazii, civilizat si mult mai lejer si pentru biciclisti.Pentru ca nu vad unde-i placerea de-a merge pe un trotuar aglomerat unde vesnic trebuie ocoliti batrani, copii, parinti de si cu copii mici.
  • in parcuri au aparut centrele de inchiriere bicle.Fain tare! Ieftin si bicle pe toate gusturile si buzunarele, dar…dar atunci cand isi inchiriaza bicla nu se gandesc ca in parc sunt si copii mici, batrani, oameni cu probleme care nu se pot da la o parte din calea celor care nu stiu sa franeze sau nu au mai mers pe bicla si invata acum.Eu m-as duce pe niste alei dosnice sa pot sa cad linistita si sa nu dau peste copiii oamenilor.Caci doamna de aseara, careia i-a calcat fetita, a fost extrem de retinuta in atitudine fata de cea care+i calcase copilul, eu o ciufuleam rau pe paluga care a vrut sa plece linistita ca si cum nu se intamplase nimic, intreband-o tamp pe mama copilului :” dar am lovit-o rau, s-a lovit?”

Cei care nu au copii vad problema intr-un mod total diferit fata de un parinte.Nu cred ca poate sta nimeni calm si pasiv cand isi vede micul sufletel sub roata unei biciclete.Deci eu o luam pe paluga si dadeam cu ea de asfalt de numa’ daca- mi calca copilul cu bicla, invatand ea sa se dea pe bicicleta pe o alee suer populata si la o ora de varf cand toata suflarea mamiceasca si taticeasca iese in parc cu ai lor copii.

  • E normal ca cei care iubesc bicicleala sa tina cu paluga respectiva,doar era si ea din cercul bikerilor, dar…inainte de-a fi bikeri suntem oameni si gandim rational.Daca o vezi pe una ca nu-si tine echilibrul bine pe bicla, o trimiti prieteneste in pustietate sa invete sa pedaleze si sa isi tina echilibrul, dar cel mai important sa franeze la obstacolele ce-i ies in cale.Nu te apuci cand vezi ca a lovit un copil sa dai cu rahat in oameni ca sunt parintii de vina cu copiii lor.Pai hai sa nu mai iesim nici in parc cu copiii ca sunt rollerii si bikerii, pe trotuare n-o sa mai mergem ca tot ei sunt si p-acolo, nu o sa mai scoatem copiii decat la padure sau in afara orasului ca sa poata tute ca paluga sa invete sa se dea cu bicla.
  • Mai apoi exista categoria aia de adolescenti nebuni , care merg cu bicicletele ca vantul, fara semnalizare, fara nimic si te trezesti ca mergi seara linistit pe trotuar cu consoarta, povestesti una-alta si te trezesti cu-n „sportiv” d-asta mic ca-ti intra in spate sau in sold si nici macar nu se scuza, nu spune o vorba, nici macar nu opreste sa vada daca a omorat omul ala in care a intrat, au ba!

Deci, dragi bikeri care nu ati mai mers ever pe o bicla, mergeti fratilor in locuri mai putin populate, invatati sa franati inainte sa pedalati ca sa putem evita ceea ce am vazut in parcul Herastrau !