La Zoo

Cred ca sunt mai bine de 7-8 ani de cand nu am mai calcat pe la Baneasa, la Gradina Zoologica.Foarte multa lume m-a sfatuit sa nu mai merg acolo, preferand Ferma Animalelor,mi-am ascultat insa inima care-mi spunea sa merg inainte de Ferma la Zoo.Este un loc de care ma leaga amintiri din copilarie foarte amuzante si placute, este un loc drag al inimii mele, astfel incat sambata tecuta am poposit la Baneasa, la Zoo.Intrarea am platit-o doar eu si D., fiecare cate 13 ron ( dupa 2 ani platesc si copii cate 6.5 ron ) dar banii au fost dati cu drag si a meritat din plin ceea ce am vazut.Am ragsit o gradina renovata, cu multe animale bine ingrijite, cu acvarii minunate, cu reptile si animale de noapte, cu maimute, ursi, pantere, lei si tigrii, pasari de toate felurile si soiurile, animale mici si animale mari, pelicani si lebede si nu in ultimul rand struti, bivoli, antilope.
Am facut o plimbare de 3 ore in Gradina Zoologica, Pusi a fost fascinat de toate animalele si urla cat putea la ele, le „vorbea” cum „vorbesc” si ele.La urs tipa cat putea „moi, moi, iaspunde-mi” 😀
Merita din suflet sa mergeti intr-o dupa-masa la Zoo, orarul este 9-19 zilnic si ceea ce veti vedea in interior merita toti banii.
Mai jos in Picasa poze de la Zoo
https://picasaweb.google.com/111063886918517935197/GradinaZoo?authkey=Gv1sRgCPjzhd_0sq2geg#

Sunt o mama retrograda

Nu am inteles niciodata, mai cu seama acum de cand sunt mama, modernismul asta in cresterea copiilor.Nu sunt de acord cu foarte multe dintre lucrurile care se vehiculeaza in retelele de socializare, nu sunt de acord cu ceea ce se asterne in dementa pe anumite bloguri mamicesti, nu-mi place spiritul de turma, nu-mi place felul trist in care o mare parte a mamelor au ales sa-si creasca copiii, dar ma abtin total de la comentarii ( asa se si explica disparitia mea de pe toate blogurile cu pricina) si imi vad de ale mele.
Asadar, desi exista o concurenta acerba intre mame, intre laudele copiilor lor pe care-i chinuie cu diverse nebunii de-ale lor, eu il las pe Pusi sa se dezvolte in ritmul unui copil normal, il las sa se dezvolte asa cum am invatat eu in anii aiai de liceu ( pe care desi l-am urat , tare mi-a mai folosit acum ), nu ma interseaza absolut deloc ca alti copii de varsta lui isi sufla nasul singuri, vorbesc perfect, stiu literele din alfabet ( o parte) , stiu numerele pana la 10 si probabil la grupa pregatitoare vor sti perfect chimie si fizica.Habar nu am de unde provine toata aceasta isterie a mamelor, de unde si pana unde s-a ajuns ca unui copil de nici 2 ani sa i se ceara lucruri cu mult peste varsta lui.Am citit deunazi ca anumite mame blameaza mediul din cresele si gradinitele de stat , ” sunt copii de proasta factura , cu parinti mai mult muncitori si fara educatie”.M-am gandit ca fatuca aia , o mare parvenita , habar nu are cum este intr-o gradinita de stat si vorbeste gura fara ea , impartind insulte.La Pusi in grupa , de exemplu, sunt toti parintii ( cu exceptia unei nebune care-i caz social) intelectuali si foarte spalati.Cad spun spalati, sunt toti parintii fie economisti, medici, traducatori, altii lucreaza in vanzari, altii au o firma de turism, etc.Sunt copii curati si spalati, sunt imbracati normal, fara fite si sclipiciuri.La gradinitele particulare pot afirma insa, ca sunt copii de proasta factura mult mai multi decat astia de la stat. Sunt copii ai parvenitilor si imbogatitilor peste noapte, ai cocalarilor si ai pitipoancelor cu pretentii peste masura, pretentii total nefondate.
Mai apoi, lasand la o parte mediul de la cresa si de la gradi, nu suport comparatiile astea intre copii, comparatii facute de niste mame ai caror copii sunt perfect normali dar ele ii vad niste genii.Nu le suport mirarea din ochi si din glas la auzul faptului ca eu pe Pusi il las sa se joace liber, nu-l innebunesc cu puzzle-uri, cu povesti peste povesti, cu poezii bagate pe gat cu de-a sila, cu numere si litere la nici 2 ani.Mi se pare tare aiuristic ceea ce imi povestesc unele dintre mamicile micilor genii si ma bucur ca pielea mea s-a tabacit sufiecient incat sa nu ma mai afecteze comparatiile cu pricina si parearea lor despre Pusicel.
Copilul meu , stie sa numere constient pana la 3 ( nici n-as vrea ca papagalul sa-mi spuna numerele pana la 10, iar la gradinita cand va trebui sa asocieze obiectele cu numerele, va avea mult de suferit caci nu va putea in mod logic sa asocieze obiectul cu un anume numar si viceversa) , vorbeste binisor pentru varsta lui, cunoaste animalele, ce mananca si cum „vorbesc”, stie vreo 5 cantecele pe de rost, stie si 2 poezioare, sunt fericita ca l-am obisnuit sa spuna cuvintele ” te rog, merci, iarta-ma si noroc, cu placere”, stie sa dezeneze si sa coloreze de zor pe foi, asculta povesti dar numai spuse oral ( nu vrea sa-i citesc nimic ), se uita la anumite desene animate, alearga, se joaca cu mingea, cu masini, cu niste cuburi, cu papusile de la teatru de papusi, scrie pe trotuare cu creta si se mazgaleste pana la urechi, il las sa puna mana pe absolut orice ca sa cunoasca, stie sa se descalte singur, sa se dezbrace de haine si sa imbrace cu anumite accesorii, mananca si bea singur, face anumite trebusoare usurele de copil. ( strans jucarii, pus hainele la spalat,etc.)
Absolut toate treburile le facem impreuna , la modul ca daca eu fac pantofii cu crema, are si el carpa lui si crema de pantofi separat si da si el pe celalalt pantof, asa cum poate, cu crema.L-am invatat sa traga apa la wc, sa umble la robinetii de apa, tot timpul imi atrage atentia sa nu uitam ” apa dechisa”, il atentionez mereu si cu focul.
In alta ordine de idei, nu-s de acord cu felul in care copiii sunt lasati „liberi”.A-si palmui mama, a-si injura tatal si bunicii, a nu avea anumite limite, mi se pare nu un copil „liber” , ci un viitor adolescent fara pic de respect fata de nimeni.Copilul trebuie sa aiba un program, trebuie sa stie ca parintii sunt prietenii lui dar are fata de ei respect si nu-i permit sa urle la mine cand si cum are el chef, nu-l las sa ne loveasca niciodata, nu-i tolerez cuvinte nelolocul lor ( asta daca va fi cazul ! ).Am vazut cu-n gust amar, mama palmuite pe strada de proprii copii, facute „proasto si tampito” si ele razand si amuzandu-se.Chiar nu pot fi moderna in acest sens, nu vreau si nu resusesc sa ma modernizez.
Il iubesc pe Pusi mai presus decat orice, sunt foarte toleranta in anumite privinte cu el, ii dau tot ce am eu mai bun ( de foarte multe ori, in ultima vreme, am renuntat la mine pentru el si e firesc) dar vreau sa cresc un om si nu un viitor badaran, vreau sa cresc un barbat de toata nadejdea.
Mai apoi nu vreau sa ma tranform intr-o ipocrita care sa vreau sa traisec intr-un mediu in care nu as avea loc dar mi-as face eu loc prin diverse minciuni si abureli doar pentru ca asa e in trend si trebuie sa ma accepte nu stiu cine.Nu am nevoie de nimeni, nu ma intereseaza sa fiu in trend si moderna, nu ma interseaza curentele noi aparute, nu am nevoie sa citesc nu stiu ce carti moderne.Chiar nu ma intereseaza, asa-s eu mai indolenta 😀
Nu vreau ca Pusi al meu, la 2 ani ai lui,sa stie nici alfabetul, nici sa vorbeasca nu stiu ce limbi straine cu accent, nu vreau nici sa invete pe de rost toate cifrele si literele, vreau sa se joace mult , mult de tot, l-as lasa afara continuu sa cunoasca natura, lumea din jurul sau, sa umble descult ( daca nu am sta la oras ) si sa puna mana pe toate cele.Timp sa invete litere, numere, limbi straine cu sau fara accentele potrivite va avea de la 7 ani toata viata lui.Ceea ce vreau eu sa-si aminteasca cu mare drag este momentul de a fi copil.Vreau sa-si traiasca copilaria cu cea mai mare intensitate posibila, vreau sa faca nebunii, mi-ar placea mult sa se joace pe afara cum faceam noi odinioara, in vacante am sa-l trimit cu bunicii la munte si la mare, apoi sa il duc si la sat sa se joace pe acolo in praf si sa vina murdar acasa, sa rada din taota iniam si sa raana mereu ina mintire cu o copilarie libera cu adevarat, neincorsetata de niste aiureli.