Primul martisor deosebit din viata-mi…

Ieri a fost prima zi in care pustiu’ meu a mers la cresa, dupa o absenta indelungata.Uimitor a fost faptul ca in ultimele zile inainte de a-l duce imi tot cerea sa ” megem a chiesa a copii”.Buuun, ieri ne-am mobilizat ambii parinti si l-am dus impreuna.Pe drum, in masina, copilul ne spunea ” maine, toti a chiesa” si era super vesel.L-am lasat acolo , de data asta nu a plans nici macar o secunda si cand m-am dus sa-l iau la ora 16 el deja nu ma baga in seama si-mi spunea ca „acasa, nuuuuu”.L-am gasit intr-o mare joaca cu o fetita din grupa, cu Carina.

L-am luat cu binisorul si atunci m-am emotionat.A venit la mine cu un „martisor” in mana.Primul lui martisor catre mine.Facut desigur de doamnle ingrijitoare mai mult decat de el, dar ce conteaza?Gestul a fost minunat.Mam flescait si am ratat momentul sa-i fac o poza cand era in mana cu floarea lui -martisor.A inagaimat acolo ceva, m-a pupat si mi l-a dat.E minunat ceea ce simti in clipele alea.Niciun alt martisor nu a avut vreo valoare mai mare decat laleaua lui pusi oferita mie.Te iubeste mama si -ti multumesc mult, copile!