Un Nobel pentru bloggeri – Gala Blogurilor 2010

Am avut onoarea sa fiu nominalizata de doua ori la acest eveniment blogosferic, si anume:
– prima nominalizare a venit din partea aceleasi doamne cu premiul cel provocator din postarea anterioara, Oana, care m-a definit ca fiind ” Blogul cu cel mai mult umor -Lumea lui Guguluf , pentru stilul nonconformist, plind umor si uneori de “aciditate””
– si a doua nominalizare vine din partea Anei care m-a descris ca fiind ” Cel mai informat blogger….nominalizez pe
http://ayandari.wordpress.com/ , Amira si Guguluf ”
Mnoh, m-am simtit flatata desigur si onorata, nu stiu unde m-o fi vazut Ana atat de informata :-D, dar Oana a nimerit-o cu umorul, caci DA, am umor si nu ma jenez s-o strig in gura mare 😀
Fiindca am si eu de facut niste nominalizari, inainte de-a purcede la treaba, vreau sa fac tuturor cunocut modul in care aceasta leapsa poate fi preluata si lucrata :-D.

Ce aveti de facut pentru a participa si pentru a va inscrie: cititi pe blogul doamnei Verona regulamentul, preluati lista (de mai jos) pentru nominalizari, faceti nominalizarile proprii (puteti face mai multe nominalizari la fiecare categorie, puteti inclusiv sa va nominalizati pe voi), dati leapsa mai departe si apoi puneti un link cu postarea voastra pe blogul doamnei Verona. Eu va urez multa bafta si noroc la nominalizari tuturor!

Si acum iata nominalizarile mele:

1. Marele premiu – offf, am stat si m-am gandit si m-am razgandit si in final concluzia mea… nu se acorda pentru ca nu ma pot decide si nu pot fi obiectiva
2. Blog literar (cu trei secţiuni: critică, jurnal, creaţie)- Gunoaiele din mintea mea ( il citesc cu o placere nebuna )
3. Blogul cu cel mai mult umor – Pitici grasi, Paznicul de noapte
4. Cel mai bun cititor/comentator – Svea, Zuza G, Ana Maria, Bucataria Cristinei
5. Cel mai bun blog de păstrarea memoriei Calatoria unui bob de orez cu urechiuse , ador felul in care descrie fiecare intamplare, oricat de banala poate fi, o preface cu ajutorul ” condeiului- calculatoristic ” in ceva minunat
6. Cel mai bun Blog politic/Blog economic – nu se acorda
7. Cel mai informat blogger – Sfaturile Bunicii
8. Cel mai simpatic blogger/bloggeriţă – Lia, , Ce mai fac eu

9. Cel mai bun blog al unui ziarist – desi e om de radio, mie imi place foarte mult ceea ce scrie Dr.Stoica si Soarele de pe strada mea!
10. Cel mai bun blog de discuţii/dezbateri Jurnal roz de cazarma
11. Cel mai bun blog vizual (foto, grafică) – nu se acorda

12. Cel mai bun blog de sport – Pariu pe o carte nepublicata
13. Cel mai bun blog de muzică Lexya-life through my green eyes
14. Cel mai combativ blog – nu se acorda
15. Cel mai activ blogger Lumea lui Guguluf ( pentru ca anul trecut am reusit sa scriu zilnic cate un post pe blog )
16. Cel mai bun pamfletar dintre bloggeri Vom gandi si vom fi liberi
17. Blogul pasiunii (profesiune, hobby). Aici vor intra blogurile culinare, de modă, de design, grădină, cîini-pisici, călătorii, colecţii. Laura Sava pentru minunatele-i retete care m-au inspirat de nenumarate ori in bucatareala mea, Genti si accesorii handmade, Sapunuri faine rau
18. Premiul de popularitate – Jurnal de Mutunau, Zicolorata

LEAPSA merge mai departe la toti nominalizatii si la toti cei din blog-roll-ul meu!

Provocare premiata

Am fost fericita sa primesc un premiu dulce de la Oana,

un premiu nu pe moca insa ( ce mai e moca in luimea asta in care traim ?! ), ci insotit de o provocare la care trebuie sa raspund.
Am s-o fac repejor si ce scriu nu sunt intr-o ordine de la 1-10 ca si cum le-as nota daca imi plac mai mult sau mai putin.Nope!Le scriu asa cum imi curg prin minte acum, iar numai 10 lucruri mi s-au parut extrem de putine pentru cat de multe ar fi de scris despre ceea ce-mi place mie.Asadar:
1.Imi plac la nebunie manutele lui Ayan cu care ma mangaie si cu care incearca acum la inceput de drum in viata sa faca o groaza de chestii care unele ies sau altele nu.Tot aici ( ca sa prind mai multi iepuri dintr-un foc ) trebuie sa mentionez ca imi place pana la nebunie felul in care puiutul meu de om miroase.E o combinatie de curat cu miere, cu lapte si cu proaspat, cu dulce si vesnic parfumat.
2.Imi place enorm de mult Grecia.Ador tot cve tine de elenism, incepand cu plajele cele mai frumoase pe care le-am pasit vreodata si pana la bouzouki, instrumentul care ma face sa vibrez pana in strafunduri.
3.Imi place sa mananc…mdeah si urasc ca vesnic trebuie sa ma aflu intr-o continua cura de slabire ( daca pestisorul ala de aur s-ar materializa si la mine odata nu i-as cere palate, calesti si zmei paralei, i-as cere un corp de sirena dar sa pot manca cat vreau si din toate minunatiile lumii asteia culinare ), imi place mult mancarea picanta ( ador bucataria libaneza si chinezeasca), imi plac fructele de mare, imi plac tot felul de combinatii aiuristice.
4.Ador parfumurile si ceasurile.Parfumurile dulci de tot si ceasurile in orice forma,culoare, marime si dimensiune.
5.Imi place sa fac dragoste.Eu sunt un om super tandru, super iubaret, pasional si tot ce tine de iubire ma poate defini pe mine.Ador momentele de intimitate, unice si datatoare de viata, de bine, de prea plin si fericire.
6.Imi place sa calatoresc.Mult de tot si oriunde, numai sa plec in calatorii.De la muntele care imi umple toate bateriile, la marea care imi da aripi sa visez si sa lenevesc, de la locuri incarcate de istorie pana la cele pline ochi de cultura si civilizatie veche, totul ma fascineaza si daca as avea bani multi, multi nu m-ar mai gasi nimeni pe acasa, as fi mereu in jurul lumii asteia.Mi-ar placea sa locuiesc cate putin in fiecare coltisor de lume, ca sa pot sa traiesc pe pielea mea ceea ce vad prin documentare, citesc sau aud/vad pe net. ( eh! vise maica, vise! )
7.Imi place muzica.Mult, mult de tot.Nu pot trai fara muzica, ascult de la opera, clasica pana la …fara manele.
8.Imi place sa ma dau pe net, este relaxant , util, o mare pierdere de vreme, te face sa iti pierzi putin realitatea in care traiesti si te ajuta sa visezi.
9.Imi place mult sa visez…cu ochii deschisi, aiurea si pe nicaieri, imi fac planuri, pun la punct tot felul de strategii… totul numai in plan oniric.Visarea nu mi-o poate lua nimeni, nu ma costa nimic, nu mi-o poate citi cu gandul nimeni, nu imi poate invada spatiul meu oniric nimeni niciodata.
10.Nu in ultimul rand imi place mult sa invat.N-am fost tocilara, jur pe rosu! Imi place sa citesc si tot timpul sa invat ( dovada ca nici acum nu am terminat cu invatatul, merg continuu la curusri, mi se pare ca niciodata nu stiu prea mult ), imi place sa inytreb si sa caut despre lucruri pe care nu le cunosc inca, lucruri pe care nu le-am putut cunoaste sau lucruri pe care nu am avut ocazia sa le cunosc..
Si pentru ca trebuie musai sa scriu de asta, adaug eu si un 10 bis ( cer iertare si sper ca nu se supara nimeni ) IMI PLACE ENORM SA RAD.Nu trece zi de la Dumnezeu in care sa nu rad macar putin, in care sa nu spun o gluma sau o duma 😀
Gata, am terminat, sa preia premiul asta si desigur provocarea :
Ana Maria , Sabina ( poate cu ocazia asta mai scrie cate ceva), Zuzelor mele preferate,, Zicolorata, , Mamituni si mamei de mazarici mici .

Tara Teapa Jucariilor

Prin luna decembrie, m-a apucat in mod frenetic o pasiune de nestavilit de a participa la concursuri pentru a castiga si noi o aluna, o maslina, o …jucarie.Nu ma interesa in fapt cat de costisitor va fi cadoul si nici nu ma interesa prea tare, ca sa fiu onesta, sa luam musai un cadou, ma excita ideea aia de castigator, imi placea sa aflu ca puiutul meu a invins.Nah, mama bolunda ca multe altele care au trecut prin starile astea.
Asadar, iata-ma participand si la un concurs organizat de niste neni sau tanti ( habar nu am cine sta in spatele acelui site ) pe site-ul Tara Teapa Jucariilor .Cum am ajuns la ei – parca imi amintesc ceva vag ca am facut un link exchange si apoi m-au anuntat de concurs – anyway…asta chiar nu-mi amintesc, ideea de baza de la care s-a pornit in concurs fiind reclama catre site-ul lor printr-un post pe blogul meu.Iete si ce-mi pied eu vremea stand si postand despre subiectul cu pricina pe care-l puteti citi aici .
Noo buuun ( asa cum zice atat de ardeleanul meu sot )! Si stau si astept si vestea cea mare si cea buna la momentul respectiv vine putin dupa 6 decembrie, cand s-a terminat concursul, la care DA, am fost unul din cei trei castigatori.Mnoh bun imi zic, acum sigur oamenii astia au organizat cu-n scop toata tarasenia, copiii astia de-a castigat un cadou in valoare de 50 ron ( dupa cum se poate citi mai jos pe site-ul astora ) se vor putea bucura si ei de Craciun de maslina, bulina primita.

Io intotdeauna inainte de-a fi vipera si tiganca si nesimtita notorie si cum mai vreti voi, eu sunt o mare lady, adica intotdeauna la inceput ( pana ma lamuresc cum sta treaba si daca interlocutorul ma vede cu multa ciunga in par ) arborez fata mea de mare duamna.Si stau si astept cuminte in banca mea ( intre timp am mai castigat un concurs de la cei de la BB la bord,, oameni super seriosi si de mare caracter ) nu zic nimic si continui sa cred in onestitatea oamenilor. ( asta-i o greseala penala de-a mea, de care nu ma pot dezbara, la dreq! )
Iete si trece si Craciunul, imi dau ei un mail prin care ma anunta ca-s foarte rau busy cu imens de multele lor comenzi ( daca erau vreun site ca Mothercare mai intelegeam, dar asa sa n-ai timp sa expediezi 3 colete la 3 copii nevinovati parca suna cumva ciudat).In fine…de Revelion, ma felicita oamenii astia „binevoitori” ( sanchi, ei luau pulsul sa vada daca sunt inca doritoare de cadou ) printr-un mail :
” Tara Jucarii a scris:

La multi ani din partea magazinului nostru! Va anuntam ca deocamdata ne recuperam dupa Sarbatori insa in curand va vom contacta si va vom spune cum puteti intra in posesia premiului. ”
Eu ma enervez atunci dar nu foarte tare caci era pacat sa imi stric dispozitia de anul nou.Le scriu totusi asa printre randuri of-ul meu si marsez :
” La Multi Ani, mi-ar fi placut sa-i fi putut face o surpriza micutului meu, de Craciun, dar oricand e binevenit cadoul pe care l-a castigat.Un an nou fericit si imbelsugat! ”
Tacere…multa liniste si tacere dupa acest schimb de mailuri.
Pe 15 ianuarie, se trezesc nesimtiti astia sa-mi trimita urmatorul mail :
” Tara Jucarii scrie
Salut! Nu am uitat de voi! Veti primi in curand ce vi se cuvine, insa sub o forma care, credem noi, va va face mai multa placere. Este vorba despre o reducere de 50 lei la urmatoarea comanda cu valoarea de peste 100 lei pe care o veti face de pe http://tarajucariilor.ro. Voi comandati, noi va rasplatim cu aceasta reducere. Este in regula aceasta metoda de premiere? Vrem sa organizam concursul lunar! ”
Ba si citesc iar si ma holbez si mai tare la pc ca zic ca poate nu vaz bine, intr-un final am reusit sa ma enervez foarte tare caci astia chiar isi bateau joc de noi.Adica ma duci cu presul timp de o luna si aproape jumate ca apoi sa vii si sa-mi spui ca merit ceea ce mi se cuvine doar daca iti mai bag tie niste golgani in buzunare.Naspa moment!
Le-am raspuns si eu :” Salut, eu sunt un om dintr-o bucata careia ii plac lucrurile serioase si facute ca la carte,ok?In momentul in care ne-am inscris la acel concurs ( in acest fel facand reclama site-ului vostru ), am citit clar instructiunile in care spuneati la fel de clar ( instructiuni pe care momentan nu le-am mai gasit sa va fi dat cu ghilimele ceea ce sustineati ) ca cei care castiga primesc o jucarie in valoare de 50 ron.Corect?In afara faptului ca mi se parea corect, frumos si echitabil sa fi trimis acele jucarii de Craciun ( 3 pachete pentru a fi trimise, amabalate, expediate nu iau nimanui mai mult de 20 minute) copiilor ca sa se bucure, veniti acum cu o alta idee, care este desigur tot in favoarea voastra si a ne pune pe noi la plata ca sa obtinem cadoul castigat pe drept pana la urma,nu?
Eu asa ceva nu accept, daca nu-mi trimiteti o jucarie pe care s-o aleg eu in valoare de 50 ron va rog sa nu-mi mai trimiteti nimic si terminam tot balciul asta facut de cineva care se considera un pr-ist bun.Nu asa se produc banii si nu asa castigi clientii.Imi pare rau! ”
Si iar tacere…Si mai apoi vine un mail de-al lor super dragut :
” Buna ziua, stim ca acest concurs a avut cateva minusuri, pentru ca a fost prima etapa. Multumim pentru feedback si va asiguram ca vom tine cont de parerile dumneavoastra. Intarzierea nu a tinut de noi, ci de sezon iar decizia a fost luata pentru a multumi cat mai mult copiii, nicidecum pentru a nemultumi castigatorii! Ne gandeam ca jucarii in valoare de 100 lei ar fi mai pe placul copiilor decat de numai 50 lei. Vom respecta parerea dumneavoastra si va vom contacta in cel mai scurt timp! Va multumim!”
Mdeah…chiar asa, fix pentru placerea copilului meu mi-ati cerut sa va achizitionez o jucarie mai scumpa.Daca voiam eu sa fac gestul asta, veneam eu singura cu propunerea,nu?Eu asa judec ca-i mersul…
Si urmeaza un alt mai de-al lor :
” Buna, vei primi ca premiu o comanda de jucarii in valoare de 50 lei. Speram ca este in regula! ”
Si imi zic ca uite au inteles oamenii ca n-a fost ok cumn au procedat dar au o bila alba ca s-au redresat.Oameni suntem, suntem toti supusi greselii ( mai ales cei cu bussinesuri la inceput de drum ) deci chiar le-am acordat circumstante atenuante.
Dar cum mintea mea lucreaza prea mutl si bai frate, am un simt al lichelelor ceav de groaza si suspectez mereu anumiti indivizi , le mai scriu un mail:
” Va multumesc frumos, jucaria o alegem noi sau primim o jucarie pe care o alegeti voi? ”
Si-mi vine si raspunsul lor prompt :
” Veti primi un mail din partea magazinului in cursul zilei de maine. Acesta este mailul contact@tarajucariilor.ro. Am decis sa va acordam premiul 1, deoarece ne-a placut foarte mult articolul, tocmai de aceea v-am acordat premiul cum am scris in articol. De acum inainte vom acorda mai multa atentie concursurilor. Va multumim! ” ( asta a fost fix pe 16 ianuarie )
Si de atunci tot primim raspunsuri de la ei si mailuri de nu-mi mai incap in casuta, ba mi-au zis ca o sa-mi dea jucarii pe moca pentru toti copiii care-mi citesc blogul.
Deci draga Tara Teapa Jucariilor sunteti de cacat, da de un cacat d-ala puturos imens.Si asa cum am scris despre voi atunci in postul pentru concurs , la fel scriu si azi despre voi dar ca sa va imprsoc cu caca mult ( d-ala de la copii sa miroasa mai bine).Am avut si eu un bussines dar asemenea ieftinuturi de gesturi chiar nu am comis si da, am dat si eu vouchere gratuite pentru serviciile noastre dar nu mi-am lasat clientii cu ochii in soare si nu mi-am batut joc de ei.Cine-o mai cumpara de la neseriosi ca voi sa pateasca asa ca mine! ( aviz celor care se pregatesc sa cumpere online de la ei, poare va livreaza marfa dupa ce va halesc banii? )
In rest…s-aveti multa vanzare si invatati dracului sa faceti comert, va treziti toti in Romanica mari afaceristi pe care va doare la coaie de clienti si de serviciile ce le oferiti dar vreti buzunarele burdusite de banii nostri.
RUSINE si sa nu cumva sa indrazniti sa mai scrieti vreun mail pe adresa mea sau sa credeti ca mai accept ceva de la voi!! Teparilorrrrrrrrrrr…

Later edit: bai sa mori de ras cu astia de la Teapa Jucariilor si nu alta.Iete ce-mi scriu ei mie azi:
” Buna ziua, nu intelegem de ce ati postat acel articol, cand noi v-am trimis mailul de cerere a datelor personale acum 3 zile. Nu stim de ce nu a ajuns mailul respectiv la data aceea, pe 19 ianuarie:
Iata continutul mail-ului:
Buna ziua,va rog sa imi trimiteti adresa completa si numele castigatorului premiului in valoare de 50 de lei la adresa contact@tarajucariilor.ro. O zi buna!

Pentru ca ne simtim jigniti de atitudinea dumneavoastra, va rugam sa stergeti acel articol jignitor sau sa il modificati. Va rugam sa ne contactati si pe Messenger, la adresa tarajucariilor! Noi vrem sa colaboram, nu sa avem conflicte. „
Da mey si maromota invelea ciocolata si mai era o vorba care-mi place mie mult de tot pinguinii plecat mah de la geamuri ca astia au trimis mailul acu’ 3 zile si ai dreq astia de la gmail li s-a stricat sania si nu mi-au mai virat in casuta mailul.Bai, sunteti jalnici, pe bune! Hai plimbati ursu’ si lasati povestile cu ciunga-n par, no bine???

Copilul cu nume de maimutoi sau maimutoiul cu nume de copil

Discutie la cresa, azi, cu bunica unui baietel , coleg cu Ayan:
bunica:-” stiti ca T.al nostru il iubeste foarte tare p-asta mic ”
Eu tac si zambesc si-l imbracam pe Ayan.
Bunica cea vorbareata imi spune ca cel mic al lor le povesteste despre Ayan, dar nu stie cum il cheama.( Intre timp Ayan o ia pe Lala-iubita lui din Teletubbies cu care merge zilnic la cresa-in brate si o tot striga de zor „Lala, Lala” ).Bunica contrariata se uita la mine si ma intreaba:” E baietel sau fetita? ” Eu ma uit la ea naucita si o intreb si mai mirata:” Cine, copilul meu?”
Ea da din cap si ma intreaba :” Da, cum il cheama?”
Eu ii raspund ca-l cheama Ayan.Ea ramane cu ochii atintiti la mine si -mi spune: „Pe baietel cum il cheama nu pe maimutoi”.Eu zambesc si-i raspund ca-l cheama Ayan si maimutoiul e Lala.
Ea cu o fata picata total, de parca i-as fi spus ca ne preagtim sa defilam in curul gol pe strada imi spune:
” Adica aveti un copil cu nume de maimutoi si un maimutoi cu nume de copil!”
Mai zi ceva daca mai poti…rad si acum cu lacrimi cand ii vizualizez moaca babei naucite.Ce ti-e si cu pensionarii astia…

Furcile caudine ale interviurilor

Inca din luna septembrie a anului trecut m-a apucat asa un zel de-a cauta un nou job.Am trimis pe site-urile de recrutare atat de cunoscute de noi toti ( ejobs, bestjobs, hipo, myjob ) mii de cv-uri pana acum, la diverse posturi ce erau libere conform site-urilor respective.In afara domeniului meu, de care am tinut mortis la inceput , ulterior am inceput sa aplic si pe posturi inferioare pregatirii mele sau posturi care cereau o limba straina destul de rar vorbita, asa cum este greaca in cazul meu, posturi pentru care se facea training daca te angajau.
Asa cum mi-a spus cineva, trebuie sa ma consider o fericita ca m-au chemat la interviuri totusi si ca mi-au citit cv-ul.Ce-i drept la interviuri m-au chemat dar nu m-au si angajat.Am avut momente de mare dezamagire , momente in care nu mai eram sigura ca ceea ce invatasem candva mai pot aplica si-n practica.Ma dezarmasera aceste refuzuri de angajare si ma gandeam ca poate nu-s ok ca si formare profesionala.Apoi am mai scazut si stacheta salariala caci doar este criza si orice firma aloca un buget cu mutl mai mic decat inainte pentru angajatii sai.Am mai facut cursuri, am tot aplicat si acelasi rezultat.
Problema mare despre care vreau sa scriu este ca am participat la niste interviuri de m-am crucit.Si nu numai eu, ci si oameni care lucreaza in multinationale de ani buni.Spun in multinationale, pentru ca eu nu am lucrat niciodata intr-o multinationala, eu am lucrat la firme mai mici, dar care plateau cu mult mai bine decat multinationalele dar si haosul ce domnea in firma si plafonarea erau stapane la ele acasa.Asadar la momentul respectiv mi-a convenit sa raman in firmele cu pricina, m-a interesat foarte tare partea materiala ( caci pe cine nu intereseaza,nu?Parca una este sa ai 4000 de ron/luna si alta este sa iei 1500 ) si am facut mereu abstractie de idiotii de sefi pe care i-am avut ( ultimul a fost cel mai penal dintre toti, un mos coclit care ne spunea ca pentru a urca pe scara ierarhica a unei firme trebuie sa ti-o tragi cu seful.Ok, nu sunt nici de la manastire si nici nu e prima data cand aud de asa ceva, dar de aici si pana la a ma culca cu-n mos naspa, e cale lunga.Culmea e ca unul mai tinerel nu mi-ar fi propus asta ( si am avut si sefi cu mult mai tinerei si mai frumusei), ci cocarlanul ala batran se intindea la cascaval.M-am facut mereu ca nu inteleg contextul in care-mi turna aluziile lui sexuale si timpul a mers si banul a curs.
Nu vreau sa fac cariera, acum nu ma mai intereseaza absolut deloc aspectul asta ( daca as avea bani nu m-as mai duce sa fiu sclava nimanui pe plantatia lor, as face ceva ce mi-ar placea mie ), vreau insa un job decent, intr-o firma ok, cu colegi la fel de ok si un mediu placut de lucru.Nu mai am pretentii salariale de nu stiu care si chiar nu am insistat sa lucrez la multinationala.Intamplarea a facut ca sa ma cheme la interviuri numai firme coioase, firme la care alti oameni aplica de multa vreme si nu li s-au citit nici macar cv-urile.Eu stiu ca am un atu cu limba asta pe care nu o vorbeste toata lumea si mai am oricum multi ani de munca in mai multe domenii.Dar stiu ca greaca e motivul pentru care ma cheama multinationalele sa lucrez la ei.M-am dus intai la o firma foarte ok si un brand pe piata romaneasca de calculatorice, laptopuri, servere, etc, interviul a durat 2 ore, era un test de limba engleza, de limba greaca si un alt test de aplicatii.Testul de engleza la ei a fost ok, la greaca chiar nu am probleme, cel de analiza a fost destul de mult si de greu in sensul ca dupa ce dai aproape 2 ore teste de limba greu te mai concentrezi sa vezi care parte a zarului s-ar potrivi cu imaginea cubului din susul paginii.Anyway…m-am strofocat si am trecut cu brio de interviul primar.A urmat un alt interviu in care mi s-au verificat capacitatile calculatoristice, a fost bine si la asta.La interviul 3 si pasul final, am povestit putin cu recruitera ( si aici am inteles ca nu trebuie sa fi niciodata sincer la interviuri ) ca sa-mi spuna ca de fapt postul era unul de analiza matematica ( m-am uitat ca vita la poarta noua, caci eu la matematica sunt buna ca si la chineza ) si mai are sa-mi puna o intrebare departajatoare.Iaca:” cate diapazoane credeti ca sunt in Afaganistan?” Ha? Pai de unde sa stiu io tanti cate diapazoane sunt in Afganistan?( asta dupa ce s-a asigurat mam’sela ca stiu cei ala un diapazon.Da, stiu, ca mama e lautareasa si am avut in copilarie mereu diapazoane pe pian, stiu si cum sa-l foosim si ce face el, dar nu am idee ce-i cu Afganistanul.Am balmajit ceva atunci si asta a fost.Salariul pentru tot tacamul asta era nu mai mult de 400 euro urmand ca ulterior „sa va renegociem salariul”, ca si cum eu am ciungulita in par si nu stiu ca daca ai acceptat un post cu-n salariu de cacao, greu mai ajungi sa ai un salariu super mare in scurt timp.Asa ca le-am zis pas! si ei mie cu toata firma lor cea grandioasa.
Am mai fost apoi la niste interviuri d-astea mai normale, salariile insa nu sareau de 1200-1500 ron si m-am crucit cand imi spuneau anumiti oameni ca ” salariile sunt ok, avem 1200 ron”.Cum frate salariile sunt ok?Pai mie mi se pare putin 1000 ron cat m-ar plati sa merg la o gradinita de stat si sa frec menta cu copiii timp de 5 ore/zi dupa care mi-as putea lua si un part time undeva, dar ca sa lucrez full time, sa fac si naveta sa strabat Bucurestiul in 15 parti ca sa iau 1200 ron mi se pare deja bataie de joc.Am zis pas si astora, nu ma pot duce pe banii astia la munca.Am facut un calcul si daca plec in 2 excursii lunar ca si ghid iau cu mult mai mult decat aia 1200 ron deci nu am motivatie.
A urmat apoi iar o alta multinationala, voiau sa lucrez si noaptea , am zis pas si asteia, de la bun inceput cand aud de lucrat naptea ma ia cu furnicaturi pe sira spinarii, cum sa stau eu departe de copchil in timpul noptii acum cand e mic?I-am salutat civilizat si le-am urat succes!
M-au tot cautat firme de recrutare ca sa ma trimita in Grecia la spalat saltele de cauciuc sau la cules…pisici de mare.Le-am explicat ca eu am invatat la viata mea si nu plec acolo la cules masline.Mi-au zis cu-n aer de superioritate ( astia de la firmele astea de leasing de personal au impresia ca eu nu stiu cum arata euroii la coloare de vorbeau asa de dispretuitor ):” da doamna, dar aveti salariu 600 euro /luna”.Hai na? Pai eu castigam 600 euro /luna in Grecia ( si nu am fost ever prostituta) acum …in 2002-2003 deci hat ani .Deci care-i miza ca sa spal pahare la greci?P-astia i-am luat la goana cu tot cu joburile lor in Grecia , cu tot.
A urmat apoi o propunere pentru Cipru ( suna super bine, e misto ) dar salariul e mic rau si stai cazat cu o alta dom’soara in apartament de 2 camere.Hm… nu prea pot sa-i ajut nici pe astia…si nici ei pe mine.
A venit acum un alt interviu joia aceasta, interviu la o firma indiana cu software, o firma unde am dat un interviu care depaseste cu mult testele alea Toefl si Ielts ( am facut deja simulari pe net pentru testele alea si am obtinut un punctaj mai mult decat ok ) prin complicitatea limbii engleze.Fratilor, ori sunt eu proasta rau la engleza asta, ori alea sunt teste pentru olimpicii la engleza.Buuun, lasand la o parte alea 2 ore de testare in english, a urmat apoi testarea de analiza.mai baiete, in afara faptului ca au venit cu probleme d-alea de matematica cu regula de 3 simpla ( pe care eu, una, habar nu am sa le mai fac ) mi-au pus niste intrebari ( desigur totul nuami in engleza) de a stat mata-n coada.
Iete aici doar cateva si voi sa ziceti daca-s io proasta rau :
1.” un tren circula cu o viteza de 60km/ h, are lungimea de o mila si trebuie sa traverseze un tunel de 5 mile,in cate minute traverseaza trenul tunelul respectiv?”
2. ” cat reprezinta 5 % din 97260 ?” ( fara calculator ,fara mobil, fara nimic, din minte sa faci calculul asta )
3. ” intr-o statie de benzina se aduna un numar de masini. 3/14 din totalul lor vor sa faca plinul, 6 / 18 din total au jumate de rezervor de umplut si 725 de persoane nu vor sa puna decat 10 litri.cate persoane vor sa faca plinul?”
Bai eu m-am frustrat ingrozitor dupa ce am dat niste raspunsuri de-a pixul total, am iesit de acolo super dezamagita, am avut asa o stare super nasoala.Bineinteles ca raspunsul lor a fost unul pe masura, din 70 de intrebari ati facut 42.Pai normal…cred ca m-a mai salvat engleza ca altfel era jale pe vale.
Io in schimb am intrebat de data asta ca sa ma lamuresc: daca ma chemi pentru un post de profil umanist, ce imi dai mie intrebari de matematica?sau daca vezi ca am profil si structura de persoana centrata pe umanism ce ma pui sa lucrez cu analiza matematica ?
Raspunsurile lor?
In primul caz mi s-a spus ” ca-ntr-o multinationala oamenii trebuie sa fie performeri si pregatiti in orice domeniu „- da, da, adica astia cauta olimpicii la toate materiile sa le dea ei 1500 ron.
In al doilea caz am primit un raspuns sec” se poate invata in timpul trainingului de 6 saptamani !”.- oh yeah sweety, ca si cum analiza matematica o putem invata cu totii in 6 saptamani.Ce misto! Si i-am raspuns si eu la fel de sec:” as vrea sa va vad si pe dvs. cum invatatati greaca, de exemplu, in 6 saptamani ” si cu asta am terminat povestile.
In toate cazurile cand am fost la interviu, recruiteritele erau niste dom’soare nu cu mult trecute de varsta adolescentei, niste tinere „performerite’ si foste sau actuale olimpice care habar nu aveau ce sa intrebe si cum sa intrebe fara foitele din fata care le ajutau, daca le puneai o intrebare mai profunda iti spuneau intepate ca „asta-i procedeul nu raspundem acum, mai tarziu!”.M-am gandit cu mare dezamagire cine ne da sau nu noua ok-ul in obtinerea unei slujbe, de cine depinde daca noi luam sau nu un job.M-am amarat si mai tare cand la ultimul interviu, la ala la care mi-a zis adolescenta cea intarziata ca in firma la ei lucreaza numai oameni super performanti , am auzit-o chiar pe miss recruitatoarea cum vorbea limba engleza…poate eu n-oi stii engleza academica dar macar vorbesc cu accent oarecum, folosesc propozitii si fraze in mod coerent fara sa exista la fiecare 2 cuvinte pauza si „aaa”.Cel putin eu , una , ca si performerita in limba greaca nah! unde-s mai tare ca si la engleza nu gandesc in romana ca sa fac apoi traducerea si sa exite „aaa”-urile alea, eu vorbesc exact ca si-n romana, cursiv si coerent.
Toate astea insa nu m-au mobilizat, ci m-au facut sa cred ca am nevoie de si mai multa invatare, am nevoie acum sa invat si mai multa engleza de exemplu ca sa devin performerita.M-au facut toate aceste experiente sa devin foarte frustrata in privinta faptului ca am vrut sa stau acasa langa Ayan mai mult de cateva luni, sunt extrem de dezamagita de faptul ca in ritmul acestor interviuri nu-mi voi mai gasi niciodata un job normal ( eu performer la mate nu voi fi ever ), sunt trista si fara chef si …si…Oare cine se ocupa de tot procesul asta de recutare in multinationale, de unde le vin asemenea teste si mai ales cine sunt fatele astea care isi dau ele ok-ul sau nu pentru noi , toate cele care cautam disperate joburi si nu le putem obtine?

Pacoco, paluli si gas

A inceput o perioada dementiala, o perioada cu incalcituri si pocitanii de cuvinte de care ne amuzam extrem si care-i dau un aer aparte mici maimutele atunci cand le vorbeste.D. se amuza cel mai tare de cuvintele lui spuse in mod pocit. Si in fiecare zi Ayan scoate cate-o perla, prilej de mare distractie pentru D..
De cand l-am dus la cresa a venit cu o noua chestune pe care mi-o spune zi de zi cand il imbrac: se mangaie pe burta ( gestul e demential dar nu apuc sa-l filmez ) si-mi spune cu un aer grav si ochi mariti:” Ayani gas ?” .Mai nou il cheama „Ayani” si nu Ayan, adicatelea se alinta singurel.Pesemne ca la cresa, i-o fi zis careva in gluma sau in serios, cand l-o fi schimbat, ca-i gras.Si de atunci o tine mereu cu „Ayani gas?”.Desigur ca ii raspund mereu ca nu, Ayani nu e gras.El se uita la mine, ma intreaba iar si apoi concluzioneaza mustacind” Ayani, nu! ”
Nu am scris niciodata pana acum despre pasiunea lui extraordinara pentru ” pacoco ” 😀 Le desface si le insurubeaza, le innebuneste cat le arunca, le ridica si le fixeaza ca sa le desurubeze si sa le linga, apoi le arunca si iar le culege, etc.Este o intreaga procesiune de colectare a „pacoco”-urilor si cine s-ar putea gandi ca astea sunt capacele?De orice tip si orice fel, Ayan adora „pacoco”
Dar paluli?Ghici ciuperca ce-i ?hai sa vedem cine-i mai aproape de realitate….asadar ce sunt / este PALULI? 😀

Am o mandra mititica

Dupa masa in sala de la cresa – deschid usa sa-mi vad cupilu’ si cu inima stransa ma gandesc sa nu-l gasesc cu ochisorii lui de stele inlacrimati.Imaginea?Un Ayan dragalit si imbratisat si mangaiat de fetitele din grupa. 😀 Statea ca un pasa pe un divan si fetele il mangaiau sil pupau si-l alintau.Uof, mi l-am si vazut stand pe un mare divan inconjurat de niscaiva negrese mici facandu-i aer cu frunze de palmier.M-a vazut, a zambit larg, le-a dat la o parte pe dom’soarele tandre si a fugit catre mine.Cu o privire semeata imi spune ” pup bebe Ayani „.Hmm…Intreb ingrijitoarele ce-i cu iubareala asta?! Raspunsul imi creste ficatii cat o minge de fotbal:” toate fetitele il iubesc la nebunie, il mangaie, il pupa, ii dau toate jucariile lor, ii spun bebe frumosu’, il lasa sa stea el pe scaun si ele pe langa el”.M-am gandit ca de mici femeile sunt prostanace in fata unui mascul aratos.Il indemn sa pupe fetitele ca plecam acasa, el imi spune :” Nu, Iuia”.Care-i treaba cu Iuia?Daca ma intrebati pe mine, Iuia este Iulia, o desirata mica si blonda, fara sare si fara piper, dar el pe aia o vrea si probabil de aia ii place cel mai mult ,daca pe Iuia vrea s-o pupe….Mnoh…poti sa stai in calea fericirii omului?Nope…Asadar Ayan are si-o mandra mica, mititica :-D, pe „IUIA ” 😀

Ce-i cu mine?

De cateva zile sufar de emotivitate exagerata, ma impresioneaza orice chestie cat de mica, plang la orice, sunt ca un arici, daca imi spui ceva incep sa plang.
Duminica, cand am deschis sa vad ce face puiul de Ambramburika si am aflat ca s-a stins dupa o suferinta grea, am plans de m-am umflat.Ieri de dimineata la cresa m-am uitat prin deschizatura usii sa vad ce face Ayan cand plec eu.Era la masuta si am vazut cand i-au pus in fata o canuta cu lapte, el nu stie sa spuna ca nu bea cu cana si a lasat laptele pe masa.A venit ingrijitoarea si i l-a luat iar el se uita lung la cana cu lapte.Am plans la usa si am chemat ingrijitoarea sa-i spun ca el habar nu are sa bea singur din cana si nici nu spune ca e mic.Biata femeie a crezut ca nu-i place laptele si d-asta nu bea.Mie mi s-a parut sfarsitul lumii si am plans in masina tot drumul.Mai apoi mi-a comunicat ceva D., de la el de la job, si iar am plans ca proasta in targ vreo 2 ore.
Azi la cresa, lui Ayan i-a smuls din mana jucaria un coleg de masuta, coilul meu nu a spus nimic si-si freca manutele si a inceput sa planga, strigandu-ma „mami, mami”.Apoi a inceput sa planga o fetita si el dupa ea, se tanguiau in cor cat puteau, strigand dupa mame.La usa m-am inecat in plans, am plans pana la masina si mai apoi pe strada, de simteam ca mor.Mi-a venit sa ma intorc sa-l iau inapoi , sa nu-l mai vad ca plange.
Am un nod in gat si acum si imi vine sa plang la orice lucru banal.
Oare ce-am patit?

Hoata de copilarie

Deprinderile se invata de mici, asa am invatat eu la liceul ala pedagogic pe care l-am facut in 5 ani si nu in 4 ca tot liceanu’, liceu in care am taiat si decupat si colorat si…si…in timp ce alti adolescenti se plimbau si se iubeau prin parcuri.In fine, nu de anii mei de liceu vreau eu sa vorbesc aici, ci de faptul ca am inceput sa-l invat pe copchilus sa se dezbrace singurel.Facem in fiecare seara exercitii de dezbracat, asistat de noi si ajutat totodata de noi.Ii place la nebunie ceea ce face, ii da un aer independent si chiuie de fericire cand reuseste sa scoata un articol vestimentar dand „cuba ” cu mama lui care nu-l lasa sa creasca „linistit”.Mi-a spus o mama- cunostinta de-a mea, la telefon, ca-l „asupresc” de mic in loc sa-l las sa-si traiasca copilaria linistit, ca-s ” hoata lui de copilarie „.Hahahaha, adica sa inteleg ca-i fur copilaria daca se imbraca si incalta singur?Atunci asa sa fie, vreau sa-i fur intreaga copilarie dar sa fie independent, sa se descurce singur la imbracat si dezbracat, incaltat si descaltat, mancat singur, baut apa/suc/lapte/ ceai singur, mers la toaleta si igiena zilnica.Astea sunt lucruri elementare pe care orice copil sanatos fizic si mental trebuie sa le faca in mod independent de parintii sai, progresiv pe masura ce creste .Nu-l ajuta cu nimic la o dezvoltare armonioasa pe un copil, faptul ca maica-sa il incalta pana la 6 ani, ca il imbraca si-l dezbraca pana ajunge sa mearga la scoala, ca ii da sa bea cu biberonul pana la 4-5 ani, ca i se canta-n struna si copilul nu este pus deloc la nicio treaba.Trebuie motivat si responsabilizat un copil, el este o fiinta umana independenta si are pe viitor de trait si dezvoltat intr-o societate cu diverse responsabilitati.Nu poate trai ca o leguma in umbra maica-sii / bonei / bunicii mereu.
Ce inteleg eu prin responsabilizare?
De pilda, Ayan de acum cateva luni strangea jucariile cot la cot cu mine , seara cand termina joaca.La inceput il ajutam si il puneam sa-mi aduca cate o jucarie pe care o punea in lada cu jucarii si apoi era aplaudat si ovationat el simtind ca a facut nu stiu ce mare chestie.Cu timpul am inceput sa-i aduc eu jucariile si el strangea marea parte a lor, azi ajungand sa le stranga singur pe toate cand il trimit la strans.
De foarte mult timp, dupa ce manca si eructa eu tot timpul i-am spus „pardon!”, am insistat si i-am repetat zilnic de fiecare data cand se repeta figura.Acum 2 saptamani m-am trezit ca dupa o masa, dupa ce a eructat mi-a spus singur „padon”.De atunci, zilnic, dupa fiecare eructatie sau flatulenta imi spune „padon”.Ba chiar si pe strada spuen chestia asta.Azi am fost in oras si a auzit un sunet ce semana cu o eructatie si ne-a spus „padon” :-D.
Acelasi lucru se intampla cu „te rog” si „multumesc”.Ii repet continuu asta, la orice chestie il pun ii spun cuvintele „magice” cum le numea maica-mea 😀 Nu exista sa-i poruncesc sa faca ceva sau sa i-o spun ca pe un ordin, ci mereu il rog si apoi ii multumesc.Pentru orice fleac, in felul asta ii va intra in obisnuinta si i se va parea firesc sa se adreseze la fel celor din jurul lui.Mai tarziu avem de trecut si houl lui „iarta-ma” care pentru unii este cel mai greu cuvant de rostit, fi ei si adulti sau oameni in varsta.
Alte mici treburi pe care-l pun sa le faca: isi duce mereu pampersul la gunoi si punga de gunoi pe hol la usa pana cand plecam afara din casa, atunci o ia si-o duce la ghena.Isi aseaza in patut pernele decorative, isi pune paucii la locul lor seara, isi pune hainutele la cosul de rufe murdare, baga in chiuveta dupa ce mananca farfuria murdara si tacamul, sterge cum poate el masa de firimituri ( toate cad pe jos, dar important este gestul sau ), ii place mult sa stearga praful si dupa ce-l sterg eu o data il las si pe el cu o carpa curata sa faca aceeasi treaba pe care am facut-o eu, cand intind rufele el imi da la mana fiecare articol vestimentar spalat si uneori imi da si carligele, porneste masina de spalat de fiecare data cand e acasa si eu spal, imi aduce diverse obiecte din casa pe care le cunoaste si pe care il rog sa mi le aduca, nu intra niciodata incaltat in casa si totdeauna imi spune automat cand paseset in holul de la intrarea in casa ” pucii gios” ( sa-i dau papucii jos-pantofii sunt totuna cu papucii. )
Consider ca ceea ce eu fac cu Ayan nu este nicidecum o ” hotie de copilarie” , ci sunt lucruri mai mult decat normale care ii vor fi extrem de folositoare pe viitor.
Si in poze dovada dezbracatului azi putin , maine mai mult si tot asa pana va reusi s-o faca singurel 😀

Veselie… cremoasa si mucioasa

A se vedea semnele de buna purtare existente pe fruntea Duracellului meu, semn facut cu ajutorul tocului usii care sta in calea copilului cand acesta alearga ca un taifun dintr-o camera in alta.Ce nerusinat de toc, in loc sa se disloce sa-i faca loc baiatului ramane acolo si Ayan e nevoit sa il ia fix in frunte cu mare putere.Rezultatul?Plansete si tanguieli, urlete si linguri reci pe locul loviturii si o vanataie de mai mare frumusetea fix in mijlocul fruntii .Asta asa, ca un semn de buna purtare al copilului de 1 an si 8 luni. 😀