Ce-i cu mine?

De cateva zile sufar de emotivitate exagerata, ma impresioneaza orice chestie cat de mica, plang la orice, sunt ca un arici, daca imi spui ceva incep sa plang.
Duminica, cand am deschis sa vad ce face puiul de Ambramburika si am aflat ca s-a stins dupa o suferinta grea, am plans de m-am umflat.Ieri de dimineata la cresa m-am uitat prin deschizatura usii sa vad ce face Ayan cand plec eu.Era la masuta si am vazut cand i-au pus in fata o canuta cu lapte, el nu stie sa spuna ca nu bea cu cana si a lasat laptele pe masa.A venit ingrijitoarea si i l-a luat iar el se uita lung la cana cu lapte.Am plans la usa si am chemat ingrijitoarea sa-i spun ca el habar nu are sa bea singur din cana si nici nu spune ca e mic.Biata femeie a crezut ca nu-i place laptele si d-asta nu bea.Mie mi s-a parut sfarsitul lumii si am plans in masina tot drumul.Mai apoi mi-a comunicat ceva D., de la el de la job, si iar am plans ca proasta in targ vreo 2 ore.
Azi la cresa, lui Ayan i-a smuls din mana jucaria un coleg de masuta, coilul meu nu a spus nimic si-si freca manutele si a inceput sa planga, strigandu-ma „mami, mami”.Apoi a inceput sa planga o fetita si el dupa ea, se tanguiau in cor cat puteau, strigand dupa mame.La usa m-am inecat in plans, am plans pana la masina si mai apoi pe strada, de simteam ca mor.Mi-a venit sa ma intorc sa-l iau inapoi , sa nu-l mai vad ca plange.
Am un nod in gat si acum si imi vine sa plang la orice lucru banal.
Oare ce-am patit?

Anunțuri

10 comentarii la “Ce-i cu mine?

  1. Of, draga mea, nu-i nimic cu tine, esti doar foarte sensibila. Lasa ca nu-i rau, mai bine asa decat stana de piatra. Dar sa nu-l influentezi pe Ayan, sa-ti ajunga sensibilos ca ai incurcat-o cu el 🙂 Hai, capul sus!

  2. Oooof, imi pare rau ca treci printr-o astfel de perioada! Sper sa treaca repede! Urmaream si eu cu drag blogul Abramburikai dar are parola si n-am mai reusit. Imi pare rau pentru pierderea ei. Asemenea tragedii…

  3. @svea: da, intr-adevar viata e tare nedreapta si parca nici dusmanilor dusmanilor nostri nu le-am dori sa le moara un copil.Grea incercare pentru Petro. 😦

  4. @Mia: si tu si dana sunteti pe aceeasi lungime de undda, felicitari inca nu pot primi ca nu stiu nimic.Poate am doar o perioada sensibilioasa, poate e de vina si cresa asta cu despartirea zilnica de puiucul meu, cine stie?daca sunt insarcinata oricum am sa spun in gura mare 😀

  5. @Laura: pai nu plang cu el de fata, plang cand dispare el de langa mine, cu el sunt cea mai vesela.Oricum cred ca m-a mostenit cu firea asta sensibila, plange din orice blegutul meu 😦

  6. Nu pot sa cred ce spui tu! Urmaream blogul Abramburikai pana a fost parolat. Avem cu totii momente cand suntem mai sensibili si orice ne aduce lacrimi in ochi…

  7. @ceska: Ba da ceska, i-a murit puiutul abia nascut pe 2 ianuarie.Pe mine m-a marcat ingrozitor chestia asta, i-am urmarit toata sarcina si evolutia micutului Gabriele in burtica mamicii lui, m-am bucurat la fiecare veste buna data de Petro si m-am intristat la fiecare stare aiurea a ei.De duminica sunt cumva trista tare si nu-mi vine sa cred ce i s-a putut intampla. :-((

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s