Pacoco, paluli si gas

A inceput o perioada dementiala, o perioada cu incalcituri si pocitanii de cuvinte de care ne amuzam extrem si care-i dau un aer aparte mici maimutele atunci cand le vorbeste.D. se amuza cel mai tare de cuvintele lui spuse in mod pocit. Si in fiecare zi Ayan scoate cate-o perla, prilej de mare distractie pentru D..
De cand l-am dus la cresa a venit cu o noua chestune pe care mi-o spune zi de zi cand il imbrac: se mangaie pe burta ( gestul e demential dar nu apuc sa-l filmez ) si-mi spune cu un aer grav si ochi mariti:” Ayani gas ?” .Mai nou il cheama „Ayani” si nu Ayan, adicatelea se alinta singurel.Pesemne ca la cresa, i-o fi zis careva in gluma sau in serios, cand l-o fi schimbat, ca-i gras.Si de atunci o tine mereu cu „Ayani gas?”.Desigur ca ii raspund mereu ca nu, Ayani nu e gras.El se uita la mine, ma intreaba iar si apoi concluzioneaza mustacind” Ayani, nu! ”
Nu am scris niciodata pana acum despre pasiunea lui extraordinara pentru ” pacoco ” 😀 Le desface si le insurubeaza, le innebuneste cat le arunca, le ridica si le fixeaza ca sa le desurubeze si sa le linga, apoi le arunca si iar le culege, etc.Este o intreaga procesiune de colectare a „pacoco”-urilor si cine s-ar putea gandi ca astea sunt capacele?De orice tip si orice fel, Ayan adora „pacoco”
Dar paluli?Ghici ciuperca ce-i ?hai sa vedem cine-i mai aproape de realitate….asadar ce sunt / este PALULI? 😀

Am o mandra mititica

Dupa masa in sala de la cresa – deschid usa sa-mi vad cupilu’ si cu inima stransa ma gandesc sa nu-l gasesc cu ochisorii lui de stele inlacrimati.Imaginea?Un Ayan dragalit si imbratisat si mangaiat de fetitele din grupa. 😀 Statea ca un pasa pe un divan si fetele il mangaiau sil pupau si-l alintau.Uof, mi l-am si vazut stand pe un mare divan inconjurat de niscaiva negrese mici facandu-i aer cu frunze de palmier.M-a vazut, a zambit larg, le-a dat la o parte pe dom’soarele tandre si a fugit catre mine.Cu o privire semeata imi spune ” pup bebe Ayani „.Hmm…Intreb ingrijitoarele ce-i cu iubareala asta?! Raspunsul imi creste ficatii cat o minge de fotbal:” toate fetitele il iubesc la nebunie, il mangaie, il pupa, ii dau toate jucariile lor, ii spun bebe frumosu’, il lasa sa stea el pe scaun si ele pe langa el”.M-am gandit ca de mici femeile sunt prostanace in fata unui mascul aratos.Il indemn sa pupe fetitele ca plecam acasa, el imi spune :” Nu, Iuia”.Care-i treaba cu Iuia?Daca ma intrebati pe mine, Iuia este Iulia, o desirata mica si blonda, fara sare si fara piper, dar el pe aia o vrea si probabil de aia ii place cel mai mult ,daca pe Iuia vrea s-o pupe….Mnoh…poti sa stai in calea fericirii omului?Nope…Asadar Ayan are si-o mandra mica, mititica :-D, pe „IUIA ” 😀

Ce-i cu mine?

De cateva zile sufar de emotivitate exagerata, ma impresioneaza orice chestie cat de mica, plang la orice, sunt ca un arici, daca imi spui ceva incep sa plang.
Duminica, cand am deschis sa vad ce face puiul de Ambramburika si am aflat ca s-a stins dupa o suferinta grea, am plans de m-am umflat.Ieri de dimineata la cresa m-am uitat prin deschizatura usii sa vad ce face Ayan cand plec eu.Era la masuta si am vazut cand i-au pus in fata o canuta cu lapte, el nu stie sa spuna ca nu bea cu cana si a lasat laptele pe masa.A venit ingrijitoarea si i l-a luat iar el se uita lung la cana cu lapte.Am plans la usa si am chemat ingrijitoarea sa-i spun ca el habar nu are sa bea singur din cana si nici nu spune ca e mic.Biata femeie a crezut ca nu-i place laptele si d-asta nu bea.Mie mi s-a parut sfarsitul lumii si am plans in masina tot drumul.Mai apoi mi-a comunicat ceva D., de la el de la job, si iar am plans ca proasta in targ vreo 2 ore.
Azi la cresa, lui Ayan i-a smuls din mana jucaria un coleg de masuta, coilul meu nu a spus nimic si-si freca manutele si a inceput sa planga, strigandu-ma „mami, mami”.Apoi a inceput sa planga o fetita si el dupa ea, se tanguiau in cor cat puteau, strigand dupa mame.La usa m-am inecat in plans, am plans pana la masina si mai apoi pe strada, de simteam ca mor.Mi-a venit sa ma intorc sa-l iau inapoi , sa nu-l mai vad ca plange.
Am un nod in gat si acum si imi vine sa plang la orice lucru banal.
Oare ce-am patit?