Deprinderile se invata de mici, asa am invatat eu la liceul ala pedagogic pe care l-am facut in 5 ani si nu in 4 ca tot liceanu’, liceu in care am taiat si decupat si colorat si…si…in timp ce alti adolescenti se plimbau si se iubeau prin parcuri.In fine, nu de anii mei de liceu vreau eu sa vorbesc aici, ci de faptul ca am inceput sa-l invat pe copchilus sa se dezbrace singurel.Facem in fiecare seara exercitii de dezbracat, asistat de noi si ajutat totodata de noi.Ii place la nebunie ceea ce face, ii da un aer independent si chiuie de fericire cand reuseste sa scoata un articol vestimentar dand „cuba ” cu mama lui care nu-l lasa sa creasca „linistit”.Mi-a spus o mama- cunostinta de-a mea, la telefon, ca-l „asupresc” de mic in loc sa-l las sa-si traiasca copilaria linistit, ca-s ” hoata lui de copilarie „.Hahahaha, adica sa inteleg ca-i fur copilaria daca se imbraca si incalta singur?Atunci asa sa fie, vreau sa-i fur intreaga copilarie dar sa fie independent, sa se descurce singur la imbracat si dezbracat, incaltat si descaltat, mancat singur, baut apa/suc/lapte/ ceai singur, mers la toaleta si igiena zilnica.Astea sunt lucruri elementare pe care orice copil sanatos fizic si mental trebuie sa le faca in mod independent de parintii sai, progresiv pe masura ce creste .Nu-l ajuta cu nimic la o dezvoltare armonioasa pe un copil, faptul ca maica-sa il incalta pana la 6 ani, ca il imbraca si-l dezbraca pana ajunge sa mearga la scoala, ca ii da sa bea cu biberonul pana la 4-5 ani, ca i se canta-n struna si copilul nu este pus deloc la nicio treaba.Trebuie motivat si responsabilizat un copil, el este o fiinta umana independenta si are pe viitor de trait si dezvoltat intr-o societate cu diverse responsabilitati.Nu poate trai ca o leguma in umbra maica-sii / bonei / bunicii mereu.
Ce inteleg eu prin responsabilizare?
De pilda, Ayan de acum cateva luni strangea jucariile cot la cot cu mine , seara cand termina joaca.La inceput il ajutam si il puneam sa-mi aduca cate o jucarie pe care o punea in lada cu jucarii si apoi era aplaudat si ovationat el simtind ca a facut nu stiu ce mare chestie.Cu timpul am inceput sa-i aduc eu jucariile si el strangea marea parte a lor, azi ajungand sa le stranga singur pe toate cand il trimit la strans.
De foarte mult timp, dupa ce manca si eructa eu tot timpul i-am spus „pardon!”, am insistat si i-am repetat zilnic de fiecare data cand se repeta figura.Acum 2 saptamani m-am trezit ca dupa o masa, dupa ce a eructat mi-a spus singur „padon”.De atunci, zilnic, dupa fiecare eructatie sau flatulenta imi spune „padon”.Ba chiar si pe strada spuen chestia asta.Azi am fost in oras si a auzit un sunet ce semana cu o eructatie si ne-a spus „padon” :-D.
Acelasi lucru se intampla cu „te rog” si „multumesc”.Ii repet continuu asta, la orice chestie il pun ii spun cuvintele „magice” cum le numea maica-mea 😀 Nu exista sa-i poruncesc sa faca ceva sau sa i-o spun ca pe un ordin, ci mereu il rog si apoi ii multumesc.Pentru orice fleac, in felul asta ii va intra in obisnuinta si i se va parea firesc sa se adreseze la fel celor din jurul lui.Mai tarziu avem de trecut si houl lui „iarta-ma” care pentru unii este cel mai greu cuvant de rostit, fi ei si adulti sau oameni in varsta.
Alte mici treburi pe care-l pun sa le faca: isi duce mereu pampersul la gunoi si punga de gunoi pe hol la usa pana cand plecam afara din casa, atunci o ia si-o duce la ghena.Isi aseaza in patut pernele decorative, isi pune paucii la locul lor seara, isi pune hainutele la cosul de rufe murdare, baga in chiuveta dupa ce mananca farfuria murdara si tacamul, sterge cum poate el masa de firimituri ( toate cad pe jos, dar important este gestul sau ), ii place mult sa stearga praful si dupa ce-l sterg eu o data il las si pe el cu o carpa curata sa faca aceeasi treaba pe care am facut-o eu, cand intind rufele el imi da la mana fiecare articol vestimentar spalat si uneori imi da si carligele, porneste masina de spalat de fiecare data cand e acasa si eu spal, imi aduce diverse obiecte din casa pe care le cunoaste si pe care il rog sa mi le aduca, nu intra niciodata incaltat in casa si totdeauna imi spune automat cand paseset in holul de la intrarea in casa ” pucii gios” ( sa-i dau papucii jos-pantofii sunt totuna cu papucii. )
Consider ca ceea ce eu fac cu Ayan nu este nicidecum o ” hotie de copilarie” , ci sunt lucruri mai mult decat normale care ii vor fi extrem de folositoare pe viitor.
Si in poze dovada dezbracatului azi putin , maine mai mult si tot asa pana va reusi s-o faca singurel 😀
Arhive zilnice: 16 ianuarie 2011
Veselie… cremoasa si mucioasa
A se vedea semnele de buna purtare existente pe fruntea Duracellului meu, semn facut cu ajutorul tocului usii care sta in calea copilului cand acesta alearga ca un taifun dintr-o camera in alta.Ce nerusinat de toc, in loc sa se disloce sa-i faca loc baiatului ramane acolo si Ayan e nevoit sa il ia fix in frunte cu mare putere.Rezultatul?Plansete si tanguieli, urlete si linguri reci pe locul loviturii si o vanataie de mai mare frumusetea fix in mijlocul fruntii .Asta asa, ca un semn de buna purtare al copilului de 1 an si 8 luni. 😀
La masă, în weekend
Ce mai mananca copilul meu in weekend?O ciulama cu mamaliguta, bune ca la mama lui acasa 😀 Cat se raceste mancarea, el imi face fete-fete si strambaturi…de foame 😀 ( si DA, toata farfuria aia a dat-o gata, mananca cat un adult cateodata )
Fărâme de suflet şi de viaţă 