Ochii care nu se vad, se gasesc… pe feisbuc

Acum ceva timp mi-a spus o amica ( pe atunci super buna prietena de-a mea ) ca ” nu ai feisbuc , nu existi !” Eu abia nascusem, eram preocupata de orice altceva pe lumea asta decat de site-uri de socializare.Asa incat am zis pas! ideii de-a exista pentr orice altceva in afara lui Ayan.Aceeasi amica imi povestea inflacarata cum s-a „gasit” cu oameni pe care nu-i mai vazuse de un car de ani, ce misto ca s-au regasit ,etc.Chiar imi treceau toate astea pe langa urechi ca niste pasari in zborul lor spre tarile calde, eu eram 1000 % bagata in ale mele, nu ma interesa sa sozializez cu nimeni si nimic in spatiul virtual.Incet-incet, lucrurile din viata mea s-au mai asezat, am inceput sa am putin timp liber si pentru mine, Ayan nu a mai fost dependent de maica-sa 100 % si atunci ( impinsa de o prietena ca sa-i pot vedea profilul pe facebook ) am luat hotararea sa „exist” si eu.Mi-am facut un profil si cu asta basta.Nu m-a pasionat sa ma uit pe site prea mult, m-au preocupat alte si alte chestii astfel incat nu am avut timpul si nici placerea sau macar curiozitatea sa revad sau sa caut persoane pe care nu le mai vazusem de jpe mii de ani.
Azi, stand la pc, cat timp Ayan se dadea cu sania pe afara, mi-a venit asa un bum! sa caut niste oameni pe care nu i-am vazut de foarte multi ani, habar nu aveam ce sa-a ales de ei.Pe unii i-am gasit, pe altii ba, la unii am ras si m-am bucurat de ceea ce au ajuns si de evolutia lor ( de altfel prevazuta de mici copii ), de familiile frumoase pe care le au si copiii reusiti, la altii m-am intristat vazand ce s-a ales de ei.Existau oameni pe care nu i-am mai vazut din scoala generala, unii misto pe atunci au ajuns sa-si expuna pe feisbucul asta opulenta in care traiesc, isi fac jde mii de poze cu toate camerele viloaiei in care salasluiesc ei si neamu’ lor cu tot, isi fac alte jde mii de poze cu plimbarile lor super- mega -puli costisitoare prin croaziere la care romanul de rand abia indrazneste sa viseze.Si mai scriu si mesaje d-alea de tot rahatul ca „uite ce am ajuns daca ma duce mintea!”.Pai bai fraiere, da de ce nu scrii acolo sub mesajul asta si faptul ca „uite ce-am ajuns daca tata a fost securist cu coae grele !” ? Ca ne duce mintea pe unii cu mult mai mult decat te duce pe tine si iaca nu am ajuns niciunul din toti dashteptii astia sa avem ce ti-a dat tie tac-tu si pe gura si pe dos.Scarbos de-a dreptul!
I-am vazut apoi pe unii care mi-au fost mie gagii in ce dracu’ fel arata la 3 si un pic de ani.Ba baiete, e naspa rau , zau! Adica D. al meu e super fita de barbat pe langa burtosii aia, fara par si fruntea largaaaa si inalta.Cum dracu sa te degradezi in halul asta la numai 30 de ani?Pai la 50 de ani cum vei arata?Si mi-am zis – la fiecare dintre aia vizionatii- ca bine am facut ca le-am dat cu sutu-n cur, la vremea lor.Singurul misto a ramas ex-ul dinaintea lui D. ( dar nah! stai ca ala e pui fraged inca , mai are timp sa se burteasca si sa se cheleasca… sau poate nu…) care are si el o super misto de gagica, asa cum ii sedea si bine sa aiba! ( el oricum e plecat din tara, deci alt mediu, alti oameni, alta lume mon cher! )
M-am uitat apoi la fel de fel de indivizi care-si cauta „fete”, il vedeam in fata mea numai pe idiotul ala care e-n trend acum cu „nu stiu”-ul lui.Mai, niste ciudati care-si scriau la profil niste nebunii de nu se poate.
Apoi mi-am gasit 2 foste colege, care-s sigur prostituate pe Stefan Furtuna, nu cred ca o femeie la varsta mea ( suntem leat ca si numar de ani), cu-n job decent, o familie si un cerc de prieteni normali, poate sa iasa pe strada im ( dez) bracata si boita in halul ala!
Am revazut insa si profile ale unor foste colege de-ale mele, azi mamici cu cate 1-2 copii, cu familii faine, maritate unele cu oameni la care nici nu te gandeai ( in sensul ca-s cu ei iubite din frageda pruncie ), am aflat de unii oameni care erau super capabili ca s-au tirat din Romania de hat ani, ca-s oameni reusiti care pe unde a putut sa ajunga cat mai departe de aici.
Mi-a facut bine ” plimbareala” asta printre oamenii din trecut, mi-am dat seama ca ma tin inca bine, ca sotul meu e misto rau la varsta lui, ca suntem o familie normala.Mi-a facut bine sa revad anumite chipuri, mi-au rascolit anumite poze amintiri din trecut, din tineretile mele, mi-au adus zambetul pe buze anumite personaje si am concluzionat ca nu ma pot tine de feisbucul asta.Nu ma pasioneaza deloc.Cand o sa mai am chef, cand o sa vreau sa nu uit ochii pe care nu-i vad, dau fuguta pe feisbuc si gasesc pe cine vreau si cum vreau, ii vad tot ce are si ce n-are doar cu-n click.Socializam virtual la maxim, suntem in continua transformare roboteasca, incet , incet ne pierdem cu totul in spatiul virtual.Dar avem o sansa pe care ai nostri nu au prins-o:ochii care nu se vad, se gasesc pe feisbuc!

Anunțuri

Un comentariu la “Ochii care nu se vad, se gasesc… pe feisbuc

  1. Pingback: Ochii care nu se vad, se gasesc… pe feisbuc - Ziarul toateBlogurile.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s