Sarbatori de altadat'

Frigul de azi m-a facut sa-mi amintesc de zilele cand eram eu copil, mi-am amintit ce ierni erau atunci, frumoase si pline de zapada multa, geruri naprasnice care aduceau flori de gheata pe geamurile casei noastre si rufe scoarta de inghetate pe sforile din balcon.Nu aveam caldura in case de la calorifere sau centrale, dar aveam caldura in suflet si totul era mult mai natural.Sarbatorile copilariei mele au fost unele extrem de frumoase, pline de colinde cantate de mama la pian, de mancare buna si cozonacii cei mai buni pe care i-am mancat vreodata, facuti de mamaia mea paterna, cu brad natural care mirosea in toata casa a cetina si lumina cu becuri intreaga perioada a Sarbatorilor.In fiecare an a venit la mine Mosul ( fie el Gerila, Cracila sau Craciun- cum l-a chemat in functie de vremuri ) incarcat de cadouri si intotdeauna cu scrisori, imi trimitea anual cate-o scrisorica originala , scrisa tremurat la lumina lumanarii, cu creionul, spunandu-mi in continut lucruri care ma vrajeau si ma minunam intreaga zi.Eram atat de fericita ca nu puteam sa dorm noaptea la gandul ca iar imi va scrie Mosul ceva.Cand m-am mai marit ii scriam scrisori siropoase si pline de dulcegarii stiind eu ca vorba dulce mult aduce, scrisori ce i le inmana tata cand se intalneau ei amandoi in centru 😀 .Si mi se parea atunci centru atat de departe de cartierul nostru, de parca era peste ocean. Multumesc tata pentru lucrurile astea minunate!!
Imi aminteam dimineata de jocurile copilariei mele , in fata blocului cu o ceata de copii de varsta mea, jocuri ce ne tineau in zapada , uzi leoarca ( nu mergeam sa ne schimbam de frica ca ne opresc parintii in case ), cu nasuri, obraji si maini inghetate si rosii, cu picioare in ciorapi si cizme ude, dar chiotind de veselie si de bucurie.Imi amintesc perfect cat de reci imi erau pulpele picioarelor cand ma dezbraca mama, venita direct de la sanius, incat apa calda de la baie ma frigea, desi era potrivita pentru baia mea.Mai apoi buzele cele arse de vant si ger, vesnic aveau iarna o crusta pe ele si desi erau unse seara de seara de mama , dupa baie, a doua zi erau la fel in urma orelor de joaca in aer liber.Construiam cu sarg cazemate, oameni de zapada, castele si cetati din zapada, ne jucam cu bulgari multi si ne tavaleam pur si simplu prin nameti.Povesteam cate-n luna, cate-n stele, ascultam fascinati povesti mai mult sau mai putin adevarate spuse de ceilalti de seama noastra.Legam prietenii usor si cu promisiuni mari, ii adoptam in jocurile noastre pe toti cei ce apareau in vizite la bunici, matusi sau alte rude.Hainele erau fleasca de ude si aveau pe ele strat de zapada inghetat, fata ne era rosie si inghetata, dar nimic din toate astea nu conta.Acolo, alaturi de cei mici nu simteam nimic din ceea ce adult m-ar jena extrem de mult.Nu mi-as putea inchipui acum sa stau uda fleasca si inghetata, cu orele, in zapada.
Totdeauna ziua de Craciun o petreceam cu familia, mergeam intotdeauna la mamaie si tataie de la Giurgiu, la foc de soba cu lemne, la curte si la bunataturi extrordinare facute de mamaie cu migala.Mergeam la colindat cu niste veri de-ai mei, veneau rude pe la noi sa ne vada si sa stea la o poveste la un pahar de tuiculita fiarta pe soba si vin rosu ca sangele.Cantam, primeam cadouri, dormeam extenuata de atata joaca si seara ne cuibaream cu totii in paturi si dormeam dusi, rapusi de minunatia Sarbatorii Sfinte.Petrecerea de Craciun tinea 3 zile si 3 nopti caci a treia zi mergeam si la bunica materna, continuam si acolo seria povestilor la gura altei sobe ( cu gaz si soba centrala din Bucuresti ), imbiati si degustand alte delicatese culinare.
Sarbatorile de atunci nu erau atat de artificiale si comerciale, nu existau lumini ce impodobeau orasele, Mos Craciuni ce zambeau de peste tot, nu existau atatea lucruri ce trebuiau cumparate neaparat ca sa fii in trend, dar exista un alt parfum al Sarbatorii, existau traditii minunate care azi in mare parte se altereaza si se pierd, existau altfel de sentimente intre oameni, care-i uneau cu drag in jurul unei mese.
Nostalgia asupra acelor vremuri apuse nu o am numai eu, se regaseste in ceea ce scriu multi dintre aceia care sunt de varsta mea sau mai batrani.Nostalgii dupa vremuri apuse si oameni dragi disparuti , pe care-i pomenim mereu in prag de Sarbatori, atunci cand dorul ne mistuie sufletele si amintirile nu ne dau pace!