Oameni de zapada

Mi-am adus aminte, citind un comment de-al zuzei G. despre perioada Sarbatorilor, care pentru unii pare trista sau poate ca si este, de mine…
Pana sa ma marit, viata mea in ultimul deceniu, in prag de Sarbatori arata asa:cand tot omu’ se pregatea sa puna pe masa una- alta, cand toata lumea fremata facand planuri pentru locurile unde-si vor petrece Craciunul si Revelionul, cand toti alergau disperati incolo si incoace pentru sau dupa cadouri, cand toate patachinele erau gramada la saloanele de coafura, masaje si alte nebunii, eu duceam tratative cu agentiile de turism ridicand stacheta baneasca cat mai sus care si cum sa ma ia ca si ghid.Poate ca multi si-ar fi dorit ( asa cum mi-a spus candva o doamna care a auzit ca am fost ghid atatia ani) ” sa se plimbe gratuit prin lume ” numai ca ghidaria nu inseamna asta :-D.
La inceput, cand am prins o excursie de revelion ca si ghid, mi s-a parut ca sunt cea mai importanta persoana din lumea asta, nu-mi pasa de nimic, eu aveam sa plec gandind la fel ca cei care nu au facut meseria asta cu romani, cu turistii romani de conditie medie.Primii ani au fost super, cu toate greutatile pe care le intampinam, aveam 20 ani si toata lumea era a mea.Sarbatorile de iarna, cele pascale si vara toata mi se pareau ca o evadare catre un paradis, desi eram mereu franta de oboseala, plina de nervi de toate pretentiile absolut cretine pe care le ridicau diversi aiuriti din grupuri, in plus atunci eram vesnic stresata sa nu-mi fuga din grup turisti ,care plateau cate-o excursie de 70 euro ca sa ramana in Grecia si de acolo sa ajunga in Italia la munca.De cate ori am tremurat de frica simstindu-mi efectiv inima in gat si batand atat de tare ca-mi tiuiau urechile, dand exlicatii la Promahonas ( granita bulgaro-greaca ) unde-mi sunt turistii lipsa din grup, de cate ori ma mascareau jegosii de vamesi greci si se purtau cu mine ca si cand eram un gunoi din lumea a taspea si nu un om dintr-o tara europeana, de cate ori nu m-au invitat vamesii bulgari la o partida de „oral” ca sa treaca autocarul mai repede…banii castigati au fost platiti cu varf si indesat!
Incet-incet oboseala m-a cuprins si toti cei de varsta mea au inceput sa se aseze la casele lor, in sensul ca majoritatea aveau niste relatii legate si erau deja fie casatoriti, fie cu copii.Isi faceau mai toti planuri de vacante la munte sau la ski, erau toti preocupati de localurile unde aveau sa-si petreaca sarbatorile iar eu stateam si priveam de pe margine, spectatorul trist care avea sa plece iar si iar fara a se putea bucura de frumusetea si esenta acestor Sarbatori.
Cum decurgea un Revelion la mine?Nu cred ca apucam sa mananc macar o sarma in acea noapte, eram continuu la dispozitia si pe langa turistii care-ti freaca ridichea cu orice idiotenie, numai sa te intrebe ceva, sa se bage in seama si sa nu te lase linistit la masa macar 5 minute , pe principiul ca „eu te platesc pe tine”.Trebuia sa-i gadil in talpa si sa-i intreb continuu numai zambindu-le daca se simt bine, daca-s ok, daca le place ce halesc ei la 70 euro ai lor, daca e in regula camera, daca e in regula patul,sarmaua si apa pe care o beau.Desigur ca niciodata nu era totul in regula,desigur ca mereu au fost carcotasi fata de care mi-am muscat limba pana la sange si le-am zambit amabil si politicos explicandu-le ca nu se poate sau nu este posibil la banii aia sa stai la all inclusive.( si se mai intreaba cate unii unde puii mei mi s-au slabit nervii ?! )
Desigur ca existau si parti frumoase, desigur ca intalneai si lume misto in grupuri, cu care te :lipeai” si stateai la povesti si la istorii, desigur ca pe 1 ianuarie intotdeauna ne adunam toti ghizii si petreceam si ne dantuiam, erau si parti faine in toata povestea asta,dar ceea ce vreau sa subliniez este faptul ca niciodata Sarbatorile pe care le petreci singur nu-s la fel ca atunci cand esti cu cineva drag.La 12 noaptea, la schimbarea dintre ani, cand toti se sarutau si se imbratisau, urandu-si una, alta, eu ma pupam cu toti de complezenta si mie in mod special nu-mi ura nimeni nimic din suflet.Ma imbratisau anumiti oameni cu care legasem prietenii in Grecia si cu care ne intalneam mereu numai de Craciun sau Revelion dar nicicand imbratisarile alea nu erau ca cele pe care ti le da un iubit sau un sot.
Cu adevarat Sarbatorile mele au capatat iar un sens din momentul in care m-am maritat.Desi mi-am facut anual un bradut de Craciun, niciodata cat am fost singura nu m-am bucurat atat de mult de el ca acum.De cand il am pe Ayan, astept cu sufletul la gura, incepand cu 1 decembrie sa vina Sarbatorile, sa ne adunam cu totii, sa mergem pe te miri unde, sa facem curat general in casa, sa impodobim bradutul nostru si sa punem cadourile de la Mos sub el, sa gatesc ajutata de D. diverse bunataturi si sa le halim cu mare bucurie, chiar daca in ultimii ani Revelionul l-am facut acasa, a avut alt farmec si alt gust.Asta fiindca suntem sanatosi, suntem impreuna si ne iubim.Si stand acum si comparand situatia financiara de atunci cu cea de acum as da oricand iar toti euroii castigati atunci si tot luxul ce mi-l permiteam pe vremea aceea, pe ceea ce am acum: iubire, intelegere si un pui mic si dulce.
Lucrurile in viata se aranjeaza de la sine, cand va veni momentul, luna decembrie va fi toata plina de lumina, sclipici si bucurie netarmuita pentru cei carora acum li se pare trista, chiar daca pe masa de Craciun pui un covrig, macar sti ca acel covrig e mancat alaturi de cei pe care-i iubesti si te iubesc la randul lor neconditionat si nefatarnic.Familia e lucrul cel mai important pe lumea asta!
Toate acele excursii s-au sters din mintea mea ca si cum nu ar fi existat, toti acei oameni care au trecut prin viata mea, s-au topit la fel ca niste oameni de zapada…banii i-am cheltuit de mult timp, hainele s-au demodat, fitele mi-au zburat…