Ratb for fun

Sunt mai bine de 13 ani de cand eu nu am mai urcat in vreun mijloc de transport in comun.Eram cumva rupta de realitatea inconjuratoare, eram cumva smulsa dintre semenii mei si ma obisnuisem foarte prost.Pac, coboram la scara, curu’n masina si aveam tot confortul: caldurica, muzica de care voia culoarea mea,pe vremea cand fumam savuram o cafeluta si o tigarica, doua , trei sau 23 pana ajungeam la destinatie, miros frumos, aer conditionat vara si tot luxul pe care mi-l doream.In ultima luna, am circulat numai cu RATB-ul si asta din motive de no parking acolo unde ma duc , caci masina mea inghite benzina de 50 ron si merg cu ea pana uit sa mai alimentez.
Asadar, dac- am facut abonament trebuie si consumat.In plus, copilului trebuie sa-i prezinti si mijloacele de transport, desi ma-sa l-a fatat cu curu’n jip. Dar e bine ca de mic sa fie obisnuit cu de toate.In consecinta, ieri, zi frumoasa si calduroasa, convinsi ca troleul pe care-l luam din fata casei va fi gol fiind duminica, luam copilul si mergem in parc.De la noi pana in Cismigiu este de mers considerabil cu Ratb-ul.
Niciodata nu am putut filma ceea ce am vazut eu in luna asta in masini sau troleee, nu am avut ocazia sa descriu mirosurile pe care narile mele le-au „savurat” din plin, nu am putut sa stau la povesti despre fauna ce misuna prin mijloacele de transport.Dar zau, ca-i distractiv!
Ieri insa, am avut aparatul la noi si am reusit sa filmez, pentru putin, o discutie dintre o mama si-un copil, o discutie de alint.Pacat ca n-am putut sa o filmez pe zurlia de mama cand ii recomanda din tot sufletul unei batrane sa ia loc pe scaun langa al ei „beibi”.Asa isi alinta plodu’ :” beibi” Restul e no comment 😀