Odiseea continuă ( ziua a 5-a )

Azi de dimineata l-am trezit tare, tare greu si a fost marait, ceva de speriat!Mai intai a vrut neaparat sa manance laptele in bucatarie, in scaunelul lui de masa.Cum in bucatarie era foarte frig i l-am dus in dormitor.Mi-a aruncat cana cat colo si a imprastiat laptele.M-am suparat si i-am spus ca e urat ceea ce face.S-a oprit din plans, si-a luat cana si cu un servetel a sters de pe jos laptele.L-a baut amarat nevoie mare, cocotat in patul nostru.A refuzat sa ia vitaminele ( vigantol, vit.C,etc.) si iar i-am spus ca ma supara tare si nu e frumos sa ma faca sa plang ( cuvantul ” a plange” il cunoaste si cred ca si asta cu supararea il stie acum ), a inteles cuminte deschizand gurita.
Pe drum a vrut sa-l duc in brate, in masina a stat lipit strans de mine ( nu pot sa descriu felul in care am condus azi cu un Guguluf calare pe mine, noroc ca-i cresa aproape ).La cresa cand a intrat pe alee a inceput sa miorlaie.S-a intors cu spatele si s-a bagat cu capul intre picioarele mele.L-am luat in brate, cand am ajuns la dulap si l-am pus pe bancuta ducandu-ma sa caut incaltamintea de interior, s-a pus pe plans.N-a vrut sa-l incalt, s-a dat jos si mi-a inchis dulapul.M-a ajutat infirmiera sa-l incalt, el plangea continuu.Degeaba lugu-lugu, degeaba strans in brate si pupaceli multe, degeaba povestit cate-n luna si in stele.Urla din rasputeri si se tara pe jos, ma tinea strans de picioare.Azi am plans! Nu am putut rezista sa-l vad asa terminat de suparare.Daca nu aveam treaba urgenta il luam inapoi acasa.A intrat mai mult tarat in grupa, cand s-a inchis usa a tacut ca prin farmec.Nu stiu ce-i spune infirmiera la ureche ca mereu tace ca vrajit.Am sunat sa vad ce face…fireste ca era super ok, se juca de nu mai putea.A mancat tot , ca de obicei, l-am gasit culcat in patut si cand ma vede le spune „pa,pa” si ma tine strans de gat 😀 Meniul de azi:
dimineata: lapte, tartina cu pateu de ficat
ora 10-mere
pranz: mamaliguta cu branza, ou si smantana, ostropel de pui
Totu-i minunat cu cresa dupa o saptamana dar dimineata ma amaraste rau cu plansetul asta ca sa nu stau linistita.
Aseara a facut aceeasi scena la ai mei.Am plecat cu D. la cumparaturi si ca sa evit hipermarketul unde sunt diverse si diversi l-am dus la ai mei.Cand a intrat pe usa la mama s-a zvarcolit ca un sarpe, se tinea strans de D. ( eu nu am mai urcat ), urla si se invinetise de plans.Nu a vrut sub nicio forma sa-l atinga mama, s-a aruncat pe spate si urla.Urla incat taica-miu care era undeva la parter l-a auzit si a venit in graba.Cand l-a vazut pe tta ( iubirea lui ) a tacut, l-a laut in brate tata, s-a cuibarit in bratele lui si a tacut.Apoi n-a mai avut nimic timp de 4 ore cat a stat la ei.Seara cand ne-am intors a tipat la noi :-D, efectiv ne certa pe limba lui 😀
Aseara la culcare nici nu a vrut sa-si vada patul, a adormit calare pe mine ca atunci cand era mic-mic.S-a suit pe burta mea si acolo a adormit.Puiucul meu mic, se simte instrainat, dragul meu drag!Dac-ar sti el cat il ador si ca stau ca pe ghimpi cat e plecat…Offf, dar o sa inteleaga el si asta intr-o zi!
Weekend placut tuturor, noi petrecem sambata si duminica ne remontam pentru ziua de luni cand mergem iar la copii, cu forte proaspete 😀

Anunțuri

7 comentarii la “Odiseea continuă ( ziua a 5-a )

  1. Sunt penibila daca incerc sa te incurajez si eu?
    Stiu ce inseamna sa te desprinzi, sfasiata, de copilul tau care plange… Am experimentat si eu, desi nu foarte mult timp (vreo 2 saptamani). Dar eu cred ca fiind integrat in timpul zilei, o sa depaseasca perioada aceasta si va fi din ce in ce mai bine.
    Dar te inteleg… te inteleg perfect…
    Te imbratisez si iti doresc putere!

  2. Pingback: Odiseea continuă ( ziua a 5-a ) - Ziarul toateBlogurile.ro

  3. @danae: Danuta eu iti multumesc de incurajari,cum sa pari penibila?Stiu, teoretic, din experienta mea la catedra ca asta nu dureaza foarte mult si ma bucur ca imediat ce nu ma vede tace si uita insa practica, ca mama , ma omoara.Cand il vad cu lacrimile alea de crocodil ca plange si am tine de gat cu manutele alea mici imi vine sa lesin!

  4. Of, ca bine te mai inteleg! Octavian (2 ani si 10 luni) merge si el la gradi de pe 5 septembrie! In prima saptamina a facut ca Ayan, urla el, urla si sufletul in mine, dar in a doua saptamina, cind am intrat cu el in sala lui, m-a impins cu brutalitate si mi-a spus ” Mani fache pipi”, adica sa ma tirez ( asta e placa pe care o aude cind plec undeva, ca plec la pipi si ca ma intorc repede). Acum totul e OK, ii spun ca mergem la copii si la miss Lana si e multumit! Iti doresc ca saptamina viitoare sa fie totul bine si din ce in ce mai bine!
    Cit despre viata aici, cum m-ai intrebat, totul este mai mult decit OK! Sint in Abu Dhabi, iar arabii de aici sint deschisi la cap, nu sint habotnici! De fapt ei sint cu mult mai putini decit expatriatii, multi britanici si muuuuuulti indieni! In primul an mi-a fost greu , dar nu din prisma acomodarii aici, ci din pricina faptului ca eram plecata de acasa cu un bebelac de 4 luni, cu fi-mea de 9 ani si cu toate pe capul meu!
    Imi place, e un oras viu, in miscare, in crestere, construiesc astia in disperare! Imi lipsesc parintii, ei sint piatra sufletului meu! Si anotimpurile, toamna, ploaia, iarna, zapada! Aici cind ploua e o raritate, dar savurez atunci fiecare moment! Acum asteptam sa se faca oleaca mai „racoare”, ca sa putem merge la plaja si la apa!Si-mi mai lipsesc florile, de Paste cind am dat o fuga acasa am jumulit toti copacii pe linga care am trecut si mi-am umplut vazele cu crengute de zarzar, de mar! Liliacul, lacramioarele, dar nu le putem avea pe toate in viata!
    Daca acasa e frig, va asteptam aici la noi la 35 de grade!
    Va imbratisez cu drag si pup puiul mic!
    Manu

    P.S. Am uitat sa-ti spun , apropo de faza aia cu accidentul ca masina noastra a ajuns la fier vechi, asa de botita a fost! Tot inainte!

  5. @Manu: eu sunt nascuta si traita intr-o tara araba, mie tare mult mi-ar placea sa ma mut in Emirate sau in Qatar, dar ce sa fac acolo?Si mi-e groaznic de frica sa plec cu Ayan dupa mine.Daca as fi fost doar eu cu al meu sot mi-as fi luat poate hamul si prastia si ne-am fi tirat, dar asa?pupici de incurajare si pupici si lui Octavian cu „mani fache pipi” 😀

  6. Mititelul, of of. Lasa ca o sa treaca si perioada asta si va obisnuiti. E greu. Stiua asta din propria-mi experienta. Week-end placut si voua.

  7. Pai sa aveti relaxare si remontare placute!
    Cat despre „scene”…hehehehe…mare pisicher Ayan! 😀
    Bunica lui Alex , spunea despre el , la vremea copilariei , ca este speculant sentimental 😀
    Va imbratisez si succes pe luni! De marti ma dau si eu cu curul de pamant ca flacaul tau , ca incep serviciul!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s