De noapte buna

Ieri si alaltaieri seara nu l-am mai lasat pe Guguluful meu sa adoarma in patul lui.Vreau sa il simt cand adoarme, vreau sa-l am langa pielea mea lipit cu obrazul lui de catifea.Nu m-as odihni oricum intreaga noapte cu el in pat caci m-e frica sa nu-l strivesc.Nici nu e ok ca el sa doarma zilnic cu noi in pat, dar acum simt nevoia sa il am in bratele mele cand adoarme si sa ma uit mult si lung la el cand doarme ca un ingeras.Are cel mai linistit somn posibil, nu-i brazdeaza chipul nicio grija, doarme curat si pur.Si neintors.
Nu asta era ideea insa.
Cand ne asezam in pat, el se cuibareste in bratele mele si-mi face semn sa-l legan ( offf, masa-mare asta care l-a invatat toata vara cu legantul la somn! ) si eu incep sa-l legan usurel si sa-i cant „nani, nani, puiul mamei…”.
Alaltaieri a ascultat cuminte si a adormit.Aseara insa , m-a tinut strans de tot cu manutele alea mici si moi dupa gat, ma privea cu ochisorii lui de stele si ma mangaia apoi pe fata asa cum ii fac eu lui cantandu-mi si el mie „nani, nani”.
Ar putea cineva in lumea asta mare sa nu iubeasca asemenea copil, asemenea gesturi si asemenea tandrete?Zilele astea cred ca simte si el ca sunt ceva mai melancolica si mai blegita ca mereu se cuibareste pe langa mine si are diverse gesturi de tandrete.Dupa-masa la somn m-a pupat pe obraz mult si a adormit cu manuta lui micuta pe obrazul meu.Vreau sa opresc timpul in loc, vreau sa ramana clipele astea vesnice,sa stam asa pentru eternitate – eu tanara mamica si el un copilas dulce si pur !
Noapte buna !