Mi-a dat prietena mea un link cu niste cantecele de copii dementiale.Cat de multe cantecele am auzit eu de-a lungul anilor de invatamant, p-astea chiar nu le-am auzit niciodata.Lui Ayan ii place mult sa asculte si sa danseze in timp ce canta si el cat poate 😀 Sunt peste 150 de cantecele care sa-i inveseleasca
…nu, nu criza economica , ci criza de personalitate.
Nu cu mult timp inainte de-a-l avea pe dom’sorul Guguluf, imi displaceau extrem copiii care se dadeau ” in spectacol” pe strada: plansete, urlete , aruncari pe jos si emitere de diverse onomatopee cat mai variate si mai colorate.Ma gandeam ca sunt super rasfatati si ca parintii nu le spun nimic , nepasarea acestora fiind oglindita in comportamentul copiilor lor.
De ceva vreme incoace, de vreo luna cred, pe Guguluf l-au apucat isteriile.Da’ cand zic isterii nu exagerez cu nimic! La prima iesire de genul imi venea sa innebunesc de nervi, de rusine, de privirile tampe ale celorlalti care se uitau ca vitele la poarta noua.Atunci l-am pedepsit ( ce-o fi inteles el din asta! ), am si urlat la el si s-a cumintit.La targul Babyexpo a avut o alta crizuta, cu tarat pe jos, urelete si zbierete, mers in patru labe etc.Acolo mi-a crapat obrazul de rusine mai tare mai cu seama cu cat eram singura cu el, caram pungi cu diverse cumparaturi si o masina in care l-am luat la plimbare atunci.Adica mi-era aproape imposibil sa-l mai tin si-n brate pe el.Astfel incat s-a culcat pe jos, a facut ca toate fiarele pamantului, a dat din picioare si a batut cu pumnii.Mi-am infrant pornirile de a-i da o bucata sa-l readuc la normal, m-am facut ca nu vad si nu aud comentariile alora din jur si totul s-a terminat cu bine.
Mai nou, in parc, Guguluf face zilnic crizute din varii motive: ca ii ia nu stiu cine jucaria, ca nu-l lasa sa ia jucaria respectiva acasa, ca vrea sa se dea in buburuza de nshpe mii de ori, ca ii trebuie sa-l tin in brate si sa imping si carutul, ca nu vrea sa plecam acasa, ca nu-l las sa manance creta ( lucru reusit cu succes ieri! ) ca de ce ii spun sa stea in picioare si sa nu se mai tarasca pe jos, in parc, ca dupa ce sterg de 30 de ori jucariie pe care le arunca el in tomberon, a 31-a oara ma plictisesc sa mai bag mana in gunoaiele din parcul Moghioros si il iau de langa gunoi, ca nu-l las sa muste copiii, ca ii fac observatie in magazine cand da cu palmele tare in vitrinele frigorifice, ca il fac atent prin magazine sau prin piata sa nu mai dea ragete infioratoare la care babele din piata sunt pe punctul de-a face instant un AVC, ca il tin departe de tot ce inseamna obiecte din sticla pe care are o placere nebuna sa le faca tandari pe gresie, etc.
Daca in casa aceste crize le-am gestionat cu o ignoranta totala si in 3 secunde parca nu se intamplase nimic ever, pe strada nu pot proceda la fel din motive de lume bagacioasa in sufletul meu.Dar m-am calmat! Sunt super zen, ma uit detasata la el cum urla si cum bate din picioare ca dl.Goe, ma amuz ca pe D. il seaca tare fazele astea pe strada la care lumea se uita ca la urs, nu-i dau atentie de cele mai multe ori desi urla din toti ficatii.
Nu inteleg cum si cand de am devenit eu veriga slaba, nu inteleg cum am acceptat tacit ca Ayan sa faca istericale pe unde-l apuca fara sa-mi mai consum nervii si fara sa-i dau prea multa atentie.Lumea se uita la mine cat de relaxata sunt cand il apuca nebuneala, sigur unii gandesc despre mine asa cum si eu pana sa-l am gandeam despre cei pe care-i vedeam facand asa pe drum, dar mie nici ca-mi pasa.E o perioada aiurea, probabil o sa-l lase crizele astea mai deveme sau mai tarziu.Probleme este ca daca il ignor total rezultatul este pe masura, daca il iau cu lugu-lugu se agita si mai tare si criza loveste si mai rau.
Intrebarea mea intrebatoare este daca si la cresa va proceda la fel, daca merge acolo si-l apuca niste nebuneli d-astea cu aruncat pe jos, cu zbierete si urlete?Daca musca copiii si-mi gasesc nasu’ cu vreo mamica?Daca in aruncarile lui se loveste cu capul de ceva?Daca si daca…Nu dorm noaptea gandindu-ma la asta, desi aceste crize le are numai cu mine si cu D.Culmea! Cu ai mei sta bland ca un miel, cu strainii nu zice nici pas! si pleaca cu ei oriunde il duc , cu mine insa face ca toate visele rele.Stiu ca-l rasfat si ca nu ma pot opri sa nu-l pup si alint , stiu ca am slabiciuni cu el si fata de el, stiu insa si ca n-are minte nici cat o gasca in capsorul ala si degeaba il cert.Rezultatul unor mici observatii?Plansete din suflet si aruncat pe jos, lasat pe burt asi batut cu pumnii in podele, asezat pe spate si batut cu picioarele in aceleasi podele ( ce-or fi ele de vina?! )
Huh, greu de tot, nu contenesc sa ma mir cat de calma sunt ( eu care chiar nu sdunt o fire calma! ), cat de mult m-a schimbat copchilul cel des crizat in ultima vreme si ma intreb si cuget: crizele astea vin si pleaca si ele sau vin si raman la noi for a long, long time? ( ca sa stiu de unde sa apuc situatia ) 😀
( dl.Goe in actiuni )
Fărâme de suflet şi de viaţă 