Giuleştiul, după iadul din august

Azi am fost la medic, control de rutina.L-am cautat initial la un cabinet particular, de unde mi-au comunicat ca-i la spital.O asistenta amabila mi-a spus:” il gasiti la Giulesti, s-a dat drumul, puteti merge fara teama!”.I-am zambit si i-am explicat ca nu am absolut nicio teama in privinta asta.
Pe drum ma gandeam ca voi gasi un spital total renovat, cu termopane, cu totul mirosind a curat si a proaspat, cu asistente dragute tare care zambesc si cu oameni mult mai amabili ca si inainte.
Realitatea? Acelasi spital vechi si ponosit pe dinafara, cu un bodyguard la poarta imbracat si echipat de parca acum aterizase din Star Trek, curtea goala si liniste.Multa, multa liniste.Niciodata in spitalul ala nu a fost mai liniste ca azi.Nu tu coloreuri ingramadite in curticica la fumat, nu tu familii stresate care asteptau cu emotie rezultate de la operatii, nasteri, etc., nu tu agitatia medicilor si a asistetelor care alearga incolo si incoace, nu tu imbulzeala de medici la secretariat, adunati la un pahar de vorba si o pipa.Era totul asternut intr-o pace si-o liniste de nedescris.
Star trekuitul de la poarta m-a intrebat pe un ton rastit ce caut si pe cine am venit sa vad, daca am programare?! Faza cu programarea m-a dat pe spate, nu stiam ca mai nou , la Giulesti, iti trebuie programare.Aveam programare daca asta inseamna ca m-am conversat mereu cu medicul la telefon si stia ca vin azi.
La colposcopie 2-3 tinere isi asteptau medicul, in rest gol-golut spitalul.Imi amintesc ciopor de femei, stand la usa cabinetului cu colposcopia si asteptand sa le vina randul.Azi totul lejer, s-a mers ca pe banda.
S-a scumpit si analiza Paps, a ajuns la 50 ron si e gata in 10 zile si nu in 3 luni ca si inainte.M-a avertizat insa asistenta „ca la noul laborator, chitanta se da la sfarsit si nu acum !” Pe mine personal prea putin ma deranjeaza chitanta , dar mi se pare si asta alandala.
Am fost inainte de control, sa vad o persoana tare draga mie din spital care m-a ajutat enorm pe perioada nasterii si a sarcinii.Am intrebat-o timid ce se mai aude cu spitalul si raspunsul a fost „nebunie curata”.La colposcopie au renovat ( nu statul, ci medicul meu a luat niste materiale si a zugravit „un baiat din spital” ), miroase a proaspat, e totul alb si luceste de curatenie.Am aflat ca medicul meu,omul care mie mi-e drag dincolo de cuvinte si despre care chiar si azi mi-au spus 2 tanti ca „e gretos si nu ne-a explicat exact ce am vrut noi” ( poate asa o fi cu alte muieri, cu mine este super tandru si cald, mi-l amintesc cum ma mangaia pe mana cand aveam branula si vena ciuruita de-o proasta ), cum ma tinea in brate pe hol, a doua zi dupa cezariana si eu plangeam la pieptul lui in hohote, de la depresia post-partum, implorandu-l sa mi-l aduca pe copil si sa ma lase acasa, de fiecare data cand ma vede ma primeste super frumos, ma ia de mana si stam la povesti diverse si invariabil de un an incoace ma intreaba „ce-ti face fetita aia frumoasa?” 😀 – poate asta-i un motiv de suparare pentru altele, ar trebui insa sa stie la zecile de paciente care-i trec prin mana, ca eu , X-uleasca am un baiat si nu o fetita? ) ca este directorul interimar.Am avut o strangere de inima, stiu ca si anestezista care m-a asistat la nastere este acum managerul spitalului.Am avut o strangere de inima, as vrea ca medicul meu sa iasa la pensie peste cativa ani, nepatat si cu fata sus.Ar fi pacat sa pateasca ceea ce s-a intamplat cu dr.Marinescu, dupa o cariera stralucita.
Ne-am vazut si cu dr.Marinescu, am stat la o scurta poveste, nimic nu mai este ca inainte.Tristetea ii brazdeaza chipul si chiar daca am glumit a schitat un zambet si a plecat.Altadata radea cu pofta si era altfel.L-am simtit total alt om si spun iar, rau imi pare ca s-a intamplat tragedia aceea.
Sus, la etajul 2, este alta lume, patrunzi in alt univers.Totul nou si renovat, asistentele zambitoare si dau binete ele singure, sunt ca furnicile facandu-si treaba.
La colposcopie m-a intrebat o asistenta daca al doilea copil l-as mai naste la ei.Raspunsul meu din toata inima?DA, m-as duce iar la Giulesti, e ceva acolo care imi da curaj si incredere, ma simt confortabil si stiu ca va fi bine.Acolo am trait si agonia si extazul, acolo mi s-a intamplat lucrul cel mai minunat, acolo am amintiri de corazon, multe si profunde.
Poate ca alte femei in locul meu nu ar mai avea acest curaj…si totusi de azi noapte au venit pe lume primii copii din Giulesti , dupa iadul din august.Sa le dea Dzeu. multa sanatate si mult noroc!
Iar noua intelepciunea sa mergem mai departe…

Iţele destinului

Am descoperit pe blogul zuzicilor un articol foarte interesant pentru mine.Imi place foarte mult numerologia si in genere imi place foarte mult tot ce tine de destin, soarta sau cum altfel s-ar putea numi.Am o inclinatie spre misticism, de mica ma fascineaza chestiile astea, cred in anumite lucruri si sunt singura ca dupa ce ardem intens aici exista si dincolo o altfel de ardere, mai molcoma , mai blanda, mai inteleapta, o aredere eterna, arederea spirituala.
Revenind la ceea ce au postat zuzele pe blogul lor, am constat cu uimire ca D., tatal meu si Guguluful sunt nascuti cu aceleasi trasaturi, apartinand aceleasi grupe.Deci toti barbatii importanti din viata mea apartin aceleasi tipologii.Nu cred ca este o pura intamplare nici asta, deci destinul m-a adus alaturi de acelasi fel de oameni.

„Cei nascuti in zilele de 2, 7, 12, 17, 22, 27 – Tipologia A2 – Foc si visuri-

Oamenii A2 au visuri inalte, asteptari si cerinte de proportii cosmice de la ei insisi, iar viata lor intreaga se construieste in jurul implinirii ambitiilor si dorintelor lor secrete. S-au nascut sa descopere noi orizonturi, sa transforme in totalitate, sa arda, sa consume, sa nu se lase modelati si sa nu isi lase spiritul sa se stinga. Sunt perfectionisti innascuti si atunci cand vine vorba de ceea ce-si doresc rareori fac lucrurile pe jumatate.
Oameni A2 sunt precum focul… spontani, minunati, puternici, creativi, dominanti pana la cotropire, crezand intens in propria putere, impunand respect si admiratie, dar totodata si teama. Nu multi sunt cei care le stau neconditionat in preajma fara a nu se simti folositi, manipulati, influentati chiar si la un nivel inconstient. Cu greu incredinteaza unei persoane, fie ea si prieten, increderea lor. Pot fi numiti oricum, numai naivi nu. Isi cunosc interesele si stiu sa puna in balanta atat aspectele pozitive cat si pe cele negative ale unei chestiuni.
Iubirea si implinirea sentimentala ocupa un loc important in viata oamenilor A2, insa intotdeauna cautarea persoanei potrivite se aseamana prea mult cu cautarea perfectiunii. Iubirea le survine pe o cale mai anevoioasa si de multe ori constata cu tristete ca au iubit cu adevarat atunci cand relatia respectiva se afla la final. Este foarte posibil ca de-a lungul vietii sa dezvolte tendinta spre egoism, malitiozitate, insensibilitate si sa emita exigente prea mari de la partenerul de viata. „

Eu ma situez in aceasta grupa si da, mi se potriveste manusa ceea ce este descris in articolul cu pricina.

” Cei nascuti in zilele de 5, 10, 15, 20, 25, 30 – Tipologia E5 – Lemn si comunicare –

Oamenii E5 sunt neprefacuti, sinceri pana aproape de naivitate si cred cu adevarat in existenta unei laturi pozitive in fiecare din oameni. Vor fi foarte indragiti tocmai din cauza dragalaseniei si a naivitatii lor. Dar pentru ca asteapta mult de la ceilalti, poate prea mult, se vor lovi de mai multe dezamagiri de-a lungul periplului lor existential. Experienta este cea care ii poate invata sa fie mai critici, mai putin sensibili, mai putin modelati de dorintele celor din jur. Nu-si pierd insa puritatea sufleteasca si, cu oarecare efort, vor reusi sa-si pastreze neschimbata si bunatatea interioara
Se tem de viata in sine pe care o percep prea scurta, prea fragila, prea neprevazuta pentru a realiza tot ceea ce isi doresc. O iubesc insa si incearca sa profite de fiecare clipa pe care o petrec. Cred in fatalitate si in coincidente, avand o inclinatie catre lucrurile mistice, spirituale. Uneori se percep pe ei insisi ca pe niste inadaptati. Anii copilariei sunt cei care vor influenta in mod decisiv dezvoltarea si evolutia personalitatii lor. Pun de aceea pasiune in orice lucru marunt pe care il fac. Nu privesc oricum o floare, ci ca si cum ar vrea sa extraga printr-o simpla privire misterul existentei sale. Nu percep „oricum” nici iubirea. Nu o privesc ca pe o experienta, ci ca pe „acea” experienta. Chiar daca isi gasesc cu greu sufletul pereche, relatia cu persoana iubita va fi unica prin esenta sa. „